Preşedintele Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv (CNOS), deputatul Nicolae Juravschi a vorbit în cadrul unui interviu pentru CURENTUL despre activitatea sa în calitate de preşedinte al CNOS, situaţia din sportul moldovenesc, Jocurile Olimpice de vară de la Rio, despre munca de deputat, precum şi despre planurile sale de viitor.

C.: Domnule Juravschi, deja de 15 ani vă aflaţi la conducerea Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv. Cum a fost această perioadă pentru Dvs.? Cu ce realizări vă mîndriţi? Aveţi şi careva regrete?

N.J.: În aceşti 15 ani de cînd sînt la conducerea forului olimpic din Republica Moldova sînt şi realizări, dar şi dezamăgiri. Iniţial, cînd am preluat conducerea Comitetului, ne-am pus mai multe sarcini. Din cele care s-au realizat, în primul rînd ne menţinem pe podiumul olimpic. Sîntem o ţară care avem podium olimpic. Doar la Atena am avut locul 4 şi 5. În rest, am avut sportivi buni care au luat medalii olimpice. Este rezultatul nostru cel mai important. Plus la aceasta, ne-am propus şi am tins mereu ca să dezvoltăm şi să majorăm importanţa mişcării olimpice în ţară. Am reuşit să creăm 22 agenţii olimpice teritoriale olimpice care reprezintă interesele olimpicilor în teritoriu. De asemenea, am reuşit să transformăm Ziua mondială olimpică şi promovarea modului sănătos de viaţă din zi mondială în lunar olimpic. De pe 20 mai pînă pe 23 iunie sînt activităţi sportive pe întreg teritoriul republicii care se încadrează în acest lunar olimpic sub egida mişcării olimpice. Fiind invitat ca oaspete la preşedintele Comitetului Internaţional Olimpic (CIO), Thomas Bach, l-am informat vizazi de activitatea Comitetului, i-am arătat poze şi secvecţe video cu evenimentul nostru care se petrece în PMAN, Olympic Fest, la care el a spus: „Nicolae, vreau să fiu prezent la aşa eveniment fiindcă este unul din cele mai bune din lume!”. Este un lucru bun în contextul promovării mişcării olimpice şi sportului în general. Am reuşit să implementăm şi multe programe ale CIO, 21 la număr, unde intră seminarele de perfecţionare, bursierii olimpici, tinerele talente, antrenorii de perspectivă, un program administrativ şi multe altele. Noi sîntem prezenţi în toate aceste programe şi ne străduim să beneficiem şi să le implementăm la maxim. În RM este un Comitet cu surse puţine, dar cu evenimente importante. Totuşi, în Republica Moldova sportul şi mişcarea olimpică are locul său. Am renovat Legea nr. 330 a culturii fizice şi sportului şi am adus-o la alt nivel. Am schimbat şi denumirea Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv din cauza că, timp de patru ani sînt 11 ediţii a jocurilor olimpice pentru juniori, tineret, festivaluri sub egida CIO. Dacă 10-15 ani în urmă erau doar 2 sau 4 ediţii – jocurile olimpice de vară şi de iarnă, acum avem jocurile olimpice mondiale la juniori, festivalurile olimpice odată la 2 ani, jocurile olimpice europene, jocurile olimpice la seniori – iarnă şi vară. În total sînt 11 ediţii care ne impun să ne revizuim activitatea şi strategia de dezvoltare. Acum sîntem şi noi ca alte ţări, cum ar fi Germania, Norvegia, Olanda, Italia, Franţa. Reieşind din aceste necesităţi, că sînt atîtea ediţii a jocurilor olimpice, este necesar ca, Comitetul să nu fie numai cel care reprezintă echipa la jocurile olimpice propriu-zise, dar şi să participe la pregătire şi programul de selectare. Încercăm să facem tot posibilul ca ponderea sportului în societate să crească. Am reuşit să facem un colectiv destul de bun în mişcarea sportivă. Ceea ce nu s-a reuşit este baza materială. Noi demult am vorbit că avem intenţii să facem o bază de pregătire, avem nevoie de un stadion, de un palat al sporturilor, un palat de gheată, un centru acvatic, dar pînă în prezent se bate pasul pe loc. Sportul a devenit o industrie globală care necesită investiţii mari. Dacă vrem ca tinerii să ne reprezinte ţara trebuie să investim pentru a obţine rezultate.

