Ieromonahul Petru (Pruteanu), pe site-ul ortodox.md, a publicat un editorial unde formulează câteva idei privind decizia de a-l opri din slujire pe preotul Maxim Melinti pentru declaraţiile şi acţiunile liberale în raport cu Asociaţia GenderDoc-M.

Vreau să-mi expun câteva idei şi-mi permit să fac acest lucru pentru că nu pot fi învinuit de invidie faţă de pr. Maxim Melinti, dar nici de servilism faţă de mitropolitul Vladimir. Încerc să formulez o poziţie echilibrată, neutră şi duhovnicească.

1. Pr. Maxim Melinti este oprit temporar de slujbă. Încă nu a avut loc nici o şedinţă de judecată bisericească, nu a fost exclus din preoţie, nu i s-a luat parohia şi nici celelalte funcţii pe care le are în Biserică. Deci este o măsură foarte echilibrată şi părintească, menită să-l ajute pe pr. Maxim să-şi revizuiască unele idei şi comportamente. Dacă el ar avea smerenie şi înţelepciune, ar lua acest decret al mitropolitului ca pe o ocară părintească şi, în loc să organizeze proteste, ar merge pe o lună în Muntele Athos (mai ales că ştie şi puţină greacă), ca să se roage şi să se pocăiască. Iar dacă între timp va avea loc „sfârşitul lumii”, aceasta cu siguranţă nu se va întâmpla din cauza opririi de slujbă a pr. Maxim, iar dânsul, în orice împrejurare, are doar de câştigat.

2. În ultimii ani pr. Maxim a desfăşurat o activitate pastorală, misionară şi socială destul de frumoasă, chiar dacă pe alocuri infantilă (ca să nu zic altfel). Bineînţeles, nu pentru astea a fost el oprit de slujbă, ci pentru greşelile pe care le-a făcut, crezând că el este mai deştept sau mai special decât alţii. Exprimându-mă într-un limbaj accesibil enoriaşilor din Ghidighici, aş spune că nu pentru „Insula Fericirii” a fost canonisit pr. Maxim, ci pentru că în loc să se încadreze într-„o lume a fericirii”, el se vedea pe sine o insulă în mijlocul unui ocean al fărădelegii, nedreptăţii, corupţiei, prostiei etc. Deci problema nu-i în „fericire”, ci în „insulă”. Iar tot ce a făcut şi încă va mai face bun pr. Maxim, trebuie să rămână în ascuns, după cum ne învaţă Hristos în Evanghelie. Întreaga problemă constă în felul în care noi înţelegem şi aplicăm Evanghelia lui Hristos, care nu promovează activismul de tip protestant, aşa cum l-a înţeles pr. Maxim Melinti, ci Se jertfeşte pentru mântuirea oamenilor. Dacă pr. Maxim Îl slujeşte şi-L propovăduieşte pe Hristos, de ce nu rabdă „nedreptăţile, scuipările, vorbele urâte care se spun la adresa lui”, aşa cum a făcut Hristos? Mântuitorul n-a scos mulţimile la protest în faţa Templului şi nici nu S-a opus condamnării pe nedrept. De ce s-ar opune pr. Maxim, care, ca şi orice om, a făcut şi greşeli?

3. Unii consideră că pr. Maxim a fost oprit de slujbă pentru că ar fi comunicat cu homosexualii, i-a chemat la pocăinţă, s-a arătat tolerant faţă de ei etc. Nimic mai fals! Toţi preoţii cheamă homosexualii la pocăinţă şi se arată toleranţi cu ei! Pr. Maxim însă a colaborat şi a acceptat premiu de la o asociaţie care promovează homosexualitatea ca normalitate. Aşa ceva nu poate să o facă nici un preot şi nici un credincios serios! E una să ajuţi oamenii în nevoi, chiar dacă sunt homosexuali, şi-i altceva să-i spui unui gay: „Noi te iubim aşa cum eşti!”. Evanghelia ne învaţă să iubim oamenii nu aşa cum sunt în urma propriilor alegeri, ci aşa cum îi iubeşte şi-i vrea Dumnezeu, ca toţi să fie după chipul şi asemănarea Lui. Pe un olog sau pe un orb într-adevăr „îl iubim aşa cum este”, pentru că nu el a ales să fie aşa şi nici nu se complace în starea în care este, promovând orbirea ca normalitate. Homosexualitatea însă e un păcat şi un preot nu poate să-i spună membrilor LGBT că ei pot rămâne aşa. Singura asociaţie de acest gen, cu care poate colabora un preot, ar fi „Asociaţia foştilor LGBT”, dar nicidecum a celor care vor să rămână aşa pentru totodeauna şi chiar pe alţii să-i facă ca şi ei. Altfel spus, Biserica nu este un hotel (bordel) pentru păcătoşi, ci un spital pentru cei care vor să se vindece de păcate. Aici e marea diferenţă, pe care foarte puţini o înţeleg…

4. Cel mai grav aspect al acestui incident este protestul programat în faţa Catedralei, acolo unde zilnic se slujeşte Sfânta Liturghie. Până la urmă, catedrala, ca şi orice biserică, este Casa lui Dumnezeu, iar Hristos este Stăpânul acestei case. Deci, faţă de cine vor să protesteze adepţii pr. Maxim şi de ce el, ca duhovnic şi păstor al lor, nu-i opreşte? De ce nu merg la reşedinţa mitropolitană, acolo unde îşi are mitropolitul biroul şi unde a şi fost semnată oprirea de slujire a pr. Maxim? Ce treabă are catedrala şi enoriaşii ei, cu problema unui preot de la ţară? De către cine vor să fie ascultaţi protestatarii? De femeia care vinde lumânări la catedrală? Păi, ea săraca, dacă nu poate adăuga sau scădea 10 bani la preţul unei lumânări, cu atât mai mult nu poate restabili un preot în slujire. Problema este însă în faptul că protestatarii (cu sau fără ştiinţă), vor pur şi simplu să fac scandal pentru presă, ca toată lumea să vorbească despre un „preot-martir” care a fost oprit de slujire pentru că-i apără pe homosexuali. Aceasta este strategia GenderDoc-M şi a lui Ion Andronache.

De aceea, vin cu îndemnul şi rugămintea a renunţa la orice măsură de protest în faţa Catedralei. Dacă nu vă place decizia mitropolitului, mergeţi luni la reşedinţa Mitropoliei şi lămuriţi problema acolo. Nu cădeţi încă odată în capcana LGBT în care a căzut şi pr. Maxim, crezându-se onorat că primeşte un premiu! Oricum mâine pr. Maxim nu va sluji şi nu-i nici o catastrofă în treaba asta. Uneori preoţii chiar au nevoie să mai stea ca simpli credincioşi în biserică, ca să asculte ce spun alţi preoţi, că altfel riscă să se creadă mai infailibili decât papa… Apropo, până şi papa se spovedeşte şi se căieşte de păcatele săvârşite. Părintele Maxim de ce nu ar face-o?

Eu îi doresc pr. Maxim Melinti pocăinţă şi smerenie, ca să poată reveni la slujirea altarului, povăţuind poporul către Hristos. Fără reclamă!

La cuvintele mele se alătură şi alţi preoţi, care de asemenea nu sunt invidioşi pe pr. Maxim.

Ieromonah Petru (Pruteanu)