Constantin şi Adrian Vlas sînt doi tineri care vor să revoluţioneze Moldova. Ambii sînt pasionaţi de inventică, doar că abordările lor sînt diferite. Adrian este inginer de profesie, iar fratele său Constantin se ocupă mai mult de promovarea creaţiilor lui Adrian, precum şi de alte proiecte sociale. Mai mult decît atît, Constantin a decis să meargă şi pe urmele tatălui său, deputatul Ştefan Vlas, şi s-a implicat şi în viaţa politică. Despre asta şi multele altele, fraţii Vlas au vorbit în cadrul unui interviu pentru CURENTUL.

C.: Adrian şi Constantin, voi ambii sînteţi pasionaţi de inventică. Ba chiar aţi lansat şi un proiect ambiţios în acest sens – AVAI Movement. Ce reprezintă acesta şi care este rolul fiecăruia în cadrul proiectului?

Constantin: Ambii sîntem pasionaţi de inventică, daor că abordările sînt diferite. Mie îmi place să inventez ceea pe ce nu poţi pune mîna. Încerc să aplic împreună cu fratele meu, să îmbinăm talentul lui faţă de tehnică cu cîteva concepte interesante din vest, şi anume makerspace-urile – atelierele în care tinerii să-şi poată realiza visele. În Republica Moldova acest domeniu este slab dezvoltat şi o sumedenie de tineri care sînt talentaţi nu au unde să-şi realizeze proiectele, în afară de garajul tatălui. Pasiunea mea e mai mult conceptuală, iar la Adrian abordarea este mai mult practică, el fiind inginer de profesie.

Adrian: Această maşina este în special pentru persoane în scaun cu rotile. Ne-am pus ca scop aceste platforme care pot fi încorportate în diferite maşini. Această platformă este una simplă. Ne-am propus să fie una cît mai ieftină, cît mai accesibilă la preţ pentru aceste persoane, deoarece majoritatea nu dispun de aceşti bani. De fapt, mai sînt astfel de platforme, doar că sînt cu mult mai scumpe. Dacă am atinge un anumit nivel de dezvoltare foarte bună, această platformă practic ar transforma orice maşină în una pentru persoanele în scaun cu rotile.

Constantin: Adrian împreună cu colegul lui Ion Ababei sînt cei care au inventat acest concept. Am lansat şi un proiect AVAI Movement. Nu în zadar se numeşte aşa. Este o adevărată mişcare pentru că are la bază mai multe obiective, care nu ar ţine doar de construcţie, dar şi de sensibilizarea populaţiei în legătură cu persoanele în scaun cu rotile. Este o echipă de 7 oameni. Am zis că băieţii nu trebuie să se împartă atenţia şi concentraţia pe mai multe laturi, nu trebuie să-şi bată capul de promovare şi derularea activităţilor din cadrul acestui proiect, deaceea fiecare îşi are responsabilitatea lui. Echipa de coordonare este formată din 4 oameni. Eu mi-am asumat coordonarea acestui proiect, Daniela Vortolomei se ocupă de PR şi imaginea produsului, Ana Creascov – de comunicare şi Nicoleta Puiu – de design. Am încercat să acoperim toate laturi ca să ne iasă ceva frumos.

C.: Anterior, aţi lansat şi o campanie de strîngere de fonduri pentru a realiza acest proiect, însă nu s-a reuşit adunarea sumei necesare. Cum veţi duce la capăt acest proiect? De unde veţi face rost de restul sumei? Aveţi un plan de alternativă?

