Expertul antidiscriminare Natalia Ghilașcu, jurnalistă, a plecat din R. Moldova pentru a studia  la una dintre cele mai bune universități din SUA. Cum a ajuns la această instituție, ce lucruri utile a învățat acolo și la ce visează ne-a povestit în cadrul unui interviu acordat pentru CURENTUL.

CURENTUL.md: Natalia în prezent studiați în SUA la Universitatea de Stat Arizona. În ce domeniu doriți să vă specializați și de ce ați ales să plecați pe tărâmul american pentru a continua studiile?

Natalia Ghilașcu: Întotdeauna mi-am dorit să studiez în SUA, era visul meu din copilărie să ajung aici. Sunt deja pentru a patra oară, iar când ajung în Washington, am senzația că am ajuns alături de casă. Călătoriile în diferite țări m-au adus la concluzia că toată lumea poate să încapă într-una atât de mică, pentru mine există doar granițe fizice, nu și spirituale, în cele din urmă, ne unește faptul că trăim pe un singur pământ.

Sunt pasionată de jurnalism, media, campanii și am decis să învăț din experiența jurnaliștilor americani, am fost curioasă să descopăr modul în care ei privesc lumea, pentru că asta ne afectează pe noi toți. Școala de Jurnalism Cronkite din Arizona se consideră una dintre cele mai bune universități americane care educă specialiști în domeniul media.

Dacă e să fac o comparație cu școlile din Moldova, americanii învață jurnaliștii să fie cât mai antreprenori, independenți, critici la tot ce se întâmplă în jur, iar editorii sunt doar cei care îi ghidează, nicidecum nu dictează sau dețin puterea de a influența jurnalistul.

Presa americană este părtinitoare, în sensul de a convinge cetățenii să ia o atitudine, pentru că știrile sunt prezentate mai critic, dar se păstrează o doză de obiectivism. Probabil din acest motiv cetățenii americani sunt mai civici, îi interesează deciziile politice, se implică mai activ în viața publică, pentru că sunt mai corect informați.

C.: Cum arată o zi pentru Natalia Ghilașcu de când sunteți în SUA?

N.G.: Îmi iau cafeaua de dimineață, mă urc pe bicicletă și ajung la ore în 10 min. În alte zile trebuie să urc bicicleta în tren ca să ajung la altă facultate de film. Zilele sunt cu adevărat intense, nu aș spune că în Moldova clipele erau mai relaxante, pentru că îmi place să fiu implicată în viața publică la maximum. Cărțile de la bibliotecă le consult online, pentru că majoritatea surselor sunt electronice și gratuite.

După ore, merg la întruniri specializate, unde se discută și se analizează filmele produse de regizori locali, vizitez instituțiile media locale și observ procesul de producere a showurilor. În alte zile stabilesc contacte cu jurnaliști din Washington sau New York. Cea mai mare parte a timpului îl dedic pregătirilor pentru conferințe, forumuri la care participă alți studenți internaționali. Privesc în fiecare zi un film documentar și dacă îmi place, îl propun pentru a fi vizualizat la Festivalul de Filme din Arizona, unde sunt voluntară.

În urmă cu câteva săptămâni, m-am întâlnit cu circa 150 de studenți din întreaga lume la Washington DC, unde am discutat despre politicile americane de prevenire a schimbărilor climaterice. Mă mândresc cu moldovenii care au reușit să se realizeze aici în SUA, unii au afaceri, unii activează în calitate de freelanceri, și sunt foarte integrați în societatea americană.

Am avut ocazia să întâlnesc moldoveni și români în Arizona care au sărbătorit Ziua Vinului, probabil ne vom întâlni și în perioada sărbătorilor de Crăciun.

Citesc în fiecare zi știrile locale pentru a fi la curent cu evenimentele de aici și mă întristează să aud că în fiecare zi un american este împușcat sau că studenții își doresc să poarte arme cu sine pentru că nu se simt în siguranță. Știrile de acasă nu sunt mai bune, pentru că îmi dau seama că tranziția din Moldova va mai dura cel puțin vreo zece ani, iar mentalitatea noastră e greu să o schimbi când nu există o elită care să-i pese de țara noastră și să rămână integri.

C.: Sunteți o persoană care luptă pentru dreptate și pentru cauzele sociale. Cât de deschiși sunt americanii față de aceste lucruri?

N.G.: Majoritatea cauzelor sociale au pornit din SUA, dacă ne amintim despre mișcările dinaintea Primului Război Mondial, când femeile au militat pentru dreptul de a vota. Aici cetățenii americani au un sentiment critic de a privi și analiza evenimentele sociale. Cu părere de rău, în SUA mai predomină stigma față de persoanele de culoare, însă marea majoritate privește sceptic imigrația ilegală, care la fel este o problemă majoră. Când am călătorit în New York sau în Washington, am simțit și mai mult mișcările sociale. În fiecare săptămână se organizează acțiuni publice, mii de persoane defilează în centrul orașelor pentru a se solidariza cu persoanele infectate cu HIV sau cu victimele abuzului sexual.

