Potrivit unor informaţii care au apărut în presă în ultimele săptămîni, dar şi judecînd după unele evenimente şi declaraţii, în Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) au loc nişte procese destul de interesante, care pot influenţa decisiv situaţia politică în anul 2014.
În primul rînd, este de menţionat informaţia publicată de unele mijloace de informare în masă precum că în PCRM ar fi apărut o sciziune, că are loc o luptă acerbă între aripele reformatoare şi conservatoare din partid, că se pune problema schimbării liderului formaţiunii şi că, în genere, acest partid s-ar afla mai că nu pe baricade. Aceste presupuneri au fost confirmate indirect de faptul că a doua conferinţă republicană a PCRM, programată pentru data de 21 decembrie, a fost amînată. Potrivit unor informaţii neoficiale, aceasta va avea loc pe data de 18 ianuarie, iar motivul amînării ar fi fost aceeaşi luptă dintre reformatorii şi conservatorii din PCRM. Se presupune că, în timpul conferinţei, reformatorii urmau să propună instituirea unui secretariat, compus în totalitate din reprezentanţii echipei ideologului PCRM, Mark Tkaciuk, şi care ar fi urmat să echilibreze ponderea în partid a secretarului executiv al formaţiunii, Iurie Muntean, pe care unii îl văd ca şi succesor al lui Vladimir Voronin. Totodată, potrivit altor surse, susţinătorii lui Iurie Muntean ar fi încercat să forţeze nota şi să asigure venirea lui în fruntea PCRM chiar în cadrul conferinţei, care urma să aibă statut de congres. De menţionat este faptul că, comuniştii nu s-au grăbit să infirme sau să comenteze aceste informaţii, ce veneau atît din presa, cît şi din partea altor politicieni, care cîndva au făcut parte din PCRM. Unicele replici ale comuniştilor au fost că aceste informaţii nu corespund realităţii. Nu estre exclus că cei din PCRM au fost scumpi la declaraţii la această temă pentru a nu-i da o amploare mai mare şi motive de noi presupuneri. Totodată, această tăcere relativă poate fi considerată şi o confirmare indirectă a presupunerilor precum că în PCRM lucrurile într-adevăr nu stau bine deloc.
În al doilea rînd, se pare că în ultima perioadă, pe lîngă frămîntările interne, PCRM se confruntă şi cu unele presiuni de ordin extern. Cel puţin asta lasă să se înţeleagă comuniştii, atunci cînd sînt solicitaţi să se pronunţe asupra recentelor plecări din partid a unor activişti din Şoldăneşti şi Drochia. Iar cei care pleacă din PCRM vin şi cu acuzaţii destul de grave şi anume că partidul lui Vladimir Voronin ar fi devenit unul extremist, care instigă la ură şi instabilitate în societate, care nu ia în calcul perspectivele şi beneficiile pentru cetăţeni ca urmare a politicii promovate de actuala guvernare etc. Aceasta consolidează ideea că PCRM devine un partid tot mai închis, condus de un grup restrîns de persoane, ghidate de interese personale. Totodată, nu este exclus ca în spatele acestor acţiuni să stea alte forţe politice, care îşi doresc ca PCRM să apară cu această imagine într-un an electoral. Aşa s-au altfel, dar este clar că PCRM trece prin nişte procese deloc uşoare şi care ar putea afecta serios şansele formaţiunii în viitoarele alegeri.
Să admitem că informaţiile despre lupta dintre cele două tabere din PCRM sînt veridice. Aceasta nu poate avea decît un singur rezultat – o nouă scindare în PCRM. Învinşii vor pleca din partid, aşa cum au făcut-o anterior grupurile conduse de Vladimir Ţurcan şi Igor Dodon, dar şi unii deputaţi comunişti, care şi-au luat astfel de acţiuni pe cont propriu. Şi ce sens ar avea să rămînă în PCRM, dacă au pierdut lupta şi nu vor avea nici o perspectivă în perioada imediat următoare, care e una decisivă pentru formaţiune! Nici învingătorii nu vor fi într-o situaţie mai bună – noile plecări din PCRM, cu siguranţă, vor afecta rating-ul formaţiunii şi şansele ei de a reveni la guvernare.
Să admitem că informaţiile despre schimbarea liderului PCRM sînt veridice. Indiferent cine va veni în locul lui Vladimir Voronin, rating-ul şi şansele formaţiunii vor scădea dramatic. Aceasta pentru că numele lui Vladimir Voronin demult a devenit sinonim cu denumirea partidului – mulţi alegători cînd spun PCRM subînţeleg Voronin şi invers. În aceste condiţii, victoria unui candidat la şefia partidului va fi o victorie a lui Pyrus: el va veni la putere cu pierderi atît de mari încît nu va putea scoate nici un beneficiu din aceasta.
Să admitem că, comuniştii au dreptate atunci cînd spun că fiecare plecare din PCRM este doar în beneficiul partidului, deoarece formaţiunea se curăţă de elemente nedorite. Dar, fiecare comunist, pe lîngă faptul că are cîţiva alegători concreţi în spate, mai transmite, prin plecarea sa, şi un mesaj clar societăţii că lucrurile în PCRM stau prost, iar aceasta influenţează într-o măsură oarecare restul alegătorilor.
Indiferent cît adevăr este în informaţiile despre situaţia din PCRM, este clar că acestea contribuie la erodarea imaginii comuniştilor în societate. Interesant este că ideologii PCRM, care, de obicei sînt destul de atenţi la astfel de situaţii şi reacţionează rapid, de data aceasta nu contraatacă deloc. Şi argumentul că în acest caz doar ar da o amploare mai mare problemei nu ţine, deoarece imaginea PCRM se erodează în fiecare zi.
Se creează impresia că, la moment, nimănui nu-i pasă de imaginea formaţiunii şi că fiecare e concentrat pe scopuri mult mai concrete – să preia puterea în partid, iar după aceasta deja să-şi bată capul şi de restul aspectelor, inclusiv de imagine. Dar o asemenea abordare este total greşită şi nu e exclus că acei care vor învinge în PCRM pînă la urmă vor veni nu la putere, ci la ruinele puterii. Şi atunci se va dovedi că lupta aprigă care s-a dus cu oponenţii din interior şi cu cei din exterior, de fapt nu a avut nici o miză.
Dumitru Spătaru
