Vitalie Butnaru, manager financiar al Grupului de companii Trans-Oil, în cadrul unui interviu pentru www.curentul.md, a vorbit despre situația actuală de pe piața uleiului de floarea-soarelui din Republica Moldova în context regional și internațional, despre prețul pentru ulei, recentele decizii ale Comisiei pentru Situații Excepționale (CSE), comunicarea cu autoritățile moldovenești, precum și despre riscurile ce planează în acest sector.

C: Domnule Butnaru, știm că de două luni Trans-Oil face un efort deosebit pentru a asigura necesarul de ulei de floarea-soarelui consumatorilor din Republica Moldova la un preț accesibil. Mai aveți rezerve în acest sens? Care e situația curentă?

V.B.: Precum a declarat și anterior pentru publicul larg, Grupul Trans-Oil și-a luat un angajament, la instituirea situației excepționale în republică, de a plafona prețul la ulei de floarea-soarelui (la poarta uzinei) la nivelul lunii octombrie 2021 – adică prețul este de 29 lei și 10 bani. După includerea uleiului pe lista produselor social-importante de către CSE în data de 18 mai 2022, prețul uleiului a fost plafonat și la raft, constituind aproximativ 35 lei. Aici ne referim la o sticlă de ulei „Floris” de 955 ml.

Plafonarea prețului la poarta uzinei de către Grupul Trans-Oil vine ca o subsidiere a prețului uleiului „Floris” pe piața locală, deoarece, la moment, costul de producere pentru o sticlă de ulei „Floris” este de peste 33 de lei. Menționez că în aprilie-mai 2022 acest sinecost se ridica la 36-37 de lei! Deci, Grupul înregistrează pierderi financiare din livrările de ulei pe piața locală. Totuși aceasta este decizia acționarilor Grupului Trans-Oil pentru a susține societatea și comunitățile, în special cele social-vulnerabile, din Republica Moldova. Trans-Oil în continuare vinde uleiul „Floris” mai ieftin decât prețul de facto de producere.

Având în vedere că starea de urgență pe teritoriul Republicii Moldova, prin hotărârea Parlamentului, a fost prelungită cu încă 60 de zile, Grupul Trans-Oil își ia angajamentul ca, cel puțin până în luna septembrie, să mențină prețul pentru o sticlă de ulei „Floris” la poarta uzinei la valoarea de 29 lei și 10 bani (TVA inclus).

C: Deci, vorbim acum de o perioadă cât va fi starea de urgență…

V.B.: Cel puțin. Iar dacă starea de urgenţă nu va mai fi prelungită, atunci conducerea Trans-Oil va lua o decizie privind prețul uleiului vândut pe piața locală. Această decizie va depinde de prețul semințelor de floarea-soarelui – pentru că recoltarea începe în aproximativ 4 săptămâni. În funcție de prețul la semințele de floarea-soarelui, inclusiv și tarifele la utilități în toamnă, conducerea și acționarii vor lua o decizie – de a menține acest preț sau treptat de a-l majora, pentru a acoperi parțial costurile de producere.

C: Ați putea deschide parantezele despre cum se formează prețul la uleiul de floarea-soarelui în prezent? Care este sinecostul acestui produs acum? Știm că este influențat de prețul materiei prime, transport etc. Ați putea un pic să ne explicați cum se formează acest preț?

V.B.: Da, practic 75%-80% din cost îl reprezintă prețul semințelor de floarea-soarelui și respectiv acesta este factorul determinant.

În al doilea rând, logistica este mult mai complicată astăzi decât era cu o jumătate de an în urmă sau cu un an în urmă. Capacitățile de transportare, inclusiv camioanele sau alte mijloace de transport rutier, pe care mizează „Floarea Soarelui” pentru a livra semințe de floarea-soarelui pe teritoriul uzinei, sunt acum utilizate pentru transportarea cerealelor și semințelor oleaginoase din Ucraina. Operatorii de transport rutier din Republica Moldova sunt și ei angajați în această operațiune de evacuare a cerealelor și oleaginoaselor din Ucraina. Și, evident, că lucrul acesta duce fie la incapacitatea de a transporta semințele de floarea-soarelui spre uzină (pe plan local), fie la o creștere exorbitantă a tarifului pentru transportare. Așadar, uzina trebuie să intre într-o competiție acerbă pentru capacități de transportare cu producătorii și traderii din Ucraina.

