Preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Arcadie Suceveanu, a acordat un interviu portalului CURENTUL în care vorbeşte despre cum a fost anul 2013 pentru literatura din Republica Moldova, care sînt cele mai acute probleme cu care se confruntă aceasta la moment, cînd literatura va deveni o activitate ce va aduce profit şi la noi, dar, totodată, s-a referit şi la alte aspecte importante.

C: Cum a fost anul 2013 pentru literatura din Republica Moldova?

A.S.: Încă nu am făcut totalizările – abia spre primăvară vom face acest lucru, atunci cînd va avea loc Anul Literar-2013, deşi şi acum putem face o scurtă analiză a anului 2013. Gala decernării premiilor pentru literatură are loc în fiecare an la 15 iunie şi abia atunci se vor face nominalizările, apoi se vor premia cele mai reuşite cărţi ale anului care s-a scurs. Acum putem afirma că a fost un an destul de rodnic pentru creaţie, scriitorii noştri s-au manifestat în toate genurile, au apărut cărţi importante de poezie, de proză, critică literară, eseistică, publicistică. Voi mai remarca faptul că în anul 2013 scriitorii noştri au participat la mai multe acțiuni cu caracter național și internațional, între care voi numi Salonul de carte de la Paris, Festivalul de poezie ,,Drumul de spice’’ de la Uzdin, Serbia. Totodată, anul acesta au apărut mai multe antologii. În această perioadă, Uniunea Scriitorilor a pus accentul pe reabilitarea şi reînfiinţarea de fapt a instituţiei traducerii. Dorim să facem astfel încît literatura noastră să fie cunoscută şi în alte spaţii de cultură. La fel, am invitat la Chişinău, la festivalul ,,Spiridon Vangheli”, dar şi la alte manifestări, importanţi trăducători din limba română în alte limbi europeene. Am reuşit să edităm o antologie de proză scurtă în limba franceză. Aceasta se datorează în special colegei noastre Lucreţia Bîrlădeanu, care a şi operat selecţia, iar traducerea lucrării aparține unui important trăducător de limbă franceză, Jean-Louis Courriol. De asemenea, a apărut o antologie a poeziei din R. Moldova în limba spaniolă. Această traducere se datorează tinerii traducătoare şi poete Maria-Augustina Hîncu. Este de fapt o ediţie bilingvă, apărută în limba română şi în limba spaniolă. La fel, am reuşit editarea unei antologii de proză scurtă cehă, în limba română, la editura ARC din Chișinău, care se intitulează ,,Coama leului pe pernă”. În felul acesta putem spune că anul 2013 a fost un an în care am încercat şi am reuşit mai multe deschideri spre alte orizonturi de cultură, spre alte spaţii literare.

C: Aţi putea numi acum cîteva titluri de carte lansate în 2013, care V-au impresionat?

A.S.: Păi, trebuie să-mi forţez un pic memoria. Voi menţiona cartea de poeme a lui Nicolae Popa, ,,Elegiile Casei Scriitorilor”, apărută la editura „Vinea” din Bucureşti. O altă carte pe care țin s-o nominalizez aparține poetului şi colegului nostru din Bucovina, Ilie Tudor Zegrea, „Singurătatea apocalipsei”. Au apărut mai multe cărţi de critică literară, între care ”Dicţionarul enciclopedic Mihai Eminescu” de Mihai Cimpoi, volumul de proză semnat de Leo Butnaru „Copil la ruşi” – un roman care a și fost propus la finele anului la premiul Ministerului Culturii al R. Moldova, ș.a.

C: Care sînt cele mai grave probleme cu care se confrunta literatura din Republica Moldova în acest moment?

A.S.: Sînt mai multe probleme – problema editării de carte, criza lecturii… Acum, haideţi să le descifrăm foarte pe scurt. Cât privește editarea de carte putem spune că, în ultima vreme, s-a făcut cîte ceva în acest sens. Datorită sprijinului din partea Guvernului R. Moldova, a Ministerului Culturii, în ultimii ani s-au putut edita aproximativ 50-60 de cărţi ale autorilor noştri contemporani. În ultima perioadă, modalitatea de editare a suferit mai multe modificări, spre bine cred eu, oferindu-se editurilor dreptul de a propune Ministerului Culturii lista autorilor şi cărţilor pe care acestea doresc să le editeze. Problema editării, totuși, persistă. Nu toți scriitorii reușesc să-și tipărească lucrările. Apoi, există și problema remunerării autorilor. Pentru munca lor literară, autorii au o remunerare insignifiantă, uneori ea este de-a dreptul inexistentă. În consecință, nivelul de trai al oamenilor de creaţie este unul foarte jos, mulţi scriitori se află într-o stare materială deplorabilă. În general, literaturii, culturii ar trebui să-i fie asigurată o protecţie din partea statului.

Există şi problema cititorului, ea există de mai multă vreme şi o resimţim. Din păcate, cartea este concurată foarte serios de Internet, de televiziune, de telefonia mobilă. Ea vine acum şi prin Internet, există cartea pe sticlă, în felul acesta tirajele cărților „materiale”, tipărite pe hârtie, s-au redus simţitor. În unele cazuri, apar cărţi cu tiraje cu totul şi cu totul modice – de doar câteva sute de exemplare.

Există o criză a culturii în general şi o criză a lecturii. Se face cîte ceva pentru a redresa situaţia, inclusiv în cadrul Salonului de Carte de la sfîrşitul verii de la Biblioteca Naţională, organizat în comun cu Uniunea Scriitorilor. Am iniţiat mai multe acţiuni pentru a reabilita prestigiul cărții și al lecturii, grupuri de scriitori se deplasează frecvent în localităţile din republică, unde au loc întîlniri cu cititorii, discuţii şi aşa mai departe.

