Foto: facebook.com

Înnebunit după fotbal și pasionat de cărți de joc, Nicolae Simatoc, este primul fotbalist român care a jucat la „Inter” Milano și la FC Barcelona, fiind născut în 1920 în satul Grimăncăuți, Briceni, din R. Moldova. În echipa FC Barcelona, Simatoc este primul basarabean (român, moldovean) care a evoluat vreodată acolo și care a cîștigat cu acest club tot ce se putea de cîștigat  pe atunci în fotbalului european, atingînd o performanță care n-a mai fost niciodată repetată de vreun fotbalist român după el.

În anul 1934, la vîrsta de 14 ani, Nicolae Simatoc părăsește Basarabia pentru a deveni o legendă a fotbalului românesc și european. A venit în fotbalul românesc la vîrsta junioratului, fără a juca în cadrul campionatelor locale din Basarabia și a fost format la unul dintre cele mai bune cluburi românești ale timpului – „Ripensia” Timișoara. În perioada respectivă fotbalul românesc era la nivelul celor mai puternice țări din Europa Centrală (Austria, Ungaria, Cehoslovacia). Venirea lui Simatoc la Timișoara a coincis cu momentul de apogeu al gloriei fotbalistice de la „Ripensia”, făcînd parte din „tineretul de aur” al timișorenilor.

N. Simatoc  a semant contractul său profesionist cu „Ripensia” în anul 1938, la vîrsta de 18 ani pe o perioadă de doi ani. Prima mențiune despre Simatoc în cronicile timișorene sportive a fost 26 noiembrie 1939, în meciul contra „Venus”, București, cîștigat de „Ripensia” cu 2:1.

Anul 1940 pentru Simatoc a fost unul de consacrare, era deja un nume cunoscut în fotbalul românesc. În toamna anului 1940 – primăvara anului 1941, a adunat  21 de meciuri și înscriind un singur gol. În perioada  anilor anilor 1940-1941 a obținut a doua medalie de bronz în componența „ripensiștilor”, după argintul obținut în ediția 1938-1939.

Fotbalistul figurează în echipa de bază  și pe listele de fotbaliști ale clubului „Carmen”, București, în perioada anilor 1941-1942, unde Simatoc nu a jucat nici un meci. În 1942, cu venirea la Clubul Atletic Oradea, basarabeanul adoptă numele de Miklos Szegedy, aici câștigând titlul de campion al Ungariei în 1944.  Anii 1945-1947 au fost cei mai grei ani din viața sa zbuciumată, Simatoc fiind prins între necesitatea de a juca fotbal și trăirile sale lăuntrice în luarea deciziei privind viitorul său. În iarna anului 1947, ca rezultat al instaurării comunismului, Nicolae Simatoc părăsește pentru totdeauna România, emigrând în Italia.

În 1947-1949, a juns să joace la „Inter” Milano, în anul 1949 cucerind titlul de vice-campion al Italiei,  la „Inter”, Simatoc a devenit un fotbalist profesionist în sensul cel mai adevărat al cuvîntului.

În 1949-1950  a jucat ca titular pentru „Brescia” în toate cele 30 de meciuri ale ediției, aici creând o echipă din emigranți – Hungaria- împreună cu o altă legendă a fotbalului european, L. Kubala. În vara anului 1950 echipa condusă de Simatoc și Kubala va întreprinde primul său turneu internațional în Spania, după care va ajunge la FC Barcelona. Venirea lui Simatoc la FC Bacelona se datorează lui Samitier (fostă mare glorie al echipei catalane), care l-a “spionat” la mai multe meciuri pe parcursul turneului spaniol, i-a propus o ofertă de nerefuzat – echivalentului actual a 500 mii de euro, plus salariu și prime. La FC Barcelona era considerat un mare fotbalist și o achiziție de succes. În 1951, FC Bacelona reușește să cîștige Cupa Spaniei, aceasta fiind primul trofeu cîștigat de Nicolae Simatoc pe pământ iberic.

În Spania, Simatoc a cunoscut apogeul gloriei sale fotbalistice, jucând la cel mai mare club spaniol al momentului – „FC Barcelona” – cu care a câştigat două cupe, un campionat, Cupa Latină şi alte două trofee importante. Drept dovadă a acestei valori este faptul că pe parcursul primului an al evoluţiei sale la clubul catalan, Simatoc a jucat cu numărul „10” pe tricou, ceea ce în orice club de fotbal este considerat numărul cel mai dorit şi de regulă atribuit jucătorului-cheie al echipei. Sfârşitul carierei fotbalistice l-a găsit în nordul Spaniei, la „Real” Oviedo, un alt oraş bogat prin diversitatea  tradiţiilor sale istorice şi culturale. Pasiunea pentru cărți a dominat toată viața sa, chiar și-a deschis și un Club de casino în Sydney, fiind un loc destul de popular, frecventat de oameni bogați, celebrități și politicieni.

Din cei 59 de ani de viaţă, Simatoc a trăit 24 în România, dintre care 14 în Basarabia, 3 ani în Ungaria, 3 ani în Italia, 13 ani în Spania şi ultimii 16 ani în Australia, în fiecare dintre aceste ţări lăsând amintiri, experienţe şi amprente de diferită intensitate emoţională, profesională sau socială asupra personalităţii sale.

În totalul de nouăsprezece ani de carieră fotbalistică, patru ani de juniorat şi cincisprezece ani de profesionism, desfăşuraţi între 1934-1953, Simatoc a jucat peste două sute de meciuri oficiale, în care a înscris douăzeci de goluri, reuşind să câştige per total două titluri de campion naţional (Ungaria şi Spania), patru titluri de vice-campion (două ori România, Ungaria şi Italia), o medalie de bronz în campionatul României, două Cupe şi alte două trofee în Spania – „Cupa Eva Duarte Peron” şi „Martini-Rossi”, precum şi cel mai important trofeu internaţional, Cupa Latină, precursoarea Cupei Campionilor Europeni, actuala Ligă a Campionilor. La toate acestea mai adăugăm şi faptul că Simatoc a fost titular al echipei naţionale a României în opt meciuri internaţionale, jucate în perioada 1940-1946, fiind basarabeanul cu cele mai multe prezenţe în selecţionata „tricoloră”.

Elena Mocreac

Articol documentat din cartea „Nicolae Simatoc. Legenda unui fotbalist basarabean de la „Ripensia” la „FC Barcelona”, de Octavian Ţîcu şi Boris Boguş.