Victoria Duțu  a participat în perioada de 24-28 septembrie cu o expoziție de pictură la Casino Velden, din Austria.  Expoziția a fost prezentată în cadrul evenimentului ” Lifestyle Day & Woman`s Night Luxury 2014 Casino Velden”,  sub egida Camerei de Comerț a Austriei.

Totodată, pictorița  Victoria Duțu are expuse permanent opt lucrări la Consulatul Român din Klagenfurt, Austria,  cu sprijinul Monicăi Ioanitescu și a secretarului de consulat, Simona Regenfelder. Mai multe detalii desprea activitatea pictoriței, despre expoziția prezentată în Austria, ne-a relatat Victoria Duțu în cadrul unui interviu pentru CURENTUL.

C: Dna, Duțu cum îmbinați literatura, pictura și matematica? Găsiți interferențe între ele, pot servi una alteia sursă de inspirație?

V.D.: Atît matematica, cît și literatura mă ajută foarte mult în pictură, ele se completează reciproc. Sunt cazuri în care inspirația îmi vine mai ușor în poezie și redau la moment ceea ce simt. La fel și în pictură, pot să redau anumite trăiri și idei, și un anumit fel de gîndire pe care nu-l pot reda în poezie. Însă,  am și momente cînd simt nevoia să lucrez numai cu rațiunea, și atunci mă axez mai mult pe matematică, rezolvînd probleme dificile, sau pregătindu-mă pentru elevii pe care îi am în grijă. Îmi place să citesc, dacă am posibilitatea, atunci ar fi de dorit tot timpul. Spre exemplu, recent am reluat  în întregime să recitesc întreaga Dogmatică a Părintelui Staniloae, vreau să am o privire unificatoare și de sinteză asupra celor trei volume. Matematica mă ajută  în toate,  deoarece,  ea este ordinea și echilibrul, ea întinde privirile către infinit.

C: Imaginile din cărți vă aparțin, cine le elaborează?

V.D.: Tot ce este legat de opera mea îmi aparține mie în întregime. Nu-mi place faptul atunci cînd cineva se implică în opera mea, categoric. Mi s-a întîmplat o singură dată cînd un editor mi-a adăugat de la sine o jumătate de pagină la un volum de proză fără a fi înștiințată. Nu m-a încîntat acest gest. În România este așa un fel de modă, de a crea totul singur, mai alescînd este vorba de cultură. Toată munca grafică, picturile, foto, toate îmi aparțin. Spre regretul meu, prima carte de debut nu a fost tipărită cu picturile mele, și faptul că nu au fost acceptate la fel mi-a strîrnit un șir de dubii, deoarece era din cont propriu. Am avut ocazia să refuz ,însă evident că  nu am avut curaj. Vreau, și mi-am propus că tot ceea ține  de opera mea să fie în întregime creația mea.

C: Cum ați ajuns să participați la expoziția  de pictură de la Casino Velden, Austria în cadrul Evenimentului ” Lifestyle Day & Woman`s Night Luxury 2014 Casino Velden” ?

V.D.: În cadrul acestui eveniment am participat datorită propunerii directorului Radioului Radiotvunirea.com,  Ioan Godja, de la Viena, Austria. Sunt realizatoarea Emisiunii “Învaţă și învinge” la acest radio al  Românilor de pretutindeni. Organizatorul evenimentului în sine a fost  Monica Ioanitescu.

C: Care au fost condițiile de participare?

V.D.: Prefer să nu vorbesc de condiții. Sunt confidențiale.

C: Cîțe lucrări ați prezentat  în cadrul expoziției (mărime, culoare, material)?

V.D.: În total au fost 34 de lucrări. O parte a acestor picturi au fost expuse în aprilie la Viena, la Galeria Time. Lucările au fost aduse cu mașina personală de către Ioan Godja, care a fost prezent la eveniment alături de soția sa Norica Godja, cercetător în chimie la Universitatea din Viena. Aduc sincere mulțumiri acestor persoane, fiindcă fără ei nu aș fi putut realiza această expoziție. Lucrările sunt acrilyc pe pînză. Patru lucrări au  fost de mărimi mici 30/30 cm, iar celelalte de 50/70 cm.

C: În ce țări ați mai expus lucrările?