C: Cum ar putea fi depăşite aceste probleme?

A.S.: După cum am mai spus, se înregistrează o criză generală, care ne-a afectat nu doar pe noi – spiritul timpului dictează şi generează anumite situaţii şi anumite probleme. Dar la noi mai există şi o situație economică precară, iar nivelul de trai este unul foarte scăzut, de aceea aceste probleme se resimt mai acut. Dacă e să vorbim despre soluţii, ar fi, după cum am mai spus, implicarea statului, care ar trebui, în primul rînd, să se ocupe mai serios de aceste probleme şi să asigure protecţia socială a culturii în general și a literaturii în mod special, să aibă grijă de editarea clasicilor, de editarea cărţii pentru copii, de editarea lucrărilor ce figurează în curicculum şcolar etc. Acum se face o încercare de a sprijini oamenii de creație, există un proiect de lege ce prevede acordarea unor personalităţi importante din sfera culturii a indemnizaţii de merit, un fel de pensii viagere pe care le vor primi cei mai valoroşi artişti, scriitori, pictori, compozitori etc. Se face cîte ceva în acest domeniu, dar este încă insuficient.

C: Simte Uniunea Scriitorilor susţinerea statului? În ce măsură se implica statul în editarea noilor titluri de carte?

A.S.: Am spus deja că există la Ministerul Culturii un program privind editarea de carte, în cadrul căruia au apărut în ultimii ani cîteva zeci de cărţi ale autorilor noştri, la editurile Lumina, Arc, Ştiinţa ș.a. Dar problema nu este rezolvată în totalitate, ea continuă să persiste. Statul ar trebui să se implice mai eficient în procesul de creaţie, ar trebui să manifeste o grijă sporită față de viaţa oamenilor de creaţie.

C: Cum ar putea scriitorii din Republica Moldova să ajungă mai uşor la cititorii din alte ţări ale lumii?

A.S.: Spuneam că dorim să reînființăm instituţia traducerii şi ne-am propus ca, în cel mai scurt timp, să creăm un Colegiu al traducătorilor. În cadrul Uniunii Scriitorilor se lucrează în acest sens. Vom atrage scriitori din alte ţări, îi vom invita la mai multe manifestări, cum ar fi, de exemplu, „Primăvara europeană a poeţilor”, acțiune care are loc la sfîrşitul lunii aprilie a fiecărui an şi la care vor veni şi în acest an scriitori și traducători din alte ţări. Îi am în vedere pe Gherhard Cesjka, un cunoscut scriitor și traducător din Germania, pe Jean-Louis Courriol din Franţa, pe Alistar Yan Blayt din Marea Britanie etc. Deja avem o reţea de traducători care ne-au vizitat, cu care întreţinem relaţii și care traduc din literatura noastră în alte limbi europene.

Ne-am propus, de asemenea, să cultivăm tineri traducători. Vom crea Colegiul traducătorilor, unde îi vom atrage și pe studenţii de la facultăţile de limbi străine de la universităţile noastre – de la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, de la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”, de la Universitatea de Stat din Moldova ș.a. Am şi pornit discuţii cu profesorii, cu decanii facultăţilor în acest sens, vom recruta studenţi care au înclinaţii literare şi care doresc să traducă texte literare în alte limbi. n cadrul acestui Colegiu al traducătorilor vom organiza şi ateliere de creaţie – master-class-uri, unde scriitori importanţi, traducători cu experienţă vor avea seminare cu tinerii traducători.

C: Cînd literatura va deveni o activitate ce va aduce profit şi în Republica Moldova şi cînd scriitorii vor deveni oameni bogaţi?

A.S.: E o problemă veche – „poezie-sărăcie”, spunea încă Mihai Eminescu. Literatura, în general, nu poate fi tratată ca ceva ce aduce profit, aşa cum să zicem aduc profit anumite activităţi economice sau industriale. În lume există puțini scriitori care există din scris. La noi, cărţile pentru copii au o căutare mai mare şi apar în tiraje mai mari, la fel și manualele; dar, după cum spuneam, cărțile în general sînt tipărite în tiraje foarte reduse, de-a dreptul simbolice, și aceste tiraje nu pot să aducă venit autorilor. Așadar, nu putem vorbi despre profit și bogăție, nici măcar despre onorarii care ar putea asigura existenţa minimă a scriitorilor. Literatura se face pe cont propriu, fiecare îşi asumă această condiţie în mod conştient. În condițiile noastre, un scriitor trebuie să aibă neapărat o sursă de venit din altă parte, un loc de muncă, iar scrisul este, mai mult sau mai puţin, un hobby, o îndeletnicire care îți poate aduce satisfacție morală.

C: Ce planuri de viitor aveţi?

A.S.: Eu lucrez în mai multe direcţii, în paralel scriu şi poezie, și eseistică, și cărţi pentru copii. Am mai multe solicitări de la edituri pentru a colabora la editarea unor manuale sau cărţi didactice. Colaborez destul de intens cu Editura Litera, cu Editura ARC, cu Editura Prut Internaţional. Am finisat o carte de poeme care se numeşte ,,Ferestre stinse de îngeri”, scrisă în amintirea mamei mele care a plecat acum un an şi ceva la cele veşnice, şi lucrez în continuare la cîteva cărţi pentru copii.

Andriana Cheptine