Unioniștii noștri poate că-s sinceri, însă-s atât de gravi și de ridicoli, încât ai face un mare păcat dacă ai trece pe lângă ei fără să-i iei perpulis; dacă nu i-ai parodia, adică. Însă când se văd parodiați, ei tocmai sfârâie ca peștele curățit aruncat în ulei încins sau chițcăiesc ca țistarii apucați de după gât. Pe loc mi se face milă de ei, căci, orice-ai zice și dânși-s oameni și-i doare, iar eu, ca человеколюб comiserativ ce îs, îmi vine să mă pălmuiesc și să cer scuze de la simpaticii și fi lomelicii unioniști care-și pun scopul să lichideze această țară – fără durere, ca pe o măsea stricată. Însă cum să treci nepăsător pe lângă unionista Vitălica Pavlicenco, care lovește în Vlad Plahotniuc mai dur, mai brutal și decât Andrei Năstase sau Vitaliy Andrievskiy? Cum să nu-l iei în samă pe aventurierul Constantin Codreanu, căruia i-au cedat ovarele după ce cânerii puterii l-au bătut crunt pe din față igzact la încheietura picioarelor? Cum poți trece indiferent pe lângă fariseul Jenică Tomac, pe care-l tot mănâncă-ntr-un loc de Moldova noastră, dar tace-chitic când vine vorba de înglobarea în corpul Patriei române a fostelor județe Cetatea Albă și Ismail, locurile sale de baștină? Jenică, nu ceri județele fiindcă ucrainenii ți-ar da la bot și ți-ar curge sânge din nas sau din cauză că apa mării te ține la suprafață și dimineața te aruncă pe mal?

Uneori, mi se pare că unioniștii noștri au fost hrăniți numai cu lapte afumat și dacă încerci să-i servești cu lapte fiert în condiții normale, ei strâmbă din nas și cer altfel de lapte: lapte ca la mama acasă, adică afumat.

Dat fiind faptul că am ajuns în această zonă, mă simt obligat să vă ofer rețeta de obținere a laptelui afumat.

Principala condiție: laptele afumat se obține la cuptorașul de afară, pe o plită cu cercuri. Laptele proaspăt se toarnă într-un ceaun curat. Ceaunul va fi acoperit cu un capac mult mai mare decât diametrul ceaunului. Apoi se aprinde focul în cuptoraș. După ce focul ia amploare, iei o petică, o faci șumuiag și acoperi cu el hogeacul. Atunci fumul nu mai iese pe hogeac, ci printre cercurile de la plită. Fumul, pentru că-i fum, se ridică în sus, și, ridicându-se, întâlnește în cale un impediment: marginile capacului mult mai mari decât diametrul ceaunului. Blocat, fumul caută o ieșire: se îndreaptă, pe orizontală, spre centru. Intră în ceaun și rămâne acolo. Până fierbe laptele, în ceaun se adună mult fum. După ce începe să se înfle, luați ceaunul de pe plită și turnați laptele în căni, în porții. Astfel veți avea fericita ocazie să serviți un foarte vechi nou fel de bucate: lapte afumat. Ca la mama acasă.

Toată lumea din Moldova papă lapte obișnuit, iar unioniștii – doar de cel afumat și ferit-a sfântul să le spui că ar putea să beie lapte fiert în condiții normale. Am citit la Zaharia Stancu, în ”Desculț” (?) că niște ițani aveau gușe din cauza lipsei de iod în organizm și acei ițani se lăudau cu gușele lor: a cui e mai mare și mai frumoasă. Tot așa și unioniștii noștri: iau boala drept adevăr științific. Iar adevărul e simplu de tot. Ca laptele fiert în condiții normale. Vale

Viorel MIHAIL
Revista „Săptămâna”