Am abordat în repetate rânduri problema electoratului unionist din Republica Moldova, scoţând în evidenţă situaţia absolut inedită ce s-a creat (un curent în continuă creştere nu-şi găseşte „ancora” politică), dar în lumina ultimelor evenimente mă văd nevoit să revin la temă.

Aşa cum şi era de aşteptat, anul 2018 a adus o activizare firească în tabăra unionistă, provocând şi o anumită stare de spirit în societatea din Republica Moldova. Astfel, în ultima perioadă unele consilii locale au adoptat declaraţii de unire cu România şi nu e exclus că acest proces va continua pe parcursul întregului an. Este un mod de a marca centenarul unirii, pe care îl agreează unii aleşi locali. Această situaţie nu putea fi trecută cu vederea de socialişti şi de Preşedintele Igor Dodon, care au venit cu reacţii de răspuns. Respectivele reacţii, la rândul lor, au provocat alte reacţii – deja din partea unor forţe politice. În paralel, se întreprind unele încercări de a consolida atât o parte a clasei politice, ce se declară unionistă, cât şi a electoratului unionist, în general. Dacă luăm în calcul şi acţiunile planificate şi anunţate deja de unionişti, dar şi de statalişti, ajungem la concluzia că asistăm la o schimbare de poli în lumea politică din Moldova. Încet, dar sigur, polarizarea politică pe principiul adepţi ai integrării europene şi adepţi ai integrării euroasiatice e substituită de polarizarea pe principiul unionişti şi statalişti.

Marele câştigător de pe urma acestei polarizări este Igor Dodon şi Partidul Socialiştilor. Or, toate acţiunile menţionate mai sus consolidează electoratul de stânga din Republica Moldova, care reprezintă circa 50% din electoratul total din Moldova. Şi dacă în cazul polarizării pe principiul adepţii integrării europene şi adepţii integrării euro-asiatice, în paralel cu consolidarea electoratului de stânga, se consolida parţial şi electoratul pro-european, în cazul polarizării pe principiul unionişti şi statalişti, se consolidează doar tabăra stataliştilor, care are expresie politică (PSRM). Tabăra unionistă se consolidează doar la nivel de electorat, nu şi la nivel de partide, or, la moment, ea nu are o expresie politică clară. La acest electorat pretinde şi PUN, şi PL, şi PNL, şi PLR, dar, deocamdată (cel puţin din sondaje) nu se vede ca aceste partide să fi reuşit să se impună. Totodată, respectiva polarizare scoate poate cumva pe tuşă alte partide mari, cu care PSRM e în concurenţă acerbă pentru putere – PAS, PDA şi PD. Aceste partide se declară pro-europene, dar nu au oferte concrete pentru electoratul unionist. Astfel că, dacă polarizarea pe principiul unionişti şi statalişti va continua, ele riscă să piardă serios la capitolul poziţii electorale. Negăsind susţinerea aspiraţiilor lor în respectivele partide, o parte din electoratul unionist poate boicota următoarele alegeri parlamentare în semn de protest. Iar electoratul unionist e şi electorat pro-european, ceea ce va lovi serios în şansele partidelor ce se declară pro-europene. Or, o prezenţă slabă la votare a electoratului pro-european, va spori automat procentul stângii politice, chiar dacă aceasta nu va înregistra creştere la capitolul număr de susţinători.

Dat fiind această situaţie, partidele pro-europene trebuie să se gândească de pe acum la eventuale soluţii. Anul Centenarului activizează spiritul unionist, iar evenimentele ce au loc sunt cea mai bună dovadă în acest sens. Nu e exclus că sentimentul unionist se va acutiza şi mai mult în lunile următoare şi, dacă nu vor şti să se poziţioneze corect, partidele pro-europene pur şi simplu vor fi lipsite de orice şansă de a obţine puterea în alegerile parlamentare din toamnă. Electoratul unionist reprezintă la moment, conform unor estimări, circa o cincime din electoratul total din Moldova, dar această cincime s-ar putea transforma lesne într-o pătrime sau chiar într-o treime. Şi acest enorm segment de electorat poate veni către alegerile parlamentare nefiind „ancorat” de careva partid sau bloc electoral. Aceasta va fi un dezastru pentru partidele pro-europene. Înţeleg ele oare acest lucru? Dacă da, atunci apare următoarea întrebare: Cine va avea curajul să vină cu o ofertă concretă pentru acest electorat? PAS şi PDA? Sau poate PD? Nu ştiu. Vom vedea…

Dumitru Spătaru