În cele aproape trei decenii de independență a RM a devenit deja o axiomă afirmația: „Politicienii sunt cei cărora le convine delimitarea societății, a alegătorilor pe principii geopolitice”. Nimeni nu acceptă alt punct de vedere și nimeni nu ia în seamă schimbările care au loc în această direcție, iar acestea sunt destul de serioase.

Alegerile anticipate ale primarului capitalei din acest an au fost unice din punct de vedere al factorului geopolitic. În premieră absolută, acest factor nu a fost principala armă a politicienilor. Mai mult decât atât, el practic a lipsit în totalitate în campania electorală – atât în primul tur de scrutin, cât și în cel de-al doilea. Mai precis ar fi de spus că factorul geopolitic, cu mici excepții, practic a fost lipsă din discursul principalilor pretendenți la șefia capitalei – prezența lui s-a simțit mai mult în discursul public al unor formatori de opinie, dar și în rândurile electoratului, care, din inerție, a căutat acest factor și, nedepistându-l în discursul candidaților, l-a promovat de sine stătător.

Andrei Năstase, cel care a câștigat bătălia pentru funcția de primar al capitalei, și-a axat discursul mai mult pe lupta cu sistemul, încercând să demonstreze că principalii săi oponenți (Silvia Radu și Ion Ceban) ar fi oamenii sistemului. El nu și-a schimbat discursul nici în turul doi, spre surprinderea unora care credeau că tradițional deja, candidatul dreptei va vorbi de „mâna Moscovei” și va chema electoratul pro-european „să nu admită ca Chișinăul să încapă pe mâna forțelor pro-Est”. Nici Ion Ceban nu a pus accentul pe geopolitică – el s-a axat pe promovarea unei platforme profesioniste, care a scos în evidență absolut toate problemele capitalei și soluțiile cele mai bune pentru acestea. La fel a procedat și Silvia Radu (în primul tur), concentrându-se pe soluțiile pentru problemele capitalei. Astfel, în primul tur despre geopolitică au vorbit parțial candidații unioniști (Constantin Codreanu și Valeriu Munteanu) și foarte-foarte rar cei trei candidați menționați mai sus.

Ce s-a întâmplat de fapt: o revoluție în mentalitatea și abordările politicienilor sau a fost vorba de calcule politice și electorale foarte pragmatice? Răspunsul la această întrebare cred că îl vom primi în alegerile parlamentare ce vor avea loc peste câteva luni, dar deja la această etapă se poate de presupus că, dacă și va fi prezent, factorul geopolitic va avea o influență mult mai mică decât în precedentele scrutine. Iar explicația e simplă și la ea mă voi referi în continuare. Astfel, socialiștilor nu le este convenabilă promovarea intensă a factorului geopolitic, deoarece aceasta sperie electoratul centrist și de centru-dreapta și nu permite PSRM să pretindă la extinderea bazinului său electoral. Electoratul de stânga și așa știe că PSRM e exponentul său, ecoul ultimelor campanii este foarte puternic din acest punct de vedere și va rămânea „viu” încă mulți ani înainte. De aceea, pentru socialiști este bine să aibă, în următoarele alegeri parlamentare, o ofertă profesionistă, bazată pe problemele stringente ale țării și pe soluțiile concrete pentru acestea. Mai mult ca atât, pentru socialiști este mult mai bine să „condimenteze” această ofertă profesionistă cu oferta statalistă, ce ar avea ca pilon de bază republica prezidențială, decât cu oferta geopolitică. Bazinul electoral al stataliștilor, al adepților republicii prezidențiale și a unui viitor prosper (ce ar reieși din oferta profesionistă a PRSM) e mult mai larg decât bazinul electoral ce se formează în baza delimitării pe principiul geopolitic.

Pentru opoziția de centru-dreapta (PAS, PDA, PLDM) este mult mai potrivită lupta politică cu sistemul și cu exponenții lui decât delimitarea societății pe principiul: pro-Est și pro-Vest. Anti-ratingul actualei guvernări este atât de mare, încât dacă reușește să speculeze eficient acest aspect, opoziția de centru-dreapta își deschide un potențial bazin electoral de proporții impunătoare. Mai ales că poziționarea anti-sistem oferă și un spațiu de manevră mult mai larg în perioada postelectorală decât poziționarea pe principii strict geopolitice.

Chiar dacă actuala guvernare (Partidul Democrat) încă încearcă să se poziționeze ca un partid pro-european, dar și ca un partid anti-rus, în alegerile parlamentare mesajul său nu va fi credibil. Aceasta pentru că relația proastă pe care o are cu europenii este evidentă, iar în alegeri, putem anticipa, mesajele de susținere de la principala forță ce conduce structurile europene (PPE) vor veni către dreapta pro-europeană, nu către PD. În plus, prin poziționarea anti-Rusia, cel mai degrabă, PD își va atrage ura electoratului de stânga și doar într-o măsură foarte mică susținerea electoratului anti-rus. Dat fiind cele spuse mai sus, e clar că pentru PD e mult mai potrivit să se axeze în alegeri pe ceea ce prezintă periodic ca succese în guvernarea țării decât pe factorul geopolitic.

Pentru „Partidul Nostru” e mult mai potrivită poziționarea anti-sistem, pentru Partidul Șor – poziționarea profesionistă (invocând proiectele sociale atractive pentru un anumit segment de electorat, pe care le implementează), pentru PCRM – contrapunerea rezultatelor guvernării sale cu rezultatele guvernării din ultimii nouă ani etc.

Cu mici excepții (poate cu excepția partidelor unioniste) nimănui nu prea-i convine prezența factorului geopolitic în următoarele alegeri parlamentare. Înseamnă aceasta că el nu va fi prezent? Evident că va fi și prezența sa va fi resimțită din plin. Ca și în alegerile primarului capitalei din acest an, factorul geopolitic va fi prezent în discursurile publice ale unor formatori de opinie, dar în special, în rândurile electoratului. Nu cred că voi greși dacă voi spune că, la moment, anume electoratul este acel care continuă să mențină „viu” factorul geopolitic în politica moldovenească. Dar electoratul nu trebuie acuzat. El așa a fost obișnuit să gândească și să perceapă alegerile timp de aproape trei decenii și el așa va mai gândi un timp. Dacă politicienii nu vor reveni la factorul geopolitic minimum două cicluri electorale, acesta va dispărea în totalitate pentru că el se va șterge din memoria colectivă a electoratului din RM.

Totodată, trebuie să înțelegem și tentația politicienilor, pe care ar putea să o aibă eventual. Or, se știe că în politică există două căi: sau educi electoratul în spiritul unor principii și valori, sau te pliezi pe așteptările acestuia. A doua cale e cea mai ușoară, iar aceasta nu exclude că la un moment dat clasa politică (sau anumite forțe politice) va fi tentată din nou să apeleze la factorul geopolitic, care e încă înrădăcinat puternic în subconștientul electoratului din Moldova. Iar „meritul incontestabil” în acest sens, desigur e al clasei politice din RM, a tuturor celor care au făcut politică în RM în aproape trei decenii de independență.

Dumitru Spătaru