Pavel Perju, fost director al Fabricii de Sticlă, a declarat că anunțul cu privire la vânzarea Fabricii nu îl poate lăsa indiferent față de cei 360 de angajați ai Fabricii de Sticlă din Chișinău.
El a spus că, „acum, când cei de la guvernare își trag ultima răsuflare, nu ratează șansa să mai îndesească ceva în buzunare, făcând ceea ce știu ei mai bine: să închidă școli și întreprinderi. Vorbim despre o întreprindere de stat – Fabrica de Sticlă din Chișinău – cu 360 de angajați și o istorie de peste 50 de ani, care deține un teren de 14,5 ha în capitală, evaluat la minimum 15 milioane de euro, cu toate rețelele inginerești și infrastructura dezvoltată”.
„În octombrie 2021 am fost eliberat din funcția de Administrator al Fabricii de Sticlă din Chișinău, în perioada în care mă aflam în concediu medical – lucru absolut ilegal. Conform articolului 251 din Codul Muncii, concedierea unui angajat aflat în concediu medical este interzisă, dar nui pe asta…
Anul 2021 a fost unul de vârf: profit net de 60.195.612 lei, dividende către bugetul statului de circa 25 milioane lei și peste 7 milioane lei achitate ca impozite. Poate fi numit „anul de aur” al fabricii – o perioadă în care toata echipa a muncit cel mai eficient, iar rezultatele s-au menținut și în anul următor.
Dar începând cu 2023, conform rapoartelor financiare, FSC a ajuns de la un profit de peste 60 milioane lei la doar 10 milioane lei, în condițiile în care:
S-a produs aceeași cantitate de ambalaje din sticlă, Cu aceiași muncitori și aceleași salarii, Cu costuri la vânzări similare
Costurile materiilor prime au crescut? – dar aceste creșteri se reflectă direct în prețul produsului final, fără a reduce marja de profit în asemenea proporții.
Analizând raportul conducerii, am găsit o justificare: „concurența celor patru fabrici din Ucraina””, a menționat fostul director.
Pavel Perju a spus că realitatea e următoarea: din cele 4 fabrici de ambalaje din sticlă din Ucraina, numai una este funcțională astăzi și aceea lucrează la jumătate de capacitate (un singur cuptor):
• Vetropack Gostomel (Hostomel, lângă Kiev)
o Suspendare completă: 24 februarie 2022 (invazia rusă)
o Mai 2022: fabrică avariată sever, întrerupere prelungită
o Reluare parțială: 25 mai 2023 – un cuptor repornit, producție din iunie 2023
o Status actual: un cuptor funcțional, restul inactive
o Adresă: 2 Rekunova Sq., UA-08290 Hostomel, Kyiv
Tel: +38 (044) 392 41 00
„Declarația lui Ion Covrig, din Raportul Conducerii, că „scăderea vânzărilor se datorează concurenței ucrainene” – nu reprezintă decat o minciună. Dar există suspiciuni rezonabile de prejudiciu adus statului.
În anii 2020–2021, când toate fabricile din Ucraina funcționau la capacitate maximă, profitul FSC nu a scăzut, ci a crescut. Prin urmare, motivul declinului nu este concurența, ci – din păcate – o situație avantajoasă pentru FSC transformată într-o justificare falsă. Aceasta este o dovadă serioasă pentru a acuza conducerea de pregătirea unei privatizări forțate.
A privatiza forțat Fabrica de Sticlă din Chișinău – o întreprindere cu 360 de locuri de muncă, care a adus dividende consistente statului și are un potențial mare – reprezintă o infracțiune gravă. Dar mi se pare ca „Vremurile bune” au venit și pentru cei 360 de specialiști ai FSC – vremuri care îi vor lăsa fără locuri de muncă și fără viitor”, a adăugat el.
Fostul director al Fabricii de Sticlă a remarcat că privatizarea nu este doar o tranzacție economică, ci pierderea unui activ, industrial strategic.
„Statul trebuie să explice public de ce a permis declinul fabricii înainte de privatizare și cum intenționează să protejeze locurile de muncă ale angajaților. Privatizarea fabricii nu înseamnă modernizare, ci concedierea a 360 de oameni – specialiști calificați – pe care statul nu are unde să îi reintegreze. În spatele fiecărui angajat sunt familii, copii și credite. Este o lovitură directă dată oamenilor muncii.”
Fabrica de Sticlă din Chișinău se privatizează nu pentru a fi renovată dar pentru a fi distrusă, cu scopul de a deposeda statul de 14,5 ha de teren cu destinație de construcție și cu toate rețelele inginerești – la un preț mult mai mic decât cel de piață, negociat în secret, ca și în alte cazuri”, a conchis Pavel Perju.