Personal, am abordat această problemă în repetate rânduri – atât în cadrul postărilor cu care vin cu o anumită periodicitate, cât şi a interviurilor acordate. Menţionam că, la pachet cu asigurarea Republicii Moldova cu gaze naturale, cu păcură şi cu energie electrică, trebuie abordată şi problema asigurării cu carburanţi. Da, aceasta e o activitate care ţine preponderent de agenţii economici care operează pe respectiva piaţă. Dar, şi statul trebuie să fie preocupat în egală măsură de acest domeniu strategic. Fie că e vorba de capacităţile de stocare a carburanţilor pe teritoriul ţării, fie că e vorba de soluţionarea problemelor ce apar la importul şi transportarea acestor produse, fie de ulterioara distribuire în interiorul ţării. Nu exagerez când spun că statul trebuie să aibă un interes direct ca operatorii de pe piaţa produselor petroliere să-şi desfăşoare activitatea fără impedimente. Căci, în acest context nu e vorba doar de banii pe care-i primeşte statul sub formă de impozite la buget, ci şi de buna funcţionare a tuturor ramurilor economiei naţionale. Or importanța aprovizionării suficiente și regulate cu carburanți nu poate fi neglijată. E suficient ca petroliştii să întâmpine careva dificultăţi şi să nu poată asigura ţara cu necesarul de carburanţi, şi întreaga economie naţională va avea de suferit – de la producătorii agricoli până la cei de mărfuri industriale sau prestatorii de servicii, în activitatea cărora transportul ocupă un loc de frunte. Ca să nu mai vorbim deja de faptul că, pe fondalul problemelor apărute cu asigurarea cu gaze naturale şi energie electrică, mulţi preferă să apeleze la generatoare pe bază de benzină şi motorină.
Am făcut această amplă descriere pentru a arăta că, atunci când vorbim despre securitatea energetică a ţării, trebuie să avem în vedere nu doar gazele naturale, energia electrică şi păcura. Şi dacă (sper) am reuşit să vă conving de acest lucru, e cazul să revenim la discuţia privind necesitatea unei strategii a securităţii energetice. Guvernul a făcut deja un pas important pentru soluţionarea celor două mari probleme ce au ieşit în evidenţă în ultimii ani – a aprobat Strategia Securităţii Alimentare. Rămâne acum să fie făcut şi cel de-al doilea pas – elaborarea şi aprobarea Strategiei Securităţii Energetice. Iar acest lucru trebuie făcut numaidecât cu implicarea în proces a operatorilor din domeniile relevante. Dacă acest lucru se va întâmpla, sunt sigur că vom veni cu o Strategie a Securităţii Energetice axată strict pe provocările cu care ne confruntăm şi pe cele mai bune soluţii pentru ele.
sursa: www.alecignat.md
