Alexandru Babără este un tînăr moldovean, stabilit de cîţiva ani în Statele Unite ale Americii, care a atins un succes pentru care l-ar invidia mulţi conaţionali. În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate portalului nostru, Alexandru ne-a povestit detalii necunoscute din viaţa sa, despre visul american şi experienţa de la Hollywood.

CURENTUL: Alexandru, recent ai intrat în ateţia presei din Moldova. Totuşi, prea puţine se cunosc despre persoana ta. Povesteşte-ne despre tine!

Alexandru Babără: Am fost născut la Vadul lui Vodă, crescut şi educat de mama Angelina Babără, dar şi de străzile din Vadul lui Vodă. Îi mulţumesc foarte mult mamei mele pentru efortul depus. Era singură cînd am apărut pe această lume şi îi era foarte greu. Ţin minte cum lucra nopţile cînd eram mic că s-o scoatem la capăt. Un lucru n-am să-l uit niciodată care m-a învăţat ea, îmi spunea asta întotdeuna: “Saşa, cum ai să-ţi aşterni aşa şi vei dormi”. Nu avea ea de unde să-mi dea, ştiam că trebuie să-mi fac eu singur banul. Aud aceste cuvinte în minte parcă ar fi fost spuse aseară de ea, măcar că a trecut atît timp. Avea şi motivele sale pentru că eram eu cam huligan la ale mele. Nu prea îmi plăcea şcoala, mai ales după clasa a 9-a cînd am făcut cunoştinţă cu bandiţeii de pe străzile noastre şi de pe străzile Chişinăului. După 12 ani de liceu am plecat la Chişinău să fac universitate, nu aveam idee unde vreau să intru şi am intrat la Universitatea Tehnică, Facultatea Informatică, Calculatoare şi Microelectronică. Tare îmi mai muşcam coatele după prima sesiune. Cu chin cu vai am scos eu la capăt 2 ani de universitate pînă am ajuns în SUA.

C.: Cum ai ajuns în SUA. Care au fost motivele deciziei tale de a pleca din Moldova?

A.B.: Prima dată am venit în SUA în 2008, am venit după bani. Oamenii spuneau că la nord se plăteşte mai bine şi am plecat în Alaska. Am lucrat timp de 4 luni la două joburi full-time ca negru la plantaţia de banane. Dormeam cîte 4 ore pe zi dar m-am întors acasă cu 10 mii de dolari. După aşa o vară nebună mi s-a scimbat modul de gîndire complet. Cînd m-am întors acasă mi-am dat seama că nu mai am ce vorbi cu prietenii care mă înconjurau pînă atunci, nu toţi dar cu majoritatea. Toate vorbele se terminau la droguri şi prostii, nu-mi mai erau interesante aceste lucruri. Vroiam altceva. A mai trecut un an şi ştiam că voi pleca din nou dar nu mă mai întorc în Moldova, simţeam că stau pe loc acolo, viaţa trecea pe lîngă mine şi nu puteam să o influenţez nicicum. M-am pornit din nou în SUA. Am plecat la Ambasadă, dar am fost refuzat din prima dată, eram într-o depresie nebună, nu ştiam ce am să mă fac dacă rămîn în ţară. Am mai plecat o dată şi iar am fost refuzat. Am crezut că gata, pînă aici a fost. În acelaşi timp, un coleg de grupă de la universitate a fost refuzat şi el, ne pornisem împreună. Peste ceva timp am hotărît să mai încercăm şi a 3-a oară am primit viza în sfîrşit, şi el şi eu. Eram nespus de fericiţi, problema era că banii erau cheltuiţi şi nu mai aveam alţii. Am împrumutat 400 dolari şi m-am pornit la drum. Am ajuns în Alaska iar, de data asta la sudul ei. Erau probleme cu angajatorul şi serviciul s-a pierdut, am stat 2 luni de zile fără lucru, mîncam pe la biserici şi dormeam pe ştergarele care le aveam de acasă într-un apartament închiriat, fără mobilă, la podele. A fost greu de la început, dar am trecut peste tot, ştiam că acasă tot nu mă aşteaptă nimic. Mama nu avea ce să-mi dea, lucra bucătăreasă şi nu făcea milionul. Cînd a venit luna septembrie, au venit şi frigurile şi întunericul. Ştiam că trebuie să plecăm de la nord că vine noaptea aproape pe 7 luni de zile acolo. Am aflat că am un prieten din copilarie în New Orleans, care şi ne-a primit. După 2 ani am primit documentele, lucram să fac bani să intru la universitate, ştiam că altfel nu merge treaba.