Constantin: Cînd băieţii ne-au spus despre acest proiect, noi ne-am gîndit că prima opţiune cum am putea începe este să lansăm o campanie de crowdfunding, pentru că nici Alexandru, eroul principal al acestui proiect, nu are resursele necesare, nici inginerii, nici noi cei care am decis să-i ajutăm.  Prima opţiune a fost o campanie de crowfunding, care ne-am dorit noi să fie lansată la nivel internaţional. Asta am şi făcut. Am adunat echipa, am analizat piaţa, am studiat şi alte campanii similare de succes. Am lansat-o pentru o perioadă de 60 de zile. Cu părere de rău nu am atins cota necesară. Am stabilit o sumă perfectă de 21 de mii de dolari pe Indiegogo, sumă care poate pentru RM pare mare, pentru România, acolo unde îşi fac studiile băieţii, pare una moderată, dar pentru vest este o sumă foarte mică. Nu ne-a reuşit, dar nu e cazul să cedem. Nu ne-a reuşit să adunăm suma necesară, cea de 21 de mii de dolari. Asta ar fi însemnat să le asigurăm băieţilor un atelier performant ca să poată realiza aceste proiect, dar mai mult de atît, să poată implica pe viitor şi alţi tineri la crearea acestor platforme, pentru că nu ne oprim doar la una, şi în acelaşi timp să fie un centru de creaţie unde ai ar putea să vină şi cu alte proiecte mult mai interesante. Era unul din obiectivele mari ale proiectului pe lîngă maşina lui Alex. Un alt obiectiv era achiziţionarea unui Smart, care ştim cu toţii că nu este una din cele mai ieftine maşini, şi în acelaşi timp implica activităţi de înregistrare, patentare şi nu în ultimul rînd acţiuni de sensibilizare a opiniei publice în legătură cu persoanele în scaun cu rotile. Nu ne-a reuşit, dar nu cedăm. Sîntem în continuare la fel de optimişti cum eram la începutul acestui proiect. Între timp am obţinut şi o finanţare. Am participat la Diaspora Engagement Hub şi am obţinut 4 mii de franci elveţieni care vor merge strict pentru dotarea unui atelier. Putem spune că în proporţie de 80% ne-am atins unul din obiective. Sensibilizarea opiniei publice faţă de subiect are loc oarecum şi cu ajutorul presei şi cu acţiunile pe care le-am făcut pînă. Urmează să mai avem şi alte măsuri. Proiectul AVAI nu se încheie aici odată cu încheierea campaniei de crowfunding. Un alt obiectiv la fel de curajos este stimularea acţiunilor sau proiectelor de colectare de fonduri, care cu părare de rău este un concept cam străin pentru R. Moldova. Sper să ia amploare proiectele de genul. Chiar săptămîna aceasta vom comunica şi expedia propuneri de colaborare cu firme care au legătură cu domeniul respectiv. Dacă nu ajungem la suma necesară, cel puţin obiectivele vor fi realizate sută la sută, şi chiar mai mult pe anumite segmente.

Adrian: Am participat şi la o expoziţie organizată la Iaşi. Au participat peste 500 de invenţii din 42 de ţări. Este considerată cea mai mare expoziţie de inventică din sud-estul Europei. Ne bucurăm că proiectul AVAI a luat premiul mare. De fapt, premiul mare a fost împărţit de două echipe, echipa AVAI şi încă o echipă din România. Acest lucru ne confirmă că este un proiect viabil din moment ce am obţinut susţinerea mediului academic internaţional. Conta foarte mult pentru noi, cît şi pentru credibilitatea proiectului, pentru că de la început sînt sigur că au fost mulţi sceptici. Lucrurile merg spre bine şi cred că reuşim să ne atingem obiectivele. Avem 6 mii de dolari pe care îi putem valorifica şi sînt suficienţi pentru achiziţionarea maşinii şi a unor piese care vor merge la construcţia platformei. Proiectul BRD ne va asigura atelierul. Iar alte componente mai sofistifice, vom încerca să le obţinem cu ajutorul sponsorilor.

