Arheologul Ion Ciobanu, împreună cu o echipă de specialiști din România, recent s-au întors dintr-o expediție arheologică de la Crihana Veche, raionul Cahul. În urma săpăturilor în această comună, au fost descoperite vestigii ce aparţin mai multor culturi arheologice. În ce a constat expediția și ce s-a descoperit, aflați din interviul de mai jos.

C: Când a început expediția arheologică la Crihana Veche?

I.C.: Expediția de la Crihana Veche anul acesta a fost la a treia campanie, prima fiind lansată în 2014. Anul curent a fost una complexă fiind implicaţi în cercetare mai mulţi specialişti în studii interdisciplinare. Ținem să menţionăm că ultima expediţie arheologică şi etnografică pe teritoriul Republicii Moldova a avut loc în 1989. În 2014 noi am reînceput acea experienţă care, de fapt, dădea roade pe vremuri și nu am greşit. La moment suntem în al treilea an şi cu rezultate remarcabile. Etnografii lucrează cu localnicii, iar noi, arheologii, facem cercetări științifice pe suprafaţa siturilor vechi de pe teritoriul acestei comune.

C: Cine a finanțat această expediție?

I.C.: Expediția a avut loc datorită unui sprijin financiar din partea Ministerului de Externe a României, Departamentul pentru Relații cu Românii de pretutindeni. Datorită acestui proiect am avut posibilitatea de a coagula mai multe instituții pentru bună desfășurare a expediției noastre. De partea științifică au fost antrenate două instituții de profil din RM – Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe și Agenția Națională Arheologică din cadrul Ministerului Culturii. Ceea ce ține de partea organizatorică și ca suport financiar, dar și logistic, am avut un parteneriat productiv din partea Universităţii de Stat „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Cahul,  Primăriei comunei Crihana Veche, Asociația Răsăritul Românesc, Asociația Moldo-Japoneză pentru Cultură și Civilizație, consiliul raional Cahul și, în mare parte, un sprijin am avut din partea voluntarilor și celor care sunt pasionați de arheologie, istorie, cultură, patrimoniu, care vin în special de peste Prut.

C: Ce sumă s-a alocat pentru expediția la Crihana Veche?

I.C.: Din partea Guvernului României, prin intermediul DPRRP, a fost alocată suma de cca 100 mii de lei moldovenești care a şi constituit grosul proiectului în cauză, dar pe lângă acest sprijin au mai fost implicate și alte instituții care au avut un aport financiar. O sumă generală ar fi de cca 150 de mii de lei, dar tot nu a fost de ajuns, permanent este loc de mai bine, mai ales când o simplă analiză de ADN şi datare pe baza izotopului de carbon C14 costă peste 800 de euro.

C: Finanțarea pentru cercetările arheologice din Republica Moldova vine din exterior doar?

I.C.: 99% din finanțare vine din exterior. Unicele cercetări arheologice, care putem spune că sunt din resurse interne, sunt acele cercetări arheologice care le fac universitățile unde au facultăți de istorie, unde studenții își petrec practica arheologică de vară. Partea pozitivă este că se fac cercetări, partea negativă este că se fac cu efort maxim și resurse minime, ceea ce nu poate fi numită o cercetare ştiinţifică calitativă, mai ales raportând la posibilităţile de laborator din sec. XXI. Noi, Institutul Patrimoniul Cultural, având un Centru de Arheologie al Academiei de Științe, forul suprem al științei, mai bine de 20 ani nu avem finanțată nici o expediție arheologică.

C: Aveți și alte finanțări externe, în afară de România?

I.C.: E foarte greu să obții un proiect european, este mult mai greu să încerci să valorifici acest proiect în interior. Anul acesta fiind în câmp tot parcursul lunii iulie, până în ziua de astăzi nu avem posibilitatea de a valorifica banii care au venit pentru proiect din România. Fie că nu a fost aprobat bugetul, fie că trebuie modificări la planificarea bugetului interior, fie că Ministerul Finanțelor nu înregistrează anumite contracte, fie că nu permite achiziții de bunuri și servicii – în jur am fost purtați o lună de zile și până în prezent banii nu sunt valorificaţi. Ei sunt în cont, dar când vine vorba de valorificare, ai o mie de bariere.  Mai mult ca atât, acum orice ban care intră în contul Institutului este considerat ban bugetar, chiar dacă nu sunt banii RM. Acum așteptăm să recuperăm cumva banii.

