Chiar dacă are relaţii ostile cu factorii decizionali din structurile europene şi chiar dacă şi-a dovedit de nenumărate ori esenţa anti-europeană (ca să nu folosesc teremeni şi mai duri), totuşi, guvernarea insistă pe modificarea Constituţiei în toamnă astfel încât integrarea europeană a RM să fie prevăzută în Legea Supremă. Iar ultima declaraţie a Speakerului Andrian Candu (de acum câteva zile) nu lasă nici un spaţiu de interpretare în acest sens – Constituţia va fi modificată, dacă, desigur, se vor găsi voturile necesare. Deci, ce e cu această insistenţă a guvernării şi care sunt scopurile ce le urmăreşte? La această întrebare voi încerca să dau un răspuns în rândurile de mai jos.

În primul rând, nu este exclus că avem de a face cu o încercare a guvernării de a ieşi cât de cât onorabil dintr-o situaţie pe care singură a creat-o. Anterior, reprezentanţii puterii au promis că Legea Supremă va fi modificată astfel încât în ea să se regăsească obiectivul integrării europene. Acum ei au devenit ostaticii acelei declaraţii, or nu pot abandona pur şi simplu respectiva promisiune. Astfel, ei o vor trece rapid prin Parlament şi vor constata că, deşi au avut o intenţie nobilă, nu au găsit voturi suficiente pentru a o realiza în practică.

În al doilea rând, nu e exclus că pe această cale guvernarea încă încearcă să refacă relaţia cu factorii de decizie europeni. Dar e greu de crezut că vor reuşi, chiar dacă vor găsi voturile necesare în Parlament, pentru că supărarea europenilor are la bază cu totul alte cauze: modificarea sistemului electoral, invalidarea rezultatelor alegerilor primarului capitalei, starea deplorabilă din justiţie etc. Europenii nu au nevoie de acţiuni frumoase, gen modificarea Constituţiei, ci de soluţii concrete pentru problemele pe care le-au semnalat. Până când aceste soluţii nu vor fi oferite, nici un efort al guvernării depus în vederea refacerii relaţiilor cu europenii nu va da rezultat.

În al treilea rând, e posibil să avem de a face cu un simplu calcul electoral – introducând în Constituţie obiectivul integrării europene, guvernarea transmite un mesaj cât se poate de clar alegătorilor pro-europeni privind esenţa sa, încercând pe această cale să le câştige simpatiile. Numai că e prea puţin probabil că alegătorii pro-europeni vor înghiţi această momeală: o parte dintre ei aleg să susţină alte partide pro-europene şi se pare că opţiunea lor e destul de fermă; o altă parte se orientează după ce spun factorii de decizie de la Bruxelles şi Strasbourg, iar ceea ce spun aceştia în ultimul timp nu e favorabil deloc puterii; a treia parte au devenit mai sceptici faţă de procesul de integrare europeană, inclusiv şi ca urmare a acţiunilor guvernării cu vădit caracter anti-UE (cât fac în acest sens numai demersurile anti-UE ale primarilor şi preşedinţilor de raioane, în spatele cărora se presupune că ar sta guvernarea).

În al patrulea rând, nu e exclus că prin această modificare a Constituţiei se urmăreşte scopul unei noi polarizări politice: europeni şi anti-europeni. Dacă această polarizare ar reuşi, atunci PDM ar putea spera să preia un fel de şefie în tabăra pro-europeană (deşi e greu de crezut că, după cele întâmplate în ultimele luni acest lucru ar mai fi posibil), împingând uşor spre tuşă alte forţe declarate pro-europene. Aceasta ar juca un rol anume şi în ceea ce ţine de gestionarea protestelor masive anunţate de opoziţia pro-europeană şi care putem presupune că vor continua şi în toamnă, iar mesajul camuflat pe care puterea va încerca să-l transmită ar putea fi: Noi facem eforturi în vederea integrării europene, iar cei ce protestează împotriva noastră, reiese că fac jocul forţelor ce nu-şi doresc ca acest obiectiv să fie realizat.

În al cincilea rând, nu e exclus că, introducând integrarea europeană ca obiectiv în Constituţie, actuala guvernare doreşte să pună o mină cu efect întârziat la temelia viitoarei guvernări, care ar putea fi una de stânga. Dacă stânga ar prelua puterea, cu siguranţă, una din primele sale acţiuni ar fi excluderea obiectivului de integrare europeană din Constituţie, iar aceasta va da motiv forţelor pro-europene să demareze proteste, să destabilizeze situaţia. Dacă admitem că actuala putere se vede în opoziţie după următoarele alegeri parlamentare, acest scenariu tot trebuie luat în calcul.

Poate că există şi alte posibile explicaţii, dar şi cele cinci menţionate mai sus sunt suficiente pentru a explica insistenţa cu care guvernarea promovează ideea de modificare a Constituţiei astfel încât integrarea europeană să se regăsească ca obiectiv în Legea Supremă.

Dumitru Spătaru