Noi aveam în scop că dacă atingem suma de 21 de mii de dolari să construim un scaun cu rotile care va avea o autonomie de 40 de km şi se va reîncărca automat din moment ce se conectează cu platforma şi se poziţionează în faţa volanului la pornirea maşinii. Chiar dacă nu am atins cifra de 21 de mii de dolari, am găsit soluţii ca să realizăm acest proiect. Ne-am consultat şi cu alţi oameni din domeniu. Deja am început lucrul, am comandat unele piese. Aşteptăm banii să se transfere, avem nevoie de maşină, de mărimi. În cîteva zile ajung banii la noi şi deja vom procura maşina. Un termen de realizare ar fi maxim sfîrşitul lunii septembrie.

C.: Adrian, ştim că AVAI Movement nu este primul proiect în care ai fost implicat. Cînd ai început să fii pasionat de inventică? Care a fost primul pe care l-ai realizat?

Adrian: Primul proiect a fost realizat la 11 ani. Pasiunea pentru tehnică o am de mic copil, pe cînd modificam bicicletele din una simplă în una sportivă, cu muzică, cu lumini. La 11 a fost primul proiect. Am zis că trebuie să trecem la ceva mai bun. Un prieten avea un scooter electric şi nu funcţiona. Eu l-am luat de la el şi am făcut din el o tricicletă cu care am mers vreo 5 metri. Apoi am modificat, am pus motor cu ardere internă, apoi alt motor. Au fost mai multe modificări. În anul 2009, am luat premiul I pentru cel mai bun elev inovator şi la diverse concursuri organizate de Universitatea Tehnică. Tricicleta am vîndut-o cu 450 de dolari. După aceea, am zis că trebuie ceva mai modern. Prima a fost făcută din piese ruseşti. Am ajuns la ideea că trebuie de făcut una cu motor de maşină că este unul cu mult mai bun. Iată aşa am ajuns la această motocicletă pe care o vedeţi astăzi. Am făcut-o la 17 ani. La fel, am participat la multe expoziţii internaţionale, am participat la diferite concursuri de la UTM, AŞM. La puţine din ele nu am obţinut locul I. Mai sînt careva planuri după proiectul AVAI. Mă gîndesc să vînd această motocicletă pentru că am nevoie de resurse pentru un nou proiect. La fel vreau să fac o motocicletă, tot după acelaşi principiu, doar că mai modernă.

C.: Constantin, oferă-ne mai multe detalii despre proiectele asupra cărora ai lucrat?

Constantin: Dacă proiectul AVAI Movement ţine mai mult de domeniul tehnicii, pînă acum am fost implicat civic. Fiind în calitate de preşedinte a mai multor organizaţii studenţeşti, am derulat o sumedenie de proiecte, majoritatea dintre ele fiind peste Prut, care au ţinut de promovarea iniţiativelor studenţeşti, promovarea Republica Moldova, a valorilor spiritual-culturale de pe ambele maluri ale Prutului, şi nu în ultimul rînd acţiuni de integrare în societatea românească a tinerilor basarabeni care au venit la studii în România. Am avut onoarea şi deosebita plăcere să conduc Asociaţia Tinerilor Români din Afara Araniţelor de la Iaşi (ATRAG). Acesta este oficial primul proiect ce ţine de tehnică. Pînă acum am încercat să-l ajut şi susţin pe fratele meu Adrian la mai multe concursuri. Mă bucur că împreună am reuşit să obţinem rezultate frumoase.

Acum că am revenit recent în Republica Moldova, în paralel cu proiectul AVAI Movement  încerc să schiţez şi alte proiecte de ordin social, care ar ţine de educaţie non-formală, acţiuni de tineret, promovarea voluntariatului şi multe altele. Încă sînt în fază de lucru şi promit să divulg mai multe detalii despre aceste proiecte din moment ce se conturează ceva mai clar. Este un alt nivel.

C.: La ce alte proiecte lucraţi în prezent, despre care mai puţin se cunoaşte? Cu ce vreţi să ne mai uimiţi?