C: Ce specialiști de peste Prut s-au aflat pe șantier?

I.C.: Pentru prima dată, la o astfel de expediție arheologică s-au întrunit specialiști din diferite domenii care au venit să contribuie la reconstituirea unui tablou istoric minuțios.  Pe șantier s-a aflat un antropolog de la Academia Română, secția Cercetări Antropologice de la filiala Iași, doamna doctor Angela Simalcsic. Am avut parte de un arheozoolog pe șantier, doamna doctor Luminița Bejenaru de la Universitatea „Alexandru Ion Cuza” din Iași. De asemenea, pe șantier au fost prezenți trei specialiști de la colectivul de geografie al Academiei Române, filiala Iași, doctorul Radu Pârnău și alți doi specialiști în GIS și studii pedologice de laborator. Avem un parteneriat strâns şi cu Muzeul „Carol I” din Brăila, România, de unde au venit un arheolog –  dr. Costin Critoru şi un conservator/restaurator – Vasilică Vernescu. De la Bucureşti am avut două persoane, care vin deja al doilea an și care şi-au adus un suport considerabil în tot ceea ce facem. Este vorba de două doctorande la Universitatea din București – Diana Radu și Luciana Florentina Ghindă. Aici nu în ultimul rând trebuie menţionaţi studenţii de la Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Cahul care şi-au petrecut practica arheologică şi care chiar după finisarea practicii au decis să rămână până la încheierea lucrărilor expediţiei pe post de voluntari.

C: Câți oameni au fost în teren?

I.C.: În proces de cercetare au fost implicați în jur de 10 specialiști, studenți și mai mulți voluntari. Numărul total de oameni s-ar ridica la 30-40 de oameni.

C: Acum că expediția a luat sfârșit, ce descoperiri ați făcut?

I.C.: Anul acesta, în privința rezultatelor, este unul foarte bogat. Am avut posibilitatea de a efectua cercetări arheologice exhaustive la trei movile funerare. Dintr-o movilă am descoperit vestigii arheologice de o importanță majoră și ca volum, și ca importanță științifică. Primul tumul pe care l-am cercetat a fost unul mare cu înălțimea de cca 1,5 – 1,8 m și diametrul de cca 40-45 m. După cercetarea acestui tumul au fost investigate 23 de morminte, cel mai vechi datând din perioada eneolitică faza târzie. Alte morminte din care s-au descoperit vestigii frumoase aparțin epocii bronzului timpuriu fiind reprezentate de cultura „Jamnaja”, care a fost răspândită pe larg şi  în spațiul Pruto – Nistrean. De asemenea, cultura „Catacomnaia” și „Mnogovalikovaia”, cultura Sabatinovka, cultura Sarmatică, şi un mormânt ce aparţine triburilor medievale târzii ale tătarilor nogai.

Tot în această movilă avem două descoperiri deosebite, două morminte,ce aparţin purtătorilor culturii „Sarmatice”, din antichitate, sec. II d.H. Din unul din aceste morminte am putut recupera un văscior de ceramică de culoare cenușie cu tortiță. Defunctul a fost înmormântat cu fața în jos, ceea ce este deosebit – fie că a fost o moarte silnică, fie că a fost aruncat în groapă neținându-se cont de obiceiurile și riturile funerare care erau în acea perioadă. Din al doilea mormânt avem ca descoperire un pumnal de fier,o mărgică de sticlă și un văscior de factură romană care a fost depus la picioarele defunctului.

Pe lângă toate acestea au mai fost cercetați doi tumuli. Inițial credeam că mantalele lor au fost ridicate deasupra defunctului – purtător al culturii scitice, mai târziu am observat că totuși mormintele principale sunt mult mai vechi și ar data din perioada epocii bronzului, adică din preistorie, nicidecum din antichitate.