C.: Ce s-a întîmplat în sportul moldovenesc în ultimii 15 ani? Care este situaţia la moment?

N.J.: Sînt şi lucruri pozitive, au apărut mulţi sportivi buni, au apărut sau au reînviat alte federaţii. Cu 15 ani în urmă aveam antrenori cu experienţă enormă, mulţi care astăzi cu regret nu mai sînt, alţii sînt deja la o vîrstă înaintată şi nu mai au acel potenţial. Din păcate, nu vin tineri care ar prelua acele cunoştinţe şi acea practică de la ei. În Republica Moldova, comparativ cu alte domenii, în sport e binişor. Dar eu, ca specialist în domeniu, nu pot să fiu satisfăcut la maxim fiindcă nu avem bază materială, nu avem unde antrena copiii.

C.: Mulţi sportivi de la noi se plîng pe lipsa de resurse financiare, unii chiar părăsesc R. Moldova şi reprezintă alte state la competiţiile internaţionale. Cîţi bani se alocă sportului în Republica Moldova?

N.J.: Acum doi ani bugetul era de 86 de milioane. Anul trecut noi am reuşit să-l dublăm, dar din cauza crizei financiare a fost diminuat pînă la 100 de milioane. Acum sperăm că vom reuşi să revenim la un buget mai mare. Sportul necesită şi avem nevoie de resurse financiare pentru că nu avem baze sportive unde să pregătim copiii. În cazul cînd îi deleghezi în cantonament peste hotare costurile sînt mari. Sportul merită mai multă independenţă financiară.

C.: Ce întreprinde CNOS pentru a motiva sportivii să rămîna în ţară?

N.J.: CNOS întreprinde lucruri multe. Noi avem programul bursierilor olimpici, le oferim burse tinerilor talentaţi şi promiţători. Ne străduim să-i susţinem în pregătire. Din cauza crizei economice, multe echipe au stagnat din luna octombrie a anului trecut. În cazul dat, CNOS a venit ca un colac de salvare. O mulţime de loturi – atletism, luptele, kaiac-canoe, ciclismu, boxul, noi am contribuit la pregătirea lor. Ne străduim ca sportivii promiţători să dispună de o bursă, îi asigurăm cu medicamente de refacere cînd este nevoie.

C.: Anterior s-a vorbit despre construcţia unui nou stadion naţional modern. La ce etapă este acest proiect? Dar cele existente cînd vor fi reabilitate?

N.J.: Nu este săptămînă să nu abordăm acest subiect, inclusiv în cadrul comisiilor parlamentare. Se aşteaptă soluţii pentru a vedea ce şi unde va fi. Trebuie voinţă politică, trebuie de pornit din punctul mort, altfel vom vorbi încă 10 ani. Au făcut o greşeală cei care au decis că trebuie demolat stadionul vechi. Trebuia menţinut şi de continuat activitatea lui. Acum sîntem într-un proiect cu Solidaritatea Olimpică şi Federaţia Internaţională de Atletism ca să renovăm pista de alergări de la stadionul Dinamo. În toamnă vom avea o pistă modernă la Dinamo. Vom lărgi stadionul cu 8 piste.

C.: Au mai rămas cîteva luni pînă la Jocurile Olimpice de vară de la Rio. Cîţi sportivi vor reprezenta ţara noastră la Rio şi cine sînt aceştia? Cum decurg pregătirile?

N.J.: Avem 13 sportivi deja calificaţi. Cred că vom avea 20-22 de sportivi la Jocurile Olimpice. Avem 3 calificări la lupte, boxul mai are două şanse de calificare, la atletism avem 7 calificări, la înot avem 3 calificări. Este Serghei Tarnovschi – campion olimpic la juniori canoe, Aaron Cook – premiant mondial la taekwando, avem familia Marghiev – Zalina, Marina şi fratele. Sperăm că şi cei de la haltere vor fi. Boxerii – Gojan, Galagoţ. Au posibilitate şi cei de la tir cu arcul – Dan Olaru şi Alexandra Mîrcă.

Pregătirile decurg bine. Desigur, mi-aş dori ca în fiecare echipă să avem medic, maseur, grup ştiinţific, psiholog, cum au concurenţii noştri.

