Sergiu Litvinenco, ministru al Justiției, a venit cu unele comentarii referitor la propunerile de modificare a Legii nr. 1260/2002 cu privire la avocatură, în special prevederea de la art. 52 alin. (2), care are următorul cuprins: „(2) Avocatul nu poate fi reţinut, supus aducerii silite, arestat, percheziţionat fără acordul prealabil al Consiliului Uniunii Avocaţilor, cu excepţia infracţiunii flagrante”, informează CURENTUL.

Ministrul a făcut câteva constatări care îi par importante:

„1. Amendamentul dat a fost introdus în contextul adoptării modificărilor la Legea nr. 1260/2002 operate prin Legea nr.67/2021. Autorul amendamentului este Marina Tauber.

2. Este discutabil dacă, în general, norma dată este aplicabilă. Or, atât potrivit Codului de procedură penală, cât și conform practicii de aplicare a legilor de către instanțele noastre, normele juridice cu caracter procesual din alte legi pot fi aplicate numai cu condiţia includerii lor în Codul de procedură penală.

3. Am făcut o analiză preliminară cum a evoluat instituția imunității în cazul avocaților. Din câte am văzut, nicio lege care a reglementat avocatura până în prezent – Legea nr. 526-X din 21 noiembrie 1980, Legea nr. 395-XIV din 13 mai 1999, Legea nr. 1260/2002 până la modificarea operată prin Legea nr.67/2021 – nu a prevăzut o imunitate absolută de genul celei existente la moment. Președinta Comisiei juridice numiri și imunități a menționat ieri, într-o postare, că nici în alte țări nu există astfel de prevederi.

4. De o astfel de imunitate beneficiază în prezent deputații – art. 70 alin. (3) din Constituție. Dar, precum se știe, Parlamentul a inițiat modificarea normei respective – proiectul de lege nr. 319 din 2 noiembrie 2021. Acesta a obținut avizul Curții Constituționale (Avizul nr. 2 din 26 octombrie 2021) și urmează a fi supusă votului în timpul apropiat – începând cu luna mai a acestui an. Nici judecătorii și nici procurorii nu beneficiază de astfel de privilegii.”

„Sigur că putem mult să filozofăm cu privire la rolul instituției imunității într-o tranziție cum este Republica Moldova. Sunt multe argumente pro, sunt multe argumente contra. Dar nu este cazul acum.

Din punctul meu de vedere, nu este oportun ca imunitatea absolută să fie păstrată. Inclusiv prin raportare la principiul constituțional de egalitate în fața legii (art. 16 alin. (2) din Constituție), așa cum acesta a fost interpretat în jurisprudența Curții Constituționale (de exemplu, în Hotărârea nr. 43 din 27 iulie 1999). În același timp, de vreme ce o astfel de normă a fost deja introdusă, nu cred că e bine nici să se renunțe la ea în totalitate”, a declarat el.

Litvinenco crede că formula de compromis ar fi păstrarea imunității, însă ea să nu se aplice în cazul bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunilor de corupție și a celor flagrante.

„De ce imunitatea nu trebuie să se aplice pentru infracțiunile de corupție? Probabil e clar pentru toți și nu e nevoie de detalieri suplimentare”, a conchis el.

Cristina Gurez