Ținând cont de faptul că Republica Moldova este lovită de o secetă puternică, care nimicește recolta de porumb și semințe de floarea-soarelui (culturi de grupa a II-a), așteptările pentru recolta 2022 la capitolul semințe de floarea-soarelui sunt de aproximativ 400-450 de mii de tone pe republică. Aceasta ar reprezinta o scădere cu mai mult de 50% în comparație cu recolta anului precedent, care conform datelor Biroului Național de Statistică și ale Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova a constituit 950 de mii de tone.

Deși estimăm o scădere drastică a recoltei 2022, aceasta nu înseamnă și o creștere a prețului de achiziție a semințelor de floarea soarelui. Republica Moldova face parte din piața bazinului Mării Negre, dar nu este un producător foarte mare de cereale și oleaginoase și nu este un actor determinant pe piață în ceea ce privește formarea prețului.

Prețul pentru semințele de floarea soarelui s-a stabilit acum la nivelul de $500-$520 (EXW elevator) pe piața țărilor din bazinul Mării Negre. Deși Republica Moldova anul acesta va produce cu 50% mai puține semințe de floarea-soarelui, prețul local de achiziție oricum va urma indicele de preț al bazinului Mării Negre.

Pe lângă costul materiei prime, uzina mai suportă și alte costuri, cum ar fi: cheltuieli pentru salarii și impozite, utilități – gaze naturale și electricitate, alte cheltuieli indirecte sau materiale auxiliare – sare de lămâie, hexan etc. Prețurile pentru toate acestea au crescut de 2-3 ori și, respectiv, a crescut și costul de producere a uleiului.

C: În general, cât de justificată a fost decizia autorităților de acum două luni de a plafona adaosul comercial la ulei? Și cât de corectă a fost o altă decizie – cea de a refuza rambursarea TVA-ului la exportul uleiului?

V.B.: Decizia CSE din 18 mai 2022 de a include uleiul îmbuteliat de floarea-soarelui în lista de produse social-importante a fost corectă. Și Grupul Trans-Oil a venit cu această inițiativă – de a limita adaosul comercial pe tot lanțul de la producător până la raftul lanțului de retail! Acest fapt se încadrează în logica măsurilor luate de țările vecine, dar şi de alte state. Spre exemplu, Serbia a limitat prețul la raft pentru o sticlă de ulei la 1 euro 35 de cenți, iar orice negocieri între producător și retailer sunt plafonate la această valoare maximă. Deci, Grupul Trans-Oil a salutat decizia Comisiei din 18 mai în ceea ce ține de includerea uleiului în lista de produse social-importante.

Din contra, decizia cu privire la nerestituirea TVA-ului la exportul uleiului de floarea-soarelui este una fără precedent, lovește în însăși producerea și exportul de ulei ca activitate agro-industrială a țării. Decizia data nu aduce careva beneficii pieței locale de ulei ori societății Republicii Moldova. De facto, această decizie “legiferează” naționalizarea profitului unei afaceri private.

Situația în care sunt defavorizate exporturile e o măsură adecvată în cazul în care există riscul ca uleiul sau un alt produs să dispară de pe piața locală, de pe rafturile magazinelor. Însă nu este cazul uleiului îmbuteliat, fapt reiterat de Trans-Oil, inclusiv prin angajamentele publice ale Grupului de a furniza pieței locale cantitatea necesară de ulei.

Drept răspuns, unii demnitari de stat au declarat, la unele televiziuni, că nerambursarea TVA-ului pentru exportul uleiului reprezintă “o pedeapsă aplicată Grupului Trans-Oil”, deși nu este clar pentru ce motiv și în urma cărui act de justiție?

Trans-Oil a ieșit de nenumărate ori cu explicații că Grupul nu a vândut nicio sticlă de ulei la preț mai mare de 29 de lei și 10 bani (de la poarta uzinei). Cu toate acestea, uzina “Floarea Soarelui” a fost supusă unei verificări din partea Consiliului Concurenței, care până astăzi nu a venit cu nicio concluzie că ar fi avut loc un abuz din partea Grupului Trans-Oil.

Trans-Oil consideră că decizia dată a CSE trebuie anulată cât mai curând posibil, altfel unele riscuri asociate ei ar putea să se materializeze în următoarele luni.

C: Și care sunt aceste riscuri?

V.B.: Această decizie naționalizează aproape 11% din veniturile din vânzări ale uzinei (luând în considerare că exportul uleiului reprezintă 93% din vânzările uzinei). Aceste 11%, nerestituite de stat, se înscriu la cheltuielile uzinei, ceea ce iarăși majorează costul de producere a uleiului cu 11%!

