La Comisia de anchetă pentru analiza modului de organizare și desfășurare a privatizării și concesionării proprietății publice (2013 – 2019) are loc prezentarea rapoartelor preliminare privind legalitatea concesionării Aeroportului Internațional Chișinău și legalitatea privatizării Companiei AirMoldova, transmite CURENTUL.

Principalele teze despre concesionarea AIC au fost exemplificate de avocatul Eduard Digore.

„Totul pornește de la o Hotărâre de Guvern și s-a hotărât ca AIC să fie scos la concesiune. S-a pus în sarcină ca Agenția Proprietății Publice (APP) să efectueze un studiu despre modul în care poate fi realizat proiectul și dacă este oportun pentru stat. Studiul nu face trimitere la taxa de modernizare. În Hotărârea de Guvern ulterioară, din 23 mai, se schimbă obiectul concesiunii, el nu este ÎS, dar obiect de gestiune al activelor. Am constatat că unele acte sunt întocmite de specialiști din domeniul economic, dar nu juriști. Gravitatea cea mare este Hotărârea de Guvern care a decis ca – concursul să fie închis. De aici începe întreaga viciere. Baza Hotărârii de Guvern a fost pusă în sarcina MEI prin APP. Aici au fost multe lucruri stranii și cu suspiciuni de fraudă. S-a stabilit să se selecteze cel puțin 5 companii. Comisia de concurs a invitat 7 companii, alese la întâmplare, tocmai la acest concurs au participat doar companiile rusești.

La concurs au fost invitate 2 companii, unde s-au asociat 3 companii dintre care 2 din Rusia și Avia Invest de drept moldovenesc. Ei au semnat un Acord în baza căruia au participat la concurs. Nici una, nici acele companii nu au fost invitate pentru a participa la concurs. Trebuiau atrase companii cu experiență.

Am verificat legalitatea întregului proces și concesiunea. Ele au fost afectate de condiții de nulitate. Pe motiv că a fost încălcată legea imperativă la aplicarea acestui contract. Guvernul a abrogat cele 4 Hotărâri, din punct de vedere juridic ele nu pot avea efecte pentru trecut, dar pot ceva în viitor. Lucrul fundamental ține de post-concesiunea. A fost instituită o Comisie de monitorizare, care se întrunea odată în an, dar trebuia trimestrial. Nerespectarea condițiilor contractuale pot fi discutate. Contractul a fost scris în rusă, tradus calchiat în română și nu e clar ce prevederi și clauze sunt indicate. Unele se contrazic chiar”, a menționat Eduard Digore.

Cristina Parfeni