Aici femeile sunt tratate în mod egal cu bărbații, așteptările față de femei nu sunt de a îngriji de treburile casnice, grijile lor sunt altele, de a munci cot la cot pentru a putea plăti taxele sociale, care îi nemulțumește pe mulți americani. Persoanele cu dezabilități au alte preocupări, problemele sociale nu prea există pentru că sunt create toate condițiile ca să aibă un trai decent. La fel, există o mai bună armonie de a conviețui cu alte categorii sociale cum ar fi persoanele de orientare homosexuală, sau persoanele de culoare. Fiecare trăiește așa cum le dictează conștiința sau religia.

C.: De lungul anilor ați fost implicată în diverse proiecte pentru prevenirea discriminării. Care dintre acestea îl considerați un succes în adevăratul sens al cuvântului pentru Dvs., dar și societate?

N.G.: Sunt pasionată de unele proiecte la care am lucrat, am avut ocazia să întâlnesc multe persoane cu istorii diverse despre viață, fiecare luptă cu o problemă, iar aceasta îi determină să meargă mai departe. Uneori am o nostalgie față de călătoriile realizate în comunitățile de romi, ucraineni, ruși, în satele moldovenești unde oamenii își păstrează credința, sunt curați și departe de interesele politice și de business care prevalează acum în știrile moldovenești.

Cel mai interesant proiect la care am lucrat este Studioul Drepturilor Omului, emisiune difuzată la Canal Regional, la care am investit foarte mult efort și dăruire. Și azi lumea mă contactează și mă caută acolo, asta mă determină să cred că temele discutate au contat pentru ei cu adevărat, chiar dacă problemele multora au rămas nesoluționate. La fel de mult, am lucrat cu pasiune la portalul www.discriminare.md pentru a promova Legea cu privire la asigurarea egalității. Cred că această lege este cu adevărat acum în beneficiul tuturor cetățenilor care își caută dreptatea și sper foarte mult că moldovenii vor avea pe deplin curaj să lupte mai departe pentru drepturile lor, indiferent de religie, stare socială sau gen.

C.: Interacționați, socializați cu persoane din diferite țări. Cum luptă ei cu fenomenul discriminării? Ce metode întreprind?

N.G.: În programul de studii suntem zece profesioniști media din diverse țări și am avut ocazia să descopăr modul în care se fac politicile în țările lor. Situația e destul de cunoscută în Rusia, care este recunoscută deja pentru tehnicile de propagandă folosite împotriva gaylor. Situația e aproape similară în Africa, unde căsătoriile și relațiile dintre aceste persoane sunt considerate ilegale. În Butan și Nepal, țări vecine Indiei, abia s-a introdus termenul transgender sau gay, pentru că până acum aceste persoane nu erau nici măcar cunoscute. Astfel, Moldova se consideră o țară mai tolerantă decât cele menționate mai sus.

Cred că doar în Letonia lucrurile stau mai bine, unde drepturile femeilor sunt mult mai respectate în câmpul muncii. Fiind o țară europeană, politicile pentru prevenirea discriminării au fost implementate cu zece ani mai devreme decât în Moldova. Cred că ceilalți participanți din cadrul programului au de învățat în această privință din experiența Moldovei, odată cu racordarea politicilor noastre la standardele europene.

C.:.Pe lângă faptul că studiați în SUA, sunteți expert în discriminare, ce nu știe lumea despre Natalia Ghilașcu?

N.G.: Uneori ne trebuie timp să ne autocunoaștem, nici o viață nu ne ajunge să cuprindem adevărul despre propria noastră existență. Fiind în proces de căutare interioară, pot să spun că tot ce ne mișcă în această lumea este dragostea, iar dacă pierdem acest sentiment, ne pierdem pe noi înșine. Cred în puterea gândurilor și că ele pot fi auzite, pentru că tot ce gândim este energie și ne pătrunde. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să mă întâlnesc cu persoanele la care m-am gândit trezindu-mă dimineața, de exemplu. Trebuie doar să ai înțelepciunea de a interpreta aceste mesaje.

C.: Cu siguranță v-ați trasat câteva planuri pe care tindeți să le realizați. Care sunt acestea?

N.G.: Doresc să mă realizez în industria filmului. Am început să produc filme de scurt metraj aici în Arizona și sper foarte mult să învăț această meserie de la profesioniști. Cred că în Moldova această vocație va fi din ce în ce mai apreciată și vom avea ocazia să aducem filme de calitate în întreaga lume. În prezent, lucrez la un nou proiect, sunt interesată să identific supraviețuitori ai Holocaustului care au emigrat aici din Europa Centrală și de Est.

În curând va ieși o nouă peliculă de scurt metraj a unui film de ficțiune „Îngerul se întoarce”, care a fost realizat în cadrul unui proiect universitar. Sper să ajungă și pe ecranele moldovenești. Le doresc celor de acasă să creadă în visele lor, pentru că ele ajung să se realizeze dacă ești persistent și îți pui la încercare imaginația.

Vă mulțumim pentru colaborare!

Natalia Moraru