Economistul și blogger-ul Dumitru Alaiba este noul protagonist al proiectului lansat de CURENTUL „Dimineața pe răcoare”.

Dumitru Alaiba aleargă mai mult de un an și jumătate. Preferă să alerge seara și nu are stabilită o locație anume. De curând a început să practice și ciclismul. Pentru el alergatul e un hobby. Mai multe despre activitatea sportivă a economistului și blogger-ului, aflați din interviul de mai jos.

C.: Din pozele de pe Facebook văd că vă ocupați serios de alergat. De când ați început să alergați?

D.A.: De un an și jumătate am început să alerg. De la primul cerc la Valea Morilor, de fapt, au fost primii 10 km, de la asta și a început această pasiune, pentru că nu e sport de performanță. Ceea ce facem noi nu e nici pe aproape sport de performanță, e un fel de a petrece timpul, un hobby până la urmă.

C.: Aveți un grafic stabilit sau alergați în timpul liber?

D.A.: Da, încerc să alerg de 4-5 ori pe săptămână și, evident, există și un grafic. Noi cam toți care alergăm avem și anumite obiective pentru ce ne antrenăm. De exemplu: ai următorul maraton în câteva luni, trebuie să te pregătești, respectiv, ai și plan de antrenament și tot. Nu-i nimic bătut în cuie dacă se întâmplă că mai scapi o zi. Cel puțin pentru mine, niciodată nu a fost obiectivul de a face supraefort, fac exact atâta cât simt. Dacă chiar într-adevăr există o zi în care nu vrei și nu poți să alergi, nu alergi, doar că trebuie să fii sincer cu tine pentru că corpul spune întotdeauna când nu vrea.

C.: Vara alergați prin parc, dar iarna?

D.A.: Tot. Bun, la Valea Morilor nu prea alerg pentru că e cam mică distanța pentru mine. Pentru o distanță mai lungă, trebuie să fac 10 – 15 cercuri și cam te saturi. Alerg pe unde se nimerește, fie pe stradă, fie prin oraș. Orașul cu toții știm cum este – e cu găuri pe trotuare, e fără semnalizări și așa mai departe, dar asta e. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ieșim din casă și să nu alergăm.

C.: De obicei alergați singur sau vă mai ține companie cineva?

D.A.: De obicei singur alerg, dar se mai întâmplă să alerg cu prietenii, ne mai întâlnim pe aici. Dacă alergi pe aici destul de des, te întâlnești ba cu unul, ba cu altul. Practic, tot Chișinăul vine la Valea Morilor să alerge, motiv din care aici e foarte aglomerat.

C.: Care este distanța record parcursă?

D.A.: Recordul meu este de 47 de km prin munți, acum în luna mai. Am fost cu niște prieteni în Spania, tot la un maraton, acolo am alergat acei 47 de km, dar în afară de asta am urcat la înălțimea de 2 mii de metri. A trebuit să ne cățărăm pe munți toți acei 47 de km, a fost interesant.

C.: Am văzut că practicați și ciclismul. E un sport ocazional?

D.A: Da, acum mai nou am mers cu „Hospice Angelus Moldova” până la București, a fost prima ediție a evenimentului „Hospice Bike Tur”. Au fost 10 cicliști, în total vreo 600 de km până la București și am fost și eu.

C.: Asta e distanța record parcursă cu bicicleta?

D.A.: Da.

C.: Vreți să mai bateți vreun record sau toate acestea sunt doar pentru Dvs.?

D.A.: Nu sunt recorduri. Noi care alergăm ne place scriitorul Haruki Murakami. Nu există nici un record, nu există nici o întrecere. El are o carte despre alergat, chiar dacă alergi simți foarte bine ce are în vedere și ce vrea să spună. Nu există întrecere. Unicul om cu care te întreci asta ești tu cel de ieri. Dacă tu azi ai făcut puțin bine decât tu ieri, atunci asta e de fapt adevărata întrecere. Nimeni nu se întrece cu nimeni în asemenea sporturi.

C.: În general, practicați sportul din plăcere sau pentru că aveți un regim pe care-l urmați?

D.A.: Nu am un regim, absolut din plăcere pentru că nu-i vorba doar de exercițiu fizic. Este într-adevăr, ceea ce am descoperit și pentru mine, un exercițiu de relaxare a creierului. Ai două ore de alergat în care chiar nu te gândești la nimic. Acest lux noi nu-l avem pe tot parcursul zilei. La noi întotdeauna ceva în cap se întâmplă – vreo grijă, vreo nevoie, vreun gând, vreo întrebare, ești la lucru, acasă, etc. De aceea este o resetare a creierului pentru mine.

C.: Practicați și alt tip de sport pe care îl practicați, în afară de alergat și ciclism?

D.A.: Nu. Ciclismul nu-i într-atât de mult sportul meu. Noi doar am mers odată, nu cred că am de gând să apăs prea mult pe ciclism.

C.: La TV vă uitați la sport?

D.A.: Nu prea, nu sunt mare microbist. Nu prea știu nimic din ceea ce înseamnă fotbal sau altceva. Nu urmăresc. O perioadă m-am uitat la Formula 1, dar asta a fost vreo 10 ani în urmă. În ultimul timp chiar nu mă uit.

C.: Povestiți-ne despre „înotul” pe strada Albișoara?

D.A.: Am fost la turul acesta spre București cu „Hospice”. Nu a fost doar un turneu, doar un „Bike Tur”, a fost cu ocazia de a colecta fonduri pentru „Hospice Angelus Moldova”, care oferă servicii de îngrijire paliativă a pacienților în stadii terminale de cancer. Acești oameni au nevoie de mulți bani pentru a ajuta oamenii, care chiar au nevoie de acest ajutor. Eu am zis că ar trebui să fac, să promit ceva destul de trăsnit ca să strângem cât mai mulți bani. Am spus că dacă strâng 5 mii de euro am s-o fac și am făcut-o, e doar o chestie trăsnită. Noi facem asta totdeauna.

C.: Ce sfaturi aveți pentru cei care încă nu s-au apucat să practice sportul?

D.A.: Să se apuce. Într-adevăr, nu realizezi cât de mult ai nevoie de asta până nu începi mai mult sau mai puțin să practici sportul. Eu nici nu aș spune că eu practic sportul, eu doar alerg. Astea sunt două lucruri diferite. Noi suntem oameni, fiecare cu jobul lui, care are un hobby. Asta e un hobby, în primul rând, pentru mine. În loc să stai într-o sâmbătă dimineața în pat sau pe canapea până la ora 12, ai putea ieși la ora 9 sau la 8 să faci vreo câțiva km și după asta mergi înapoi până acasă să te odihnești. Nu-i mare efort dar influența pozitivă se observă pe parcursul zilei. De fapt, eu alerg dimineața doar atunci când e foarte cald, de obicei seara alerg. Vii seara de la lucru, obosit, nu mai știi ce-i cu tine și doar un alergător o să zică: „Am obosit, mă duc să alerg!” și după asta parcă ziua e altfel, ziua liberă. Să încerce. Nu-i neapărat alergatul, pentru că sunt oameni care încearcă alergatul și nu le place, oamenii sunt diferiți. Important e să ai ceva – alergat, bicicletă, înot orice activitate care te face să te mai miști. De la asta, foarte multe lucruri începi să se schimbe spre bine.

Cristina Parfeni