Motivele de a pleca au fost că nu aveam viitor în Moldova. Oricum aveam să plec undeva, dacă nu în SUA, atunci undeva în Europa. Niciodată nu-mi era destul ceea ce aveam şi întodeauna vroiam mai mult.

C.: Cum îţi pare viaţa în America. Cum arată acel vis american?

A.B.: Viaţa în America este super pentru omul care nu se teme de muncă şi ştie ce vrea de la viaţă. Cred că, America este una dintre cele mai bune ţări din lume, mi-a dat foarte multe în foarte puţin timp. Timp de 6 ani am făcut ceea ce nu puteam face în Moldova timp de 20 de ani. Visul american arată fain dacă îl vezi.

C.: Ştim că studiezi  la facultatea de teatru şi film la o universitate din SUA. De ce anume acest domeniu ai ales? De ce nu ai încercat în Moldova?

A.B.: Mulţi îmi spuneau să încerc actoria pentru că arătam de parcă aş fi putut juca vreun rol ca Jason Statham în „Transporter”, sau ceva de acest gen. Am fost întotdeauna un om de artă, scriam rapp cu unul din prietenii mei foarte apropiaţi care şi acum face rapp, Viteazu. Dar eu eram în SUA şi aici nivelul hip-hop-uli este altul. Am aflat de această academie privată Launch Model and Talent din New Orelans şi am încercat. Studiez aici de 4 ani, unde şi m-a găsit agentul meu. Un an jumătate în urmă am hotărît să fac şi universitate, ca să mă americanizez, să nu mai am accent şi să pot primi şi roluri americane, nu mai vreau să fiu typecast ca Russian. În Moldova n-am încercat pentru că, cum am mai spus, capul era ocupat cu alte chestii şi prostii :).

C.: Eşti unul din actorii care apare în filmul Triple 9, lansat pe 3 martie 2016. Cum ai ajuns să te filmezi în această peliculă? Povesteşte-ne mai multe detalii despre acest film şi rolul tău!

A.B.: Am primit un e-mail, ca de obicei, pentru o audiere de la agenţie. Mi-a scris că e ceva ce trebuie să meargă pentru că sunt fix eu, acum multe castinguri se pun pe peliculă sau „on tape” cum spun americanii. Peste 2 săptămîni am primit un apel şi am plecat în Atlanta să mă întîlnesc cu regizorul John Hillcoat. A trecut totul bine, iar peste o lună am primit rezultatul că rolul este al meu. Rolul meu a fost ceva uşor pentru mine. Nu aş spune că am avut deficultăţi, e ceva ce mi se dă uşor. La Academie, toţi au înţeles din primele zile ce roluri voi juca, ce tipaj. Aşa şi s-a primit şi cu al doilea rol în NCIS New Orleans, care a ieşit la TV la începutul lui ianuarie 2016. Încă odată m-am convins că trebuia să intru la teatru, să schimb cîte ceva şi să fiu influenţat de acest domeniu mai mult.

C.: În film apari alături de actori cu renume, cum ar fi Kate Winslet. Care sînt impresiile tale? Ce poţi spune despre colegii de platou?

A.B.: . Eram înebunit cînd ştiam că trebuie să joc alături de Kate Winslet. Visam eu oare 17 ani în urmă, cînd priveam Titanic, că am să împart marele ecran cu ea? Niciodată! Interesantă e viaţa :). A fost o experienţă nemaipomenită, scenele mele erau mai mult cu Kate Winslet şi Chiwetel Ejiofor din 12 YEARS A SLAVE, care la rîndul său a fost şi el nominalizat pentru Oscar anul trecut. Kate a fost şi ea uimită cînd i-am spus că este primul meu proiect. Ea la rîndul său era foarte pozitivă, simplă şi mi-a fost foarte uşor să lucrez cu ea. Chiwetel era mai închis în sine, foarte serios şi scufundat în ceea ce făcea. El vine din teatru şi ei sînt puţin mai profunzi, aş spune eu. La filmări m-am întîlnit cu Aaron Paul din Breaking Bad, Anthony Mackie. Triple 9 în genere a fost o experienta nebună. Sunt foarte norocos că am nimerit în faţa lui Hillcoat, care este un om nemaipomenit şi cu nişte viziuni extraordinare. Regizorii sunt nişte oameni incredibili, au viziuni cum nu au oamenii de rînd.

