Republica Moldova a fost din nou condamnată la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) în cauza Cristioglo contra Moldovei, transmite CURENTUL.

Reclamantul, Vasile Cristioglo, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1975 și locuiește în Chișinău. Cauza se referă la condiții rele de detenție.

În anul 2011, Procuratura oraşului Comrat a pornit o urmărire penală împotriva reclamantului, fiind suspectat de comiterea unui omor, motiv pentru care ulterior, Judecătoria Comrat a emis un mandat de arest pe numele acestuia. Întrucât reclamantul a părăsit ţara, el a fost dat în căutare internaţională.

La data de 21 ianuarie 2011, la întoarcerea reclamantului în Moldova, el a fost reţinut. În ziua reţinerii reclamantul şi-a tăiat abdomenul în semn de protest. El a fost transportat de urgență la spital, unde i s-a acordat ajutor medical, după care a fost plasat în arest preventiv. Reclamantul a depus o cerere habeas corpus, însă aceasta a fost respinsă pe motiv că timp de mai mult de 10 ani el s-a sustras de la răspundere şi că ar putea iarăşi să se sustragă. Ulterior, arestul său preventiv a fost prelungit de câteva ori pe aceleaşi motive, iar plângerile sale au fost respinse.

Ultima hotărâre judecătorească în procedurile contestate de reclamant este din 18 octombrie 2011 şi a fost pronunţată de Curtea de Apel Comrat.

În toată această perioadă reclamantul a fost deţinut în Penitenciarul nr.13 din Chişinău şi în Penitenciarul nr.5 din Cahul. Reclamantul a susţinut că în ambele închisori condiţiile sunt foarte proaste. În special, el s-a plâns că celulele sunt suprapopulate şi murdare, că nu funcţionează un sistem de aerisire şi că aerul este impregnat de un miros de canalizare, că plimbările zilnice durează doar o oră şi că mâncarea este de o calitate foarte rea. În plus, reclamantul susţine că după arest el a avut nevoie de ajutor medical de urgenţă din cauza rănii la abdomen şi a unei infecţii la ureche, însă timp de o lună de zile nu i s-a acordat nicio îngrijire medicală. În acest sens, el a prezentat mai multe documente care certifică problemele sale de sănătate.

În fața Curții, bazându-se pe prevederile articolului 3 al Convenţiei, Dl Cristioglo, s-a plâns pe condițiile de detenție din Penitenciarul nr.13 din Chișinău și Penitenciarul nr. 5 din Cahul, ca fiind inumane și degradante. De asemenea, el s-a plâns pe faptul că nu i s-a acordat asistență medicală corespunzătoare în perioada februarie-martie 2011. Reclamantul a mai invocat, în temeiul Articolului 5 § 1  din Convenţie, că arestul său nu s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă că acesta a comis vreo infracţiune, că detenţia sa nu s-a bazat pe motive suficiente şi relevante, ceea ce este contrar articolului 5 § 3 al Convenţiei. Dealtfel, el a susţinut că detenţia i-a încălcat dreptul la prezumţia nevinovăţiei – drept garantat de articolul 6 § 2 al Convenţiei.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO, notând că condițiile proaste de detenție au fost constatate pentru anii 2008, 2009 și 2010 de către Raportorul Special pentru tortură şi alte tratamente crude, inumane sau degradante precum și de către Avocatul parlamentar. Guvernul nu a prezentat probe că, au avut loc îmbunătățiri considerabile în Penitenciarul nr.13.

Prin urmare, Curtea a îndemnat autoritățile să ia măsurile adecvate pentru a pune capăt la ceea ce pare a fi o problemă sistemică. În astfel de circumstanțe, Curtea a considerat că nu există motive să se abată de la concluziile la care sa ajuns în hotărârile sale anterioare (Hadji c. Moldovei, nr. 32844/07 și 41378/07, § 20, 14 februarie 2012 ; v Silvestru Republicii Moldova, nr 28173/10, 13 ianuarie 2015;.. Pisaroglu împotriva Republicii Moldova, nr 21061/11, 03 martie 2015)

Astfel, Curtea a mai notat că dificultățile suferite de reclamant în timpul detenției sale în Penitenciarul nr. 13 a depășit nivelul inevitabil al greutăților inerente detenției și a atins pragul de severitate cerut de articolul 3 al Convenției.

Cu referire la articolul 5 § 1 din Convenție, Curtea a susținut că nu a existat nici o dovadă în materialele cauzei că reclamantul a invocat această chestiune în faţa instanţelor naţionale. Corespunzător Curtea a respins cererea în această parte în temeiul Articolului 35 §§ 1 şi 4 din Convenţie pentru neepuizarea căilor de recurs interne.

De asemenea, cu referire la articolul 5 § 3  din Convenţie, Curtea a declarat cererea vădit neîntemeiată pe motivul că, raţionamentul arestării reclamantului a fost faptul că s-a ascuns pentru o perioadă de 10 ani în altă ţară.

În final, în privința încălcării prezumţiei nevinovăţiei consacrate în articolului 6 § 2 din Convenţie invocate de reclamant, Curtea a considerat această plângere ca fiind inadmisibilă, reţinând şi lipsa vreunui indiciu de violare în această privinţă.

Reclamantul a solicitat 15,000 EURO cu titlu de prejudiciu moral și 2,075 EURO cu titlu de costuri și cheltuieli. Curtea a acordat reclamantului 3,000 EURO cu titlu de prejudiciu moral și 800 EURO cu titlu de costuri și cheltuieli.

Adrian Platon