Practic, Comisia a zis că TVA-ul pe care uzina îl achită atunci când cumpără semințe de floarea-soarelui, materiale auxiliare și servicii utilizate pentru producerea uleiului pentru export, nu mai este restituit la exportul de facto al uleiului, dar este trecut la cheltuielile perioadei. Adică TVA-ul, achitat de uzină și care trebuia să îi fie restituit la export, nu mai este restituit de stat și este trecut la cheltuielile uzinei.

Majorarea cheltuielilor cu aproximativ 11% cauzează necompetivitatea Grupului Trans-Oil și a uleiul moldovenesc pe piețele externe. Consecința va fi una “simplă” – Trans-Oil va scădea din activitatea sa operațională în țară, până la sistarea producerii de ulei în Republica Moldova.

Prin urmare, vor scădea sau vor fi inexistente plățile și contribuțiile la bugetele de toate nivelele.

Una din consecințe va fi și pierderea colectivului de aproximativ 750 de specialiști și lucrători calificați, care activează în uzinele de ulei ale Grupului din Bălți și Ceadîr-Lunga. Va fi pierdut și know-how-ul de prelucrare industrială a semințelor de floarea-soarelui.

Uzina de la Bălți nu poate lucra la o capacitate de 7% pentru a furniza ulei doar pe piața locală – uzina sau lucrează la o capacitate de 60-70%-80%, sau nu lucrează deloc. Din punct de vedere tehnic, uzina nu poate să lucreze la 7% capacitate, nu este posibil.

În perspectivă, uleiul de brand local “Floris” va dispărea, iar Republica Moldova va fi nevoită să importe ulei din România sau Ucraina, fără a mai putea controla prețul de import.

Toate guvernele lumii încearcă să susțină producătorul autohton în ceea ce privește prelucrarea producției agricole local, astfel încât valoarea adăugată produsului procesat să rămână în țară. Ce face CSE a Republicii Moldova? Procedează exact invers, anihilând activitatea uzinelor de ulei.

În ultimele două decenii Grupul Trans-Oil a investit peste 200 de milioane de dolari în Republica Moldova. Grupul are doi acționari americani, dintre care cel minoritar este un fond de investiții din SUA – Oaktree Capital Management.

Doamna Prim-ministru Natalia Gavrilița, în timpul vizitei recente în Statele Unite ale Americii, a depus eforturi în vederea promovării Republicii Moldova în fața investitorilor din SUA. Din păcate, însă, pașii pe care îi întreprinde CSE, pe care tot doamna Prim-ministru o conduce, sunt în contradicție absolută cu acele declarații care au fost făcute în timpul întâlnirilor și ședințelor în cadrul vizitei în SUA. Mai mult, acești pași ai CSE defavorizează orice investiție străină, nu doar cele ce ar putea fi făcute din Statele Unite.

C: A avut sau poate are Grupul Trans-Oil întâlniri și discuții cu autoritățile privind decizia de nerambursare a TVA-ului, riscurile asociate deciziei ori perspectivele de pe piața uleiului?

V.B.: Au avut loc câteva ședințe comune împreună cu reprezentanții Guvernului, în cadrul cărora Grupul Trans-Oil și-a expus poziția, a venit și cu câteva propuneri în interesul societății, dar și a comunității din domeniul agricol al Republicii Moldova. Argumentele Grupului au fost aduse la cunoștința consilierilor doamnei Prim-ministru, dar nu există un răspuns cert cu privire la data când această decizie va fi anulată. În prezent încercăm să continuăm un dialog constructiv pentru a anula această decizie, dar şi pentru a conlucra cu Guvernul Republicii Moldova sau CSE, pentru a fi evitate, în viitor, deciziile ad-hoc luate de către instituțiile date.

C: Deși v-ați referit printre altele la subiect, aş vrea să vă întreb, totuși, care sunt pronosticurile referitoare la piața uleiului din Republica Moldova și, în linii generale, cum vedeți impactul asupra consumatorilor?

V.B.: În cazul în care decizia cu privire la nerambursarea TVA la exportul de ulei va fi anulată în termeni rezonabili, iar vânzările de ulei pentru export vor fi iarăși profitabile, acest profit va acoperi pierderile înregistrate de uzină în prezent pe piața internă ca urmare a subvenționării prețului de vânzare a uleiului la poarta uzinei.

Grupul Trans-Oil ar putea menține plafonarea acestui preț pentru o perioadă mai îndelungată, asigurând consumul intern cu ulei ieftin, dacă decizia CSE este anulată în perioada imediat următoare.

În cazul în care anularea se tărăgănează, trecând peste limita de 4 săptămâni, nu există un pronostic pozitiv cu privire la ceea ce urmează să se întâmple în septembrie – decembrie.

C: Atunci revenim la discuție în septembrie…

Vă mulțumesc.

Cristina Gurez