Deşi multă lume consideră că pe 20 mai sau, maximum, pe 3 iunie vom avea un nou Primar general al capitalei, există totuşi minimum trei scenarii probabilitatea cărora se discută în cercurile politice şi care arată că lucrurile nu sunt atât de simple cum par la prima vedere. La aceste scenarii mă voi referi în rândurile de mai jos.

Primul scenariu – alegerile anticipate ale Primarului capitalei vor fi anulate. Un precedent în acest sens avem deja – deşi Comisia Electorală Centrală stabilise organizarea unui referendum republican consultativ pe data de 24 septembrie 2017, ulterior, Curtea Constituţională a adoptat o decizie de anulare a acestui referendum. Garantează cineva că instanţele abilitate cu acest drept nu vor lua o decizie similară şi în raport cu alegerile anticipate ale Primarului capitalei? Mai ales că tot mai des se spune că posibil să nu fie găsiţi banii necesari pentru scrutin, căci ei nu au fost prevăzuţi în bugetul CEC iniţial. Totul e posibil. Or, dacă guvernarea va avea date concrete că pierde aceste alegeri, cu siguranţă nu le va demara. Măcar şi pentru a nu ceda opoziţiei, înainte de alegerile parlamentare, o redută electorală atât de puternică cum e Primăria capitalei.

Scenariul doi – alegerile nu vor avea loc din cauza prezenţei slabe a alegătorilor la votare. E un scenariu cât se poate de posibil, mai ales dacă luăm în calcul precedentele anului 2005, când locuitorii capitalei pur şi simplu au boicotat scrutinul anticipat, sau chiar şi precedentul înregistrat în cazul referendumului din capitală din luna noiembrie a anului trecut. Apropo, un astfel de scenariu convine de minune guvernării, care şi-ar păstra controlul asupra Primăriei fără a câştiga alegerile.

Scenariul trei – nevalidarea rezultatelor alegerilor anticipate ale Primarului capitalei. Dacă alegerile vor avea loc, iar rezultatele lor nu va conveni puterii, cu siguranţă se va găsi un pretext juridic pentru a nu le valida. Spre exemplu, adresarea unui concurent electoral care, oficial, nimic în comun cu puterea nu va avea, dar care ar pretinde că a fost nedreptăţit în alegeri şi de aceea rezultatul nu e corect şi nu trebuie validat. Iarăşi, e un scenariu cât se poate de posibil.

Deci, concluzionând, putem spune că există minimum, trei scenarii „tenebre” care trebuie luate în calcul atunci când vorbim despre alegerile anticipate ale Primarului capitalei şi care ne fac să privim mult mai sceptic la afirmaţiile că în scurt timp vom avea un nou Primar general cu acte în regulă.

Dumitru Spătaru