Partidul Socialiştilor din Republica Moldova marchează astăzi cea de-a 21 aniversare de la înregistrarea sa oficială, ceea ce este un bun prilej pentru a face o trecere în revistă a reuşitelor sale de până acum, dar şi a perspectivelor.
Din start, trebuie de menţionat că brandul socialist tot timpul a fost unul destul de atrăgător pentru electoratul din RM. Astfel, în alegerile din 1994, blocul electoral format de Partidul Socialist şi Mişcarea „Unitate-Edinstvo” a acumulat 22%, plasându-se pe locul doi după agrarieni şi obţinând 28 de mandate de deputat din 101. Anume din acel bloc, mai concret din Partidul Socialist, avea să se desprindă ulterior nucleul care avea să constituie în 1997 Partidul Socialiştilor. Însă, apariţia PSRM coincide cu începutul ascensiunii fulminante a altui partid de stânga – Partidul Comuniştilor. Din 1998 până în 2001, PCRM este principala forţă de opoziţie a ţării – cu 40 de mandate de deputat din 101, iar din 2001 până în 2009 – guvernează ţara, obţinând de sine stătător majoritatea parlamentară, iar din 2001 până în 2005 – chiar majoritatea constituţională.
Pe fonul PCRM, şansele PSRM erau destul de slabe, cel mai bun rezultat formaţiunea reuşind să-l înregistreze în alegerile parlamentare din 2005 – circa 5%. Dar şi acest rezultat s-a datorat în mare parte faptului că PCRM dezamăgise parţial electoratul pro-rus din RM, prin turnura spre Uniunea Europeană. Totuşi, PCRM nu putea trece cu vederea ascensiunea PSRM şi, probabil, pentru a nu admite apariţia încă a unui jucător politic puternic pe stânga, încearcă să atragă PSRM de partea sa. Celor din PCRM le reuşeşte acest lucru, deja în cele două scrutine parlamentare din 2009, dar şi în cel din 2010, reprezentanţii PSRM regăsindu-se pe lista electorală a comuniştilor şi obţinând mandate de deputat. Nu a fost pentru prima dată când socialiştii au făcut front comun cu comuniştii – şi în alegerile locale generale din 1999 cele două partide, alături de agrarieni, au mers într-un bloc comun.
Noua istorie a PSRM începe în 2011, când lider al formaţiunii devine Igor Dodon. Tânăr, energic, având calităţile necesare pentru a deveni un lider de succes, el adună în jurul său, într-un timp record, o bună echipă, care începe să se impună treptat în politica moldovenească. Anume această echipă ajunge să furnizeze marea surpriză a alegerilor parlamentare din 2014, clasându-se pe primul loc în preferinţele alegătorilor. Chiar dacă socialiştii obţin 25 de mandate de deputat din 101, ei rămân în opoziţie, după ce forţele de orientare europeană ajung la un compromis şi creează o coaliţie de guvernare.
În anii următori, PSRM îşi continuă ascensiunea, preluând practic în totalitate segmentul de electorat de stânga şi aducând colosul politic de altă dată (PCRM) la limita anonimatului politic. PSRM continuă să-şi consolideze poziţiile în alegerile locale generale din 2015, iar marea lovitură o dă în 2016, când liderul său, Igor Dodon devine Preşedinte al Republicii Moldova. La scurt timp, somat de prevederile legislaţiei în vigoare, Igor Dodon demisionează din funcţia de Preşedinte al PSRM, în locul său fiind aleasă Zinaida Greceanîi. Dar Igor Dodon şi PSRM continuă să facă un bun tandem politic în continuare, colaborând eficient. Astfel, Igor Dodon este deja de aproape doi ani primul în topul încrederii alegătorilor din RM, iar PSRM – cel mai popular partid din ţară.
În ajunul alegerilor parlamentare, care urmează să se desfăşoare în câteva luni, PSRM este creditat cu şanse reale de a prelua puterea de sine stătător. Iar dacă acest lucru se va întâmpla, cu siguranţă vom asista la scrierea unei noi file în istoria de peste două decenii a acestui partid.
sursa: coment.md
