Stela Leucă este printre puținele persoane, care are înscris în CV-ul său o serie vastă de domenii în care a activat. A fost jurnalistă, economistă, traducătoare, controlor financiar, expertă în democrație și guvernare. Pe lângă toate acestea în prezent își face masterul în SUA. Pentru CURENTUL.md, Stela Leucă a acceptat să ne vorbească despre experiențele acumulate de-a lungul anilor, despre cum e să fii student în SUA, dar și nu în ultimul rând despre pasiunea pentru călătorii.

CURENTUL.md: Stela, recent ai plecat la studii în SUA. Cum e pe tărîmul american?

Stela Leucă: Am o relație mai veche cu SUA – ani în urmă am făcut un an de schimb în liceu, și am lucrat timp de aproape 8 ani pentru Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională USAID. Deci ne cunoaștem destul de bine. Totuși, să vii la studii și să fii un adult pe cont propriu în SUA e altfel decât o călătorie în scop de serviciu. Am întâlnit deja oameni buni și din SUA, și din alte țări, și cu siguranță aceste întâlniri sunt începuturile unor noi contacte profesionale, prietenii, și schimb de experiențe.

C.: Îți faci studiile la Maxwell School of Citizenship and Public Affairs. De ce anume aici? Apropo, cum ai obținut bursa?

S.L.: Am ales Maxwell School of Citizenship and Public Affairs pentru că oferă cel mai bun program de Administrare Publică din Statele Unite ale Americii. Acuma sunt studentă full time pe programul de masterat oferit de Maxwell, și este un program de nivel Executiv – design special pentru profesioniști la mijloc de carieră și care au intenții să participe în viața publică. Am luat o bursă Fulbright și bursă oferită de Universitatea din Syracuse, pentru care am trecut printr-un proces riguros de selecție plin de eseuri, interviuri, teste care au durat cam un an de zile. Odată ajunsă aici, și văzând nivelul și calitatea programului – înțelegi că a meritat tot efortul. Aici am posibilitatea să studiez ceea ce îmi place și să deprind aptitudini și abilități pentru a fi un lider și un manager eventual în sectorul public.

C.: Nu ți-a fost greu să lași tot și să pleci?

S.L.: Cum să nu?!… În primul rând, nu e ușor să pleci de lângă omenii dragi din viața ta. Apoi, mi-am dat demisia de la job-ul unde am petrecut aproape 8 ani de zile, jobul care îmi place nespus de mult și jobul care știu cum să îl fac foarte și foarte bine – chiar a fost dificil. În același timp, trebuie să recunosc că eram gata pentru o schimbare, și chiar simțeam nevoia acesteia. Această oportunitate a venit la momentul cel mai potrivit, și mă ajuta să fac următorul pas în carieră. Abia aștept să văd roadele acesteia! Acum, fiind aici, tot eu sunt – încerc să mă implic în activități extracurriculare la universitate, îmi fac prieteni cu care îmi petrec puținul timp liber, învăț despre culturi și locuri noi – asta mă face să apreciez și mai mult experiența și oportunitatea pe care o am.

C.: Ai reușit să vizitezi peste 25 de țări, unele chiar de câteva ori. Care dintre ele ți-au rămas întipărite în memorie și prin ce anume?

S.L.: Fiecare destinație pe care am vizitat-o are și acum un loc special în inima mea – fie că am călătorit cu o gașcă de fete, fie că am savurat o călătorie solo pentru suflet, fie că am explorat rezervații naturale cu o suprafață cât 2/3 de Republica Moldova, fie că am văzut cea mai frumoasă plajă roz, fie că am văzut cei mai săraci dar și cei mai fericiți copii.. Pentru mine experiența călătoriei contează cel mai mult, și emoțiile pe care le trăiesc rămân cu mine pentru totdeauna. Din fiecare loc vizitat iau câte o bucățică cu mine înapoi, și asta contează cel mai mult. Fiecare din locurile vizitate mă face să mă redescopăr, să înțeleg câte ceva, să mai iau câte o lecție, câte o decizie. Pentru calmul pe care mi l-a oferit și natura frumoasă pe care am savurat-o, de astă dată voi numi deșertul din Namibia cel mai preferat loc: răsăritul și apusul soarelui întâlnit în vârful dunelor nu se compară cu nimic din ce am mai văzut. Iar apoi să urmărești cum se transformă totul din jurul tău – nisipul și copacii uscați de sute de ani – din negru în alb, la modul cel mai direct, este absolut impresionant. Tot de neuitat este să dormi în cort, în mijlocul deșertului, iar atunci când te trezești să vezi cum tocmai iese un scorpion de sub cortul tău…

C.: Ești printre puținii curajoși care a mers în Namibia și Africa de Sud, sau în Cambogia și Thailanda. Cum ai caracteriza această experiență? 