C.: Ce aşteptări aveţi de la JO de la Rio? Ce şanse au sportivii noştri de a urca pe podium? Pe cine mizaţi?

N.J.: Vrem şi sperăm la podium. Şansele sînt pentru Aaron Cook, Serghei Tarnovschi, Zalina Marghiev, Dan Olaru. Astăzi nu avem lideri mondiali. Sperăm, dar ne dăm seama că nu este deloc simplu.

C.: Domnule Juravschi, din 2011 sînteţi şi deputat în Parlamentul RM. Ce v-a motivat să vă implicaţi în viaţa politică a ţării?

N.J.: În primul rînd din cauza stării sportului. Eu nu cred că vocaţia mea este să fiu parlamentar. Tot timpul am pus mai presus titlul de campion olimpic. Din domeniu trebuie să fie şi mai mulţi reprezentanţi în Parlament care să lupte pentru cauza sportului. Anume acest fapt m-a impus să mă implic în exerciţiul politic. Ceva s-a reuşit. Am adoptat Legea culturii fizice. Noi am reuşit ca bugetul sportului să fie dublat. Totodată, nu am reuşit să schimbăm baza materială. Dar nu trebuie să lăsăm mîinile în jos, fiindcă este un lucru necesar.

C.: La ce inițiative care ar duce la îmbunătăţirea stării de lucruri în domeniul sportului lucrați la moment?

N.J.: Luptăm pentru a schimba baza materială. Acesta este obiectivul principal. Dar acum ne ocupăm nemijlocit de Jocurile Olimpice de la Rio – formarea echipei, echipamentele, drumul, cazări. Este foarte dificil şi important.

C.: Nu regretați votul acordat Guvernului condus de Pavel Filip?

N.J.: Nu regret. Eu din spart, cînd a fost demis Guvernul Gaburici, am spus că voi vota orice Guvern fiindcă eu am sportul în spate. Eu trebuie să susţin sportul. Am fost de acord să votez şi pentru Sturza. Exerciţiul politic pentru mine este important, dar primoridială este mişcarea olimpică.

C.: Recent aţi devenit bunic. Cum vă simţiţi în noua postură?

N.J.: Am devenit mai blînd. Este un lucru binevenit, un lucru creştin, că a apărut în familia noastră şi un nepoţel. Îi dorim familiei şi nepoţelului să fie sănătos, să crească şi să continue tradiţiile familiei şi neamului.

C.: Care sînt planurile Dvs de viitor, atît în politică, cît şi în sport?

N.J.: În politică planuri mari nu-mi fac. Dar în sport, sînt obligat ca să contribui, să încercăm să ne menţinem şi aceste lacune să încercăm să le rezolvăm. În politică fiecare trebuie să se ocupe de lucrul său. O clasă politică sănătoasă ar trebui să se ocupe cu baza legislativă, dar fiecare să fie la locul său. Pentru domeniul culturii fizice şi sportului trebuie să avem reprezentanţii noştri în Parlament. Eu deja sînt acolo şi ştiu cît este de necesar să avem reprezentanţii noştri. Sînt legile respective, legea bugetului spre exemplu. Ar fi bine ca noi să ne educăm o generaţie de tineri din domeniul sportului ca să avem politicieni care apără interesele sportului.

C.: Cum vedeţi Republica Moldova în următorii 4 ani?

N.J.: Aş vrea s-o văd pe o cale care am început-o în 2009, cînd era optimism, încredere mare, dorinţă de a ne integra în UE. Dar cu regret, sînt unele forţe care încearcă să ne dezbine, să ne bage diferite argumente. Păcat că multe lume este dispersată. Nu este normal ca, după aceşti 5 ani cînd am beneficiat de atîtea proiecte europene, şi pînă la urmă să fie o aşa dezamăgire. Trebuie de colaborat cu toţi, şi cu estul şi cu vestul. Este normal, dacă avem producţie bună, de ce să nu avem dreptul să o realizăm pe piaţa lor şi invers, dacă ei au ceva bun, de ce nu să nu poată realiza pe piaţa noastră. Dar, metode din astea ca embergourile sînt lucruri politice. Clasa politică trebuie să evite acest lucru şi să fim o ţară normală cu viziuni de dezvoltare, dar nu de stagnare.

C.: Mulţumesc frumos pentru interviu!

Autor: Adrian Platon