C.: După Triple 9 ce urmează? Mai ai şi alte propuneri de asemenea anvergură?

A.B.: Dupa Triple 9 urmează munca mai departe la universitate, la Academie şi în teatru. Audiţii am cîteva pe săptămînă sau cîteodată nici una, depinde cine vine în orash să filmeze. Ştiu că acum Tom Cruize filmează un film în New Orleans. Aici nu depinde de tine mult, dacă rolul este căutat ţi tu te înscrii în caracteristicele care le vor ei e ok, dacă nu, nu poţi face nimic. În puterile tale sunt acele cîteva minute în care apari în faţa lor,după care nu mai poţi controla nimic, de aceea după fiecare audiţie trebuie să-ţi cauţi de treabă şi să nu te gîndeşti la ceea ce a fost, nu de alta, dar poţi să-ţi ieşi din minţi. Peste 3 ani îmi iau diploma şi plec în California, asta este în plan. Pînă atunci muncesc asupra accentului şi asupra CV-ului.

C.: Ce ştiu americanii despre Moldova? Cum o promovezi acolo, peste ocean? Le-ai povestit despre ţara noastră actorilor alături de care ai jucat? Cît de des vii în Moldova? Te gîndeşti să revii vreodată acasă?

A.B.: Despre Moldova  nu prea ştiu americanii. Kate ştia pentru că ea este din Europa. În Moldova am fost 2 ani în urmă şi nu ştiu cînd mai vin, pentru că nu prea am ce face acolo. Mai tîrziu poate. Eu trebuie să fiu pe loc, nici nu ştii cum într-o dimineaţă vine vreun e-mail important. Am pierdut un rol în 2013 cînd am fost în Moldova pentru 2 luni. Nu vreau să se mai repete.

C.: Ce planuri de viitor are Alexandru Babără?

A.B.: Vreau să cucereasc lumea. Stau focusat asupra scopurilor mele, stau flamînd în fiecare zi, mă trezesc şi mă culc numai cu gîndul la asta. Eu nu am un plan B ca să fac altceva, sînt sigur că am fost născut să fiu actor, mă simt la înălţime cînd sînt pe scenă, natural fără droguri, asta e ceea ce vreau să fac toaţă viaţa. Cum a spus şi Will Smith, “atunci cînd tu domi întodeauna este acel care lucrează asupra sa, cînd tu te distrezi, cineva în timpul acesta lucreză asupra sa, cînd tu nu faci numic cineva lucrează asupra sa, numai aşa ajungi acolo unde vrei să ajungi”. Numai aşa-ţi poţi atinge scopurile. Am înţeles un lucru, în această viaţă că să ajungi undeva unde nu ai fost niciodată trebuie să începi a face lucruri care nu le-ai făcut niciodată, trebuie să gîndeşti în afara cutiei în care te afli la momentul de faţă. Nu poţi atinge scopurile tale stînd în rutina şi în zona de confort în care te afli, trebuie să-ţi asumi riscuri, să începi a face ceea ce nu face nimeni în jurul tău. Eu nu ascult pe nimeni şi fac ceea ce îmi dictează vocea din interiorul meu. Mulţi de la început credeau că sînt nebun şi că e doar o glumă toată actoria asta, dar eu ştiu că sînt pe un drum corect. Sînt sigur că ceea ce fac o să aducă rezultate.

Triple 9 va fi lansat în peste 23 de ţări pîna la începutul lunii mai, sper că asta spune ceva celor care n-au crezut în ceea ce fac. Prin toate acestea pur şi simplu îmi scriu istoria mea. Sînt sigur că acesta este doar începutul, totul e înainte, lucrez asupra viitorul şi pur şi simplu îmi aduc visele la viaţă.

Autor: Adrian Platon