Adrian: La moment lucrăm la AVAI, dar paralel eu am început să lucrez la cealaltă motocicletă, la nivel de concept. Dacă această motocicletă am făcut-o în garaj, cînd nu ştiam inginerie, acum am început să lucrez şi cu unii designeri. Vom face la început proiect la calculator. Noi realizăm proiectul mai întîi în schiţe şi calcule, după care vom trece la asamblare.

Constantin: Vom încerca să pornim o iniţiativă inginerească, care ar coagula într-un grup tinerii pasionaţi de tehnică cu idei, dar care, cu părere de rău, nu au posibilităţi să le realizeze aici în Moldova. Cei care au reuşit ca Adrian, şi sînt foarte mulţi, să facă într-un garaj de acasă o motocicletă sau o altă construcţie, să-i punem la aceeaşi masă ca să pornim proiecte mult mai de amploare şi mult mai frumoase, sau cel puţin la fel de frumoase.

C.: Cum este să fii inventator în Moldova? Care sînt problemele cele mai mari cu care v-aţi confruntat în realizarea proiectelor voastre?

Adrian: Este destul de greu. Majoritatea tinerilor ingineri, cu părere de rău, pleacă. Sînt foarte mulţi tineri talentaţi în Republica Moldova. Cu părere de rău, la noi în Republica Moldova nu este susţinere.

Constantin: Problema este că iniţiativa tinerilor, fie că ideile lor sînt perfecte, sau e cazul să fie analizate, regîndite şi refăcute, dar nu există sinergia asta dintre potenţialul tinerilor şi mediul academic care ar trebui în mod normal să susţină astfel de iniţiative. Este o ruptură foarte mare şi ne trezim că mulţi tineri încearcă ceva pe cont propriu şi efectiv sînt pescuiţi şi abordaţi de cei din extern. Mediul academic ar trebui să-i susţină, cel puţin tehnic. Mai avem foarte mult de muncit la capitolul respectiv.

C.: Ce sfaturi aveţi pentru inventatorii la început de cale?

Adrian: Să nu se gîndească la bani. La început eu vroiam un scooter, dar eram prea mic. Eu mi-am pus un scop că, „dacă nu-mi luaţi voi unul, eu îl construiesc”. La prima mea invenţie am folosit tot ce am găsit prin jurul casei. Nu trebuie să se gîndească la bani, trebuie să numaidecît să implementeze din ce au, ca să vadă lumea că ei pot.

Constantin: Să fie perseverenţi. Să facă networking cu cei din domeniul tehnic, cei care se pricep. Orice sfat contează. Să apeleze oameni la fel de pasionaţi ca ei, pentru că unindu-şi eforturile ar putea să facă ceva frumos. Să studieze foarte mult. Acum cu ajutorul internetului se pot afla o sumedenie de chestii. Sînt foarte multe concepte interesante în vest pe care ar putea să le preia şi să le utilizeze. Studiu, perseverenţă şi hotărîre.

C.: Apropo, pe lîngă inventincă, voi ambii aveţi şi alte ocupaţii. Care şi ce face?

Constantin: Eu am un job despre care nu am vorbit pînă acum în cadrul proiectului AVAI şi nici nu am considerat asta necesar să îmbin lucrurile. Proiectul AVAI este unul de suflet. Activez în domeniul public, în administraţia publică, sînt vicepreşedintele raionului Hînceşti. Este un job foarte interesant legat oarecum şi de politică. Dar proiectul AVAI şi jobul sînt două lucruri diferite. În afara programului, timpul liber încerc să-l utilizez la maxim pentru a promova acest proiect şi a-l dezvolta.

Adrian: Eu sînt student în anul III la Facultatea de Mecanică din Iaşi.

C.: Constantin, tu mergi pe urmele tatălui tău, care în prezent este deputat, şi te-ai implicat în viaţa politică. Cum îmbini treburile politice cu inventica?