Am descoperit un mormânt care aparținea unui războinic scit și care avea depus împreună cu el o spadă de tip akinakes de fier care s-a păstrat relativ bine, în pofida faptului că fierul este un metal destul de vulnerabil în timp. De asemenea, erau depuse două vârfuri de lance și peste 60 de vârfuri de săgeți cu trei aripioare din bronz. În cadrul acestei movile funerare am descoperit un alt mormânt dublu – unde au fost înmormântați doi indivizi – unul de gen masculin și altul de gen feminin. Mormântul a fost jefuit în vechime, dar oricum am descoperit vestigii destul de importante. În cadrul acestui complex funerar avem trei brățări toate de tipuri diferite. La moment putem spune că sunt din bronz, dar după tratarea și înlăturarea oxizilor pot apărea surprize, pot fi chiar și din argint. Tot în acest mormânt am descoperit un arc de fibulă și un cercel din bronz. Iată, un mormânt jefuit care ne-a dat atâtea vestigii .

C: Cum ar fi trebuit să arate acest mormânt înainte să fie jefuit?

I.C.: Este foarte greu să ne închipuim cum arăta acest complex  până la jefuire. Pentru a înțelege: acest mormânt a fost jefuit încă din vechime, dar obiceiul de a jefui mormintele s-a păstrat pe parcursul istoriei până în zilele noastre. Avem mai multe situri care suferă intervenții zi de zi din cauza aşa numiţilor „arheologi negri”, care merg și sapă neautorizat. Acest lucru este contrar legii. Ei jefuiesc mormintele fie pentru a-și completa colecțiile sale particulare, fie pentru a ajunge mai târziu pe piața neagră și pentru a avea un anumit venit. Ambele cazuri, teoretic, se pedepsesc prin lege, dar practic nu avem nici un caz cu finalitate.

C: De unde știu unde trebuie să se ducă să sape?

I.C.: Este foarte multă literatură de specialitate. Pe lângă aceasta, siturile arheologice scot la suprafață diferite resturi începând de la cioburi, lut ars și diferite piese din metal sau piatră. Mergând cu detectorul asupra acestor situri foarte ușor se pot descoperi vestigii. Mai târziu avem piese scoase din context. Asta este, de fapt, o crimă împotriva istoriei. Odată ce o piesă este scoasă din context, ea nu mai are acea valoare ştiinţifică.

C: Cât costă aceste vestigii pe piața neagră?

I.C.: Pe piața neagră se comercializează și în RM, dar prețul lor este mai mult simbolic. De obicei, piesele care au o valoare patrimonială și care ajung pe mâinile „arheologilor negri” nu se comercializează la noi, dar pleacă peste hotare. În special prin Odessa, deoarece este port, vin mai multe persoane, este un circuit mai intens. Totodată ajung şi pe mâinile colecționarilor din Europa, unde piesele de valoare de patrimoniu au un preț enorm. O piesă, care la noi poate fi comercializată pe piața neagră la un preț de o sută – 500 de euro, în Europa ea poate fi cumpărată la un preț de zeci de mii de euro. De asta se tinde de a scoate artefactele, este un proces bine pus la punct şi cam greu de stăvilit.

C: Poliția nu intervine în așa cazuri?

I.C.: Cu părere de rău, foarte rar intervin structurile statului în lucruri de acest tip. Cu toate că recent a fost adoptată legea cu referire la protecția patrimoniului arheologic mobil și imobil prin care se sancționează destul de dur vandalizarea siturilor și comercializarea pe piața neagră, este un proces greu să-l oprești. Noi nu avem o poliție care să se ocupe de chestiile ce țin de arheologie și istorie. În România este poliția de patrimoniu, noi nu avem. În cazul în care unui anchetator îi scrii o cerere prin care îi ceri să facă o investigație în caz de săpare neautorizată într-un tumul, el se uită mirat la tine pentru că nu are idee cu ce „se mănâncă” toată treaba asta. Este prea greu ca cetățeanului RM să-i explici cât este de rău intervenția într-un sit. Spre exemplu: dacă el are un sit în grădină și în fiecare an îl ară, îl distruge e clar lucru că e complicat să-l convingi că nu-i bine asta. Sunt o sumedenie de situri care se distrug și care nu se bucură de atenție din partea structurilor specializate, iar statul nu acționează în aceste cazuri. Factorul financiar dictează regulile. Guvernul nu mai alocă pentru expediții arheologice de ani buni de zile. De la independență încoace nu s-au repartizat bani pentru nici o cercetare arheologică. Un stat care nu-și valorifică și nu păstrează istoria, nu are viitor.