V.D.: Am participat la expoziții, atît în țară, cît și în străinătate. Spre exemplu în Elveția mi-am expus lucrările de doua ori, în Polonia am participat la o expoziție organizată de către Cornel Calomfirescu, consul al României în Polonia, în Italia- în cadrul Festivalului de la Sanremo, în Marea Britanie, Londra, la Galeria “Brick Lane” 2014, anul acesta în Franța împreuna cu Artec mondial, și de asemenea în Japonia. În aprilie 2015 mă așteaptă o expoziție de pictură la New York.

C: Care dintre țari va impresionat cel mai mult? Și prin ce anume?

V.D.: Nu pot să fac un eventual  clasament. În fiecare țară unde am mers am avut multe de învățat. De fapt cea mai provocatoare țară și cel mai incitant oraș rămîne a fi  România și Bucureștiul. Este un pariu cu mine: consider că nu trebuie să plec din țară ca să mă afirm,  însă fiind în țara mea,  și să plec cu picturile și cărțile peste hotare.

C: Cu ce se  deosebește o expoziție în străinătate cu una de la noi?

V.D.: Acolo e mai organizat, se ocupă altcineva de tot. Aici tu trebuie să faci totul. Este și o mai bună percepție. Dar, ca să nu generalizez, este și aici public care gustă și simte pictura, arta și poezia. Însă dacă e să vorbim de publicul larg , nu am văzut și nu cred că sunt diferențe. Deosebirile de talie mai mare le reprezintă ceea spre ce tind ei, ceva de vîrf,  și acolo ar  trebui să ajungem și noi. Cred cu certitudine, spre aceste culmi  trebuie să ţintim și noi. Cred că fiecare român care vrea să se realizeze, nu trebuie să-l aibă în vedere pe cel care e la nivelul său dintr-o altă țară, ci să-l aibă ca model pe cel care e mult mai sus decît dînsul și să își dea toată silința să fie  la fel,  sau să tindă spre aceasta. Cred că în acest sens este problema noastră. O pătură mai mare de oameni, mult mai mare care să țintească spre vîrfuri ca sa fim comparabili cu nivelul celor de peste hotare. Cred că nu avem de parcurs o cale lungă spre acest lucru,unii  au și ajuns deja la această înălțime.

C: Dna Duțu, povestiți-ne și despre soarta celor opt lucrări expuse permanent la Consulatul Român din Klagenfurt, Austria?

 V.D.: E o poartă deschisă, o posibilitate de colaborare în viitor. Alături de Simona Regenfelder o să încercăm să organizăm pe viitor o altă expoziție. Ele fiind în Consulat , sunt văzute permanent de publicul de acolo, și recunosc, e ceva onorabil și frumos pentru mine.

C: Apropo, poate astăzi un pictor din RM să se întrețină și să-și expună lucrările și peste hotare fără a fi sponsorizat de către cineva? În ce mod?

V.D.: Cred că problema aceasta este una foarte spinoasă. Să fii pictor e o chestiune de business de înaltă clasă, acesta cere să fii un manager foarte bun și  să investești timp, răbdare și străduință ca să fii cunoscut. Cred că sunt pictori care doar vînd, și care trăiesc din artă. Eu cunosc cîțiva care o duc bine pe spatele picturii. Aceștia mereu sunt în căutare de parteneri și colaboratori, totodată, își caută tot mai mult clienții. Eu nu am ajuns la acest stadiu, eu nu trăiesc din artă și nu cred că aș putea face acest lucru. Eu sunt profesor de matematică și meseria mea este de profesor la catedră,  și e ceva care mă onorează. Nu mă interesează că unii „strîmbă” din nas la cuvîntul profesor. Și mai ales că profesorii sunt foarte respectați, ei fac parte dintr-o altă categorie. Cît privește sponsorizările, ele sunt foarte bune și binevenite, dar nici un pictor nu trebuie sa se bazeze pe asta, ci trebuie să fie țintit spre ceea ce poate el să realizeze. Sponsorizările sunt ocazionale,  baza o reprezintă ceea ce faci tu. Tu trebuie să cauți oamenii  care să se bucure de oferta ta, de a înfrumuseța pereții caselor acestora, și ei de a rămîne mereu mulțumiți de lucrul tău. Și trebuie sa te adaptezi. Dacă aștepţi doar să găseşti sponsorizări e așa de frustrant, nu iți mai vine să faci nimic. Acest lucru iți reduce din valoare și din ambiție. Trebuie să te descurci de unul singur. Nu trebuie să te lași niciodată învins.

Autor: Tatiana Cocerva