Constantin: A fost o decizie pe care mi-am asumat-o şi nu a fost una deloc uşoară. Din moment ce am încheiat studiile în România, ciclu de licenţă şi cele două masterate, şi după ce am tras linie asupra proiectelor pe care le-am derulat pînă anul tecut, în primul rînd am luat decizia să revin în Republica Moldova. Exista şi opţiunea de a rămîne acolo, să-mi i-au un job şi să muncesc, doar că gîndul de a reveni m-ar fi terorizat. Din moment ce nu am familie şi multe obligaţii am zis că revin, îmi încerc puterile aici acasă să pot pune şi eu umărul la dezvoltarea ţării. Toţi ne dorim să avem o ţară prosperă, sîntem nemulţumiţi de foarte multe lucruri, dar foarte puţini se implică la modul direct să schimbe lucrurile. Din moment ce am luat decizia să revin, am zis că evit politica, cel puţin pentru un ciclu electoral, încerc să-mi găsesc un job care mi-ar permite să am un salariu decent, în acelaşi timp mi-ar permite să continui cu acţiunile de voluntariat. Nu a fost să fie. A apărut această oportunitate pe care am analizat-o foarte bine şi am decis să mă implic. Voi fi sincer, nu regret sub nici o formă şi chiar mi-am schimbat abordarea. Cred că am luat o decizie corectă. Încerc să aduc acasă ceea ce am învăţat în Europa. Este o poziţie care îmi permite să-mi valorific şi cunoştinţele din domeniul economic, dar şi cele legate de domeniul cooperării transfrontaliere. Aceasă combinaţie pînă cînd funcţionează. Sînt şi rezultate, dar nimic nu se face într-o zi sau două. Este de muncit mult.

Referitor la urmele tatălui meu, într-adevăr, de mic copil am un mentor foarte bun. Nu a fost tata insistent niciodată sau nu mi-a sugerat la modul direct să fac politică. Probabil vine şi din activitatea civică. Am la activ cred că minim 10 ani de voluntariat. Odată ce te implici civic şi ştii că poţi schimba lucrurile, nu a fost foarte greu să fac un pas de la sectorul nonguvernamental în cel public. Este o abordare diferită, dar la fel de interesant. Tatăl meu a fost 13 ani primar, a făcut administraţie publică. Ştiu cu ce se mănîncă această pîine. Nu este deloc uşoară. Acum este în Legislativ, iarăşi o experienţă foarte bună indirectă pentru mine. Lucrurile se îmbină foarte interesant. Vom vedea ce urmează. Am zis că mă implic, nu cedez, chiar dacă administraţia publică şi în general politica moldovenească e mai pipărată. Nu e cazul să cedăm, trebuie să fim luptători şi să ne atingem obiectivele dacă într-adevăr dorim să schimbăm ceva.

C.: Ce planuri de viitor au fraţii Vlas? Cum vedeţi Moldova în următorii ani?

Constantin: Sîntem optimişti din fire. Fraţii Vlas au planuri măreţe mai tot timpul. Cînd se ajunge la realizare, uneori mai coborîm cu picioarele pe pămînt, alteori punem în aplicare ideile şi ies lucruri frumoase. Vom continua foarte intens în domeniul industriei creative, a inventicii. Acest proiect (AVAI) va fi o bază pentru dezvoltarea acelui atelier care ar aduna minţi  strălucite. Vom continua la fel de intens şi pe partea profesională, cu joburi. Vom încerca să schimbăm Moldova. Noi o vedem destul de roz momentan, chiar dacă nu sînt foarte multe motive s-o vedem aşa. Sîntem optimişti şi vom încerca cum putem să o schimbăm pe anumite segmente.

Adrian: Trebuie să realizăm lucruri măreţe de care şi Republica Moldova are nevoie: să dezvoltăm atelierul, un hub, să ne strîngem mai mulţi ingineri şi să construim ceva frumos. Eu cred că, cu efort comun se pot face lucruri măreţe. Cred că noi le vom face, cu paşi mici, dar siguri. Noi demonstrăm că se poate.

Autor: Adrian Platon
Foto: Andrei Boguş