S.L.: În Africa de Sud, am mers în scop de serviciu – am lucrat în Misiunea USAID din Africa de Sud, unde am administrat şi elaborat programe şi politici de dezvoltare educaţionale şi am lucrat la dezvoltarea ONG-urilor locale. A fost o experienţă profesională deosebită, cu multă satisfacţie şi rezultate minunate. Înainte de a pleca, mi-am zis că trebuie să iau maximum posibil din această călătorie şi să o transform în aventura vieţii mele, ceea ce şi s-a întâmplat. Mai recent, am fost, tot în scop de serviciu, în Thailanda – și la această călătorie am adăugat una personală, și am mers în sudul Thailandei, să explorez plajele și munții din sud, dar și în Cambogia – o experiență deosebită, plină de cultură autentică, frumuseți arhitecturale, dar și oameni frumoși. Aici am văzut cei mai fericiți copii pe care i-am văzut vreodată, care locuiesc într-o sărăcie de neimaginat. Aici am cumpărat bomboane de zahăr gătite în mijlocul drumului, și mătase fină țesută de femeile de pe aici. Am văzut turiști pe elefanți, și m-am conectat cu natura și monumentele arhitecturale cunoscute în întreaga lume. E un loc al contrastelor, un loc care nu a încetat să mă surprindă nici un minut cât am fost acolo.

C.: Ai avut posibilitatea de-a face studii atât în Moldova cât și peste hotare. Ce recomandați tinerilor către ce instituții să se orienteze cele de acasă sau din străinătate?

S.L.: Așa este, am învățat acasă și peste hotare. Și aici cuvântul cheie este ”învățat”. Poți să faci asta oriunde, dacă îți dorești cu adevărat. Și mai ales dacă știi ce vrei. Desigur, resursele disponibile peste hotare sunt net superioare celor de acasă. E foarte greu să funcționezi, ca și profesor, într-un mediu unde nu ai nici măcar o bibliotecă bine dotată. Sinceră să fiu, doar fiind în SUA acum, înțeleg ce înseamnă să ai o bibliotecă unde poți găsi practic orice. Și dacă nu găsești la biblioteca universității, ei îți vor aduce cărțile cu împrumut de la biblioteci partenere de peste tot din SUA – este absolut fantastic. Sau, să poți lua calculator cu împrumut gratuit, ca să înveți, sau să stai în sala de lectură echipată cu de toate ce își poate imagina chiar și cel mai pretențios tânăr din lume, sau să ai acces la săli speciale de studiu, pentru proiecte în grup, sau să ai sala ta echipată cu zonă unde poți să tragi un pui de somn J. Sau să ai acces la profesor timp de 3 ore pe săptămână, suplimentar, și servicii de tutore dacă ai nevoie – iarăși fără cost adițional. Desigur, aceste resurse fac diferența. De la student însă așteptările sunt exact proporționale cu toate resursele disponibile – cerințele sunt enorme: eu având 4 cursuri în acest semestru am de citit în medie cam 500 pagini pe săptămână. Și asta dacă nu lucrez la careva cercetare sau analiză. Tinerii de acasă trebuie să fie conștienți că dacă s-ar lucra la fel de mult și acasă, poate lucrurile ar sta altfel. Le recomand să se gândească bine la ce vor să facă în viitor, dar și mai important – să aleagă să meargă într-un domeniu pentru care au o mare și mare pasiune. Doar așa poți să ai succes.

C.: Până a fi specialist în Democraţie şi Guvernare, Alegeri şi Procese Politice la USAID, în Republica Moldova ai fost și profesoară, jurnalistă și economistă, traducătoare și controlor financiar. Bănuim că nu a fost ușor drumul parcurs, ce dificultăți ai întâlnit?

S.L.: Da, am făcut de toate înainte să ajung la USAID. Dar cine mă cunoaște, știe la fel de bine că încă din 1998 am vrut să fiu implicată în politică, și am aplicat la facultatea de Științe Politice, după care imediat am plecat în SUA pe un program de schimb pentru elevi, iar la întoarcere am mers să fac economie. Drumul a fost lung, dar eventual am ajuns să fac dezvoltare politică pentru USAID, unde puteam influența mersul societății nefiind parte a guvernului. Dar am învățat din fiecare din experiențele pe care le-am trăit, și asta m-a ajutat să devin foarte bună pe domeniul meu. Gândirea analitică de la economie și expunerea la tot ce înseamnă politic îmi dau un avantaj competitiv, și sper să le pun pe ambele în aplicare după ce mă întorc în țară.

C.: Pe lista țărilor pe care ți-ai dori să le vizitezi și nu ai reușit până acum ce destinații sunt înregistrate? De ce anume acestea?

S.L.: Fiind în SUA, îmi doresc nespus să explorez din plin ce se poate aici și în această parte a lumii. E visul meu să văd Grand Canyon – e primul pe lista de priorități. Poate ajung undeva în America de Sud – am prieteni care stau in Chile, deci s-ar putea, poate în Canada – că e chiar foarte aproape, și am prieteni și acolo. Încă decid. Din punct de vedere profesional, mi-ar place să ajung să lucrez în Afganistan și/sau în Pakistan într-o zi, asupra implicării femeilor în viața politică, economică și socială de acolo – mereu am fost interesată de provocările de acolo, iar acum, cunoscând mai aproape oameni din aceste locuri, îmi doresc asta și mai mult.

C.: Ce alte planuri în afară de călătorii ai?     

S.L.: Pentru următorul an cel mai important este să îmi finisez studiile! Sinceră să fiu, încă nu vreau să mă gândesc la ce voi face după asta. Dar evident, voi fi nevoită să îmi caut un nou job – fie acasă, fie peste hotare. Mă gândesc că mi-ar place să fac poate voluntariat undeva în Cambogia, sau poate undeva în Africa – mi-ar place să experimentez și să trăiesc o viață simplă pentru o perioadă, în timp ce aș face lucruri bune și necesare pentru alții… Mai e timp, așa că vorbim atunci, și vă împărtășesc cu mare drag!

Autor: Natalia Moraru