Criza din Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) este în atenția tuturor, iar principala întrebare care-i frămîntă pe oameni este cu ce se va solda aceasta.

Astfel, unii spun că, atîta timp cît Vladimir Voronin rămîne în fruntea formațiunii, iar PCRM are simbolul ”secera și ciocanul”, nimic nu se va întîmpla, iar partidul își va păstra rating-ul intact. Alții însă sînt de părerea că înlăturarea grupului Tkaciuk din organele de conducere ale formațiunii va determina scăderea rating-ului acesteia cu minimum o treime. Și dacă în cazul primului scenariu lucrurile par, mai mult sau mai puțin clare,în cazul celui de-al doilea apare o altă întrebare: Unde se vor duce voturile respective? Anume din acest punct de vedere vom încerca să analizăm lucrurile în prezentul comentariu.

La precedentul scrutin parlamentar, PCRM a acumulat circa 677 mii de voturi, adică ceva mai mult de 39%. Aceasta i-a adus 42 de mandate de deputat din 101, inclusiv după redistribuirea mandatelor partidelor ce nu au trecut bariera electorală. Dacă au dreptate acei care prezic că, în urma crizei din PCRM, se vor ”elibera” circa o treime din voturile acestei formațiuni, atunci vorbim de aproximativ 226 mii voturi. O bună parte din aceste voturi le-ar putea ”lua” echipa lui Mark Tkaciuk în cazul în care va decide să se detașeze de PCRM. Pentru mulți din PCRM, Mark Tkaciuk este în continuare ”materia cenușie” a partidului, în el cred un număr important de comuniști, iar dacă mai adăugăm aici că alți comuniști se regăsesc în comportamentul agresiv al altor doi deputați, membri ai grupului Tkaciuk, Grigore Petrenco și Iurie Muntean, atunci devine clar că acest grup poate conta pe un număr anume de susținători în eventualitatea schimbării taberei politice. Care este exact acest număr, nimeni nu ar putea spune la această etapă. O claritate mai mare va apărea după ce se vor efectua careva măsurări sociologice.

La o parte din voturile alegătorilor comuniști ar putea spera și Partidul Socialiștilor, constituit în mare parte din foști membri ai PCRM. Liderii acestui partid de nenumărate ori au semnalat situația nesănătoasă din interiorul PCRM și au reușit să se poziționeze ca o alternativă de stînga serioasă. Majoritatea mesajelor politice și electorale abandonate anterior de comuniști au fost preluate și dezvoltate de socialiști. Ceea ce-i ținea încă pe unii simpatizanți ai PCRM alături de acest partid și îi făcea să privească cu suspiciune spre socialiști era teama ca votul lor să nu se piardă în zadar, ei preferînd să aibă o miză sigură. Acum însă lucrurile s-au schimbat radical, ceea ce avantajează PSRM. Cel puțin, în lumina ultimelor evenimente din PCRM, șansele socialiștilor de a accede în Parlament au crescut simțitor.

La o altă parte din voturile alegătorilor comuniști, ”eliberate” de criza din PCRM, poate pretinde Partidul Regiunilor. În ultima perioadă, această formațiune s-a activizat vizibil, situîndu-se chiar mai pe stînga decît socialiștii, iar mesajele radicale pe care le promovează au caracterizat cîndva și PCRM, ceea ce face Partidul Regiunilor atractiv pentru o parte din susținătorii comuniștilor.

Un pretendent la voturile electoratului comunist este și Partidul Nostru, condus de Renato Usatîi. Această formațiune, spre deosebire de socialiști și Partidul Regiunilor, se axează mai mult pe critica guvernării și pe promovarea imaginii liderului său de filantrop. Sînt două nișe (în special prima) apropiate alegătorilor PCRM, ceea ce-i permite lui Renato Usatîi să spere la o bucată buna din ”torta comunistă”. Însă, această afirmație e valabilă cu condiția că va reuși să-și soluționeze problemele legate de înregistrarea deciziilor adoptate în cadrul ultimului Congres al formațiunii. Pînă cînd nu va face acest lucru, asupra viitorului său, dar și a viitorului formațiunii sale vor plana mai multe semne de întrebare.

La o parte din voturile PCRM pot pretinde și două dintre partidele aflate în prezent la guvernare – PD și PLDM. Ambele promovează mesaje cu puternic conținut social, ceea ce le apropie vizibil de electoratul de centru-stînga, chiar dacă electoratul lor tradițional este pe centru-dreapta și pe centrul eșichierului politic. Și dacă PLDM este mai precaut din acest punct de vedere, atunci liderii PD vorbesc deja deschis despre o posibilă repoziționare a formațiunii după alegerile parlamentare din toamna anului curent, avînd în vedere axarea acesteia pe agenda internă, pe soluționarea problemelor sociale cu care se confruntă oamenii. Iar aceasta deja este un semnal puternic pentru electoratul comunist aflat în derivă.

Un scenariu posibil în cazul electoratului dezorientat al PCRM este și creșterea apatiei politice. Nimeni nu garantează că o parte din electoratul comunist, după criza prin care trece acest partid, pur și simplu va refuza să mai iasă la votare. Însă, aceasta deja reprezintă un real pericol din punctul de vedere al validării rezultatelor alegerilor. Rata tradițională de participare la alegeri în Moldova este de circa 60%. Creșterea apatiei în rîndul electoratului comunist ar putea determina o rată de participare de sub 50%, ceea ce va atrage după sine nevalidarea rezultatelor alegerilor, dar va însemna totodată și începutul unei crize urmările căreia nimeni nu le poate presupune la această etapă.

Însă, toate aceste scenarii sînt posibile doar în cazul în care admitem că criza internă din PCRM a ”eliberat” o parte din voturile acordate tradițional acestei formațiuni. În celălalt caz, e nevoie deja de un alt comentariu, care ar lua în calcul inclusiv o posibilă revenire a comuniștilor la guvernare și acțiunile pe care le va întreprinde acest partid imediat după preluarea puterii.

Dumitru Spătaru