Petru Budiștean este sportivul care practică powerlifting-ul de mai mult timp. Acesta se bucură de rezultate în funcție de munca depusă. Curent, Petru a participat la Campionatul Mondial de Powerlifting în cadrul căruia s-a întrecut la proba military police fire cu un adversar din Ucraina și s-a clasat pe locul I. De asemenea, a ocupat locul II la categoria junior, cu greutatea 82,5 kg. În cadrul unui interviu pentru CURENTUL sportivul a vorbit despre  cum s-a inițiat powerlifting-ul în viața acestuia, despre participarea la   Campionatul Mondial de Powerlifting, și despre activitatea sa în calitate de salvator la Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale. 

C: Petru, de cînd  practici sportul, și în special powerlifting-ul?

P.B.: Practic sportul de prin clasa VII-a, cînd mergeam cu fratele mai mare la sala de forță din cadrul școlii. În afară de asta, mai făceam cros pe terenul sportiv, dar numai în zilele cînd nu aveam ore la școala de arte. Rezultate mai evidente au apărut prin clasa X-a, a XI-a,  cînd profesorul de sport mi-a propus să particip la olimpiada raionala de educație fizică, am ocupat locul III, apoi II, fapt care l-a uimit. Ce ține nemijlocit de Powerlifting, am început să-l practic din toamna anului 2011,  pe cînd frecventam aceeași sală cu Roman Scorici (pe atunci deja campion mondial), unde am și făcut cunoștință cu el și care îmi este antrenor pînă și în momentul de față. În aceeași toamnă, am asistat la campionatul RM, după care am rămas impresionat de acest gen de sport. Peste ceva timp, dl Scorici a atras atenția la greutățile cu care lucram în sală și mai în glumă, mai în serios, mi-a propus să particip la cupa RM ,,împins din culcat-2012”, unde am ocupat locul II. Atunci a fost debutul și apoi au început antrenamentele conform programelor. Desigur că pe lîngă ceilalți factori enumerați mai sus a mai stat la bază dorința de a arăta bine, dar și de a avea un mod sănătos de viață.

C:  Cînd ai decis să mergi la Campionatul Mondial de Powerlifting? Cine sau ce te-a motivat?
P.B.: După debutul cu succes din 2011, participasem practic regulat la toate campionatele din Moldova:  turneul din Odessa, Campionatul European pe probe 2013 din Ucraina, or. Cerkasî (unde eram deja angajat al Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI), acolo ocupasem de trei oro locul I. Astfel a crescut puterea și dorința de a participa la un campionat de ordin mondial.  În luna martie a anului curent s-a desfășurat Campionatul RM, unde am pierdut din cauza unei greșeli tehnice de îndeplinire a exercițiului tras de jos (deadlift) și m-am și accidentat. Au urmat recuperări și încurajări atît din partea apropiaților, cît  și din partea conducerii Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, a colegilor și astfel am reușit să continui.

C:  Cît au durat pregătirile pentru campionat, și în general ce pregătire necesită acest tip de sport?

P.B.: Pregătirile le-am început în septembrie, pe cînd cei înscriși de la început în campionat, începuseră antrenamentele din lunile iunie-august. Ca să urgentez rezultatele trebuia să frecventez mai des sala, să includ în program exerciții fizice speciale, să măresc rația alimentară cu adaosuri de vitamine și minerale și nu în ultimul rînd, să respect orele de odihnă  (înainte de sală – cel puțin 2 ore și noaptea în jur de 9 ore).

C:  A fost greu să obții acest loc? De ce?
P.B.: Consider că a  fost greu doar din cauza că am un program zilnic încărcat, trebuia să reușesc și la serviciu,  și la studii și la sală. Cu eforturi și cu multă tenacitate m-am încadrat în timp și respectiv am început să cred într-un  posibil rezultat.

C:  Care sunt emoțiile unui sportiv – deținătorul locului întîi al unui campionat mondial?

P.B.: Pentru mine, orice participare  este în primul rînd un mod de a concura și convinge, dar și de a mă autoconvinge. Însă, în momentul în care ocupi  un loc de frunte și realizezi că tot efortul depus nu a fost în zadar, ești mîndru de tine. Aceste reușite îmi sporesc încrederea în realizările pentru viitor.

C:  Pe lîngă powerlifting, practici şi alte tipuri de sport? Care este cel mai preferat?

P.B.: Practic și atletica ușoara (uneori) pentru rezistența inimii, a circulației sangvine, a tonusului, însă rămîn întotdeauna fidel powerlifting-ului.

C:  În opinia ta, care sunt calitățile unui adevărat sportiv?
P.B.: Știți, țin la opinia mea cum că un sportiv nu se naște sportiv. Un sportiv ajunge sportiv prin muncă, perseverență, desigur, nu fără doza aceea de talent necesară fiecărei activități de succes. Și este imposibil să fii perseverent fără a fi abil, îndrăzneț și încrezător.

C:  Activezi  în cadrul  Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale în calitate de salvator. Cum îmbini pasiunea pentru sport și munca de salvator?

P.B.: A fi salvator înseamnă să ai și calități fizice înalte, pentru a putea face față situațiilor dificile. De aceea pînă la urmă, e necesar ca sportul și munca pe care o practic să fie îmbinate. Altfel, calitatea muncii ar scădea, iar pasiunea pentru sport ar putea să nu mă mai bucure fără profesia pe care o practic.

C: Cum decurge o zi din viața unui salvator?

P.B.: Fiecare zi de muncă e o nouă provocare. De fiecare dată ești pregătit să faci față unor noi situații, uneori mai ușoare, alteori mai dificile. Importat e să știi că ai putut să faci pentru cineva un bine, că ai putut veni cuiva în ajutor. Doar astfel, la sfîrșitul zilei te poți percepe ca fiind parte dintr-un Serviciu de Salvatori.

C:  Cît  de dificilă este această profesie? Care a fost cea mai riscantă misiune la care ai participat?

P.B.: Dificultatea profesiei o decide fiecare zi, dar de această dificultate depinde și frumusețea meseriei. Ceea ce aparent e dificil pentru cineva din afara serviciului, pentru un salvator e o datorie și ceva care trebuie îndeplinit uneori și cu prețul propriei sănătăți. De altfel, ce fel de meserie ar mai fi cea de salvator, dacă nu ar trebui să renunți la multe lucruri pentru a te sacrifica pentru binele altora?…

C:  Ce sfaturi ai  oferi celor care doresc să-ți pășească pe urme?

P.B.: Mai întîi de toate, a fi salvator e mai mult decît profesie, e menire. De aceea, dacă nu există convingere și dăruire, atunci e mai bine să ocolești această profesie. Pînă la urmă trebuie să ai dragoste față de apropiați, compătimire față de suferinzi și să depui foarte multă muncă. Dacă știi că le deții, atunci ești binevenit în familia salvatorilor.

C:  Care sunt planurile de viitor ale unui salvator și ale unui sportiv pasionat de powerlifting?

P.B.: Planuri există mereu pentru fiecare om. Desigur că într-un viitor nu prea îndepărtat mă văd tot aici, desigur un pic mai avansat. Îmi doresc multe reușite atît la serviciu, cît și în domeniul sportului și sînt conștient că e nevoie de încă mai multă muncă și eforturi multiple. Sper într-un viitor cu multe realizări și locuri de frunte, ceea ce le doresc și tuturor colegilor mei.

С: Succese și gînduri senine! Mulțumim pentru interviu!

Tatiana Cocerva