Maia Sandu, liderul Partidului „Acţiune şi Solidaritate” (PAS), a căzut într-o capcană pe care i-au întins-o iscusit oponenţii ei politici şi în care ea a nimerit neavând suficientă experienţă politică. E vorba de referendumul de demitere a Primarului capitalei din data de 19 noiembrie, pe care ea şi-a chemat susţinătorii să-l boicoteze. Totodată, dacă acesta va eşua, urmările politice pot fi catastrofale pentru Maia Sandu.

Eu înţeleg motivaţia de care s-a condus Maia Sandu şi PAS atunci când au decis să boicoteze referendumul – pur şi simplu nu au vrut să facă jocul socialiştilor, a celor ce au iniţiat respectivul referendum. Dar greşeala Maiei Sandu şi a colegilor săi a fost că nu au privit lucrurile puţin mai profund şi că nu s-au întrebat: Dar cine ar beneficia de pe urma unui eventual eşec al referendumului? Iar răspunsul e la suprafaţă: Partidul Democrat. Acest partid a condus şi până acum Primăria capitalei prin Nistor Grozavu (care nu ascundea că vrea să adere la PD), iar de luni o conduce prin Silvia Radu (există mai multe indicii în acest sens, chiar dacă Silvia Radu şi PD neagă că avea careva tangenţe). Prin avansarea Silviei Radu în funcţia de primar general interimar e clar că PD îşi face planuri de a conduce capitala minimum până la alegerile locale generale din 2019 şi că este sigur că referendumul va eşua. Dacă nu era sigur de acest lucru aştepta cel puţin data de 20 noiembrie ca să aibă dovada clară a eşecului referendumului. De asemenea, cele ce s-au întâmplat luni cu referire la schimbarea conducerii Primăriei capitalei e o dovadă directă că Dorin Chirtoacă nu are nici o şansă de a reveni la Primărie, cel puţin până în 2019 (fie că-l vor ţinea suspendat din funcţie, fie îl vor condamna). Deci, beneficiari de un eventual eşec al referendumului nu vor fi Dorin Chirtoacă şi liberalii, ci democraţii, care şi-au soluţionat problema privind controlul asupra capitalei… cu ajutorul Maiei Sandu (pe Andrei Năstase intenţionat nu-l numesc în acest context, deoarece partidul său are o atitudine mai rezervată faţă de referendum, chemând nu la boicotarea lui, ci făcând apel la discernământul locuitorilor capitalei).

Admit gândul că Maia Sandu deja a înţeles că a greşit, dar, probabil, fie consideră că nu e bine ca politicienii să-şi recunoască greşelile, fie încă nu a evaluat la justa valoare toate posibilele consecinţe. Iar consecinţele pot fi grave. În primul rând, în fiecare zi, începând cu 20 noiembrie (dacă eşuează referendumul), atunci când vor blestema starea de lucruri din capitală, atunci când îi vor înjura pe democraţi, alegătorii îşi vor aminti numaidecât şi de Maia Sandu, cea care le-a pus pe tavă democraţilor Primăria capitalei. În al doilea rând, nu exclud că după 20 noiembrie mulţi alegători pro-europeni nu vor mai fi atât de siguri că Maia Sandu nu va face o coaliţie cu Vlad Plahotniuc în următorul Parlament. Dacă frica de socialişti i-a adus de aceeaşi parte a baricadelor o dată, de ce nu i-ar aduce şi a doua oară? Mai ales că atunci se va simţi şi o anumită presiune externă pe filiera occidentală, or factorii de decizie occidentali vor face tot posibilul pentru ca la putere să nu vină forţe pro-ruse şi, dacă vor trebui să o jertfească pe Maia Sandu, o vor face, aşa cum au făcut şi cu alţi politicieni pro-europeni.

De aceea, şansa Maiei Sandu de a rămânea credibilă pentru electoratul pro-european şi de a evita  intrarea în declin este ca referendumul să reuşească. Nu ştiu dacă PAS îşi va schimba poziţia în perioada rămasă până la referendum, înţelegând că doar astfel se poate salva şi o poate salva şi pe Maia Sandu, dar noi, alegătorii pro-europeni, trebuie să ne gândim bine. Căci, avem nu doar şansa de a-l salva pe Dorin Chirtoacă de justiţia controlată politic din Moldova (dacă rămâne cel puţin oficial în funcţie, cu siguranţă va fi condamnat, pentru că dosarul său va prezenta interes politic), dar şi pe Maia Sandu, de care o bună parte din alegătorii de centru-dreapta încă îşi mai leagă anumite speranţe.

Dumitru Spătaru