C: Unde vor ajunge obiectele?

I.C.: După ce se vor prelucra și înlătura impuritățile, după ce se vor restaura artefactele care au suferit fisuri sau au fost deteriorate de-a lungul timpului, obiectele vor fi expuse în vitrinele Muzeului de Arheologie și Etnografie de la Crihana Veche.

De fapt, tot ceea ce am început în 2014 a fost drept obiectiv cercetarea celor situri arheologice care sunt cu un risc mare de distrugere, fie că din punctul de vedere al factorului antropic, fie a celui natural. Un al doilea obiectiv a fost de a acumula cât mai multe artefacte pentru a ajunge în vitrinele muzeului. Să putem extinde zonele muzeale în zona de sud. Instituțiile muzeale sunt și acestea niște puncte bine determinate care contribuie la diversificarea rețelelor turistice, în special rețeaua turistică Prutul Inferior. Avem vinării, rezervații, muzee care sunt etnografice. Etnografia este aproape uniformă la majoritatea localităților de la Cahul până la Giugiulești și câteva instituții muzeale nu sunt de ajuns. Prin acest proiect am încercat de a contribui la extinderea acestor rețele muzeale și totodată de a crea traseul turistic Prutul Inferior cât mai atractiv pentru turiști. Pe lângă asta, la bază stă și interesul științific. În această regiune s-au făcut cercetări încă în perioada sovietică. Acum avem alte posibilități de a prelucra materialul științific, tratarea acestuia și, respectiv, am ajuns la o altă etapă prin care această zonă merită o atenție deosebită. Să avem o reconstrucție pe cât de posibil reală a tabloului istoric din cele mai vechi timpuri până în epoca medievală timpurie.

C: Care ar trebui să fie acţiunile statului pentru a opri distrugerea siturilor arheologice?

I.C.: –  În primul rând se cere o inventariere totală a siturilor arheologice de pe teritoriul Republicii Moldova prin iniţierea unui program de stat şi nu numai cu resursele Agenţiei Naţionale Arheologice, dar unde să fie implicate toate instituţiile de profil din ţară.

– După inventariere este nevoie de o catalogare a siturilor ce au o stare de conservare precară şi care eventual necesită cercetare pentru înlăturarea factorului de risc.

– Şi în final impunerea unui moratoriu din partea Comisiei Naţionale Arheologice pe o perioadă de 4-5 ani la cercetările arheologice sistematice, astfel încât toate forţele din centrele de cercetare de profil să fie orientate spre cercetările arheologice de salvare.

– Pasul cel mai important pe partea de protecţie a patrimoniului arheologic, ar fi crearea unei structuri de stat, fie în cadrul Ministerului Afacerilor Interne sau Ministerul Culturii, de tipul poliţiei de patrimoniu, care să aibă toate mecanismele juridice în domeniul protejării monumentelor.

Dar, în final este nevoie în primul rând de voinţă politică şi ca politicienii să-şi mai aducă aminte măcar uneori că există patrimoniu arheologic, etnografic ş.a.m.d.

C: Ce alte expediții se preconizează?

I.C.: O bună parte din viitoarele cercetări vor fi de salvare. Vom face săpături  în zona de construcție a drumurilor, a apeductelor, a sistemelor de irigare. Cercetările sistematice cam aici se termină, cu excepţia celor ce vin din proiecte cu finanţare externă.

C: Vă mulțumesc pentru interviu!

Autor: Cristina Parfeni