Victoria Coșcodan este studentă la ULIM (facultatea de litere), a făcut studii de perfecționare în Coreea de Sud și este o tânără cu verticalitate, optimistă, încrezătoare în forțele proprii. A devenit cunoscută în perioada protestelor împotriva guvernării, când a cântat în fața oamenilor, venind şi cu apeluri la demnitate, unitate şi forță de rezistență. Este una dintre activistele organizației Tinerii DA și consideră cu toată sinceritatea că ea poate face schimbarea în Moldova.

CURENTUL: Victoria, perioada protestelor populare din PMAN începute în 2015 a fost o perioadă de mare tensiune chiar și pentru un bărbat, dar se pare că asta nu te-a descurajat deloc. Ba mai mult, te-ai implicat atunci și continui să o faci, luptând pentru țara ta. Chiar crezi că de tine depinde ceva, că ești în stare să influențezi mersul istoriei?

Victoria Coșcodan: Da, chiar cred. Dar, trebuie să recunosc că nu am fost așa de încrezătoare chiar de la bun început. Am evoluat în timp. Eu m-am născut și locuiesc în una dintre suburbiile Chișinăului într-o familie modestă. De mic copil am fost foarte activă și am încercat să mă implic în cât mai multe activități posibile. Eram o zvârlugă, foarte curioasă pentru tot ce mă înconjoară. După absolvirea liceului mi-am început studiile la Universitatea Liberă Internațională din Chișinău și tot atunci, în acea perioadă, în PMAN din Chișinău au început și protestele masive. Trebuie să recunosc că inițial nu mi-am dat interesul și chiar nu credeam că tinerii au puterea de a schimba ceva într-un stat. Mai ales în Republica Moldova, unde corupția este la ea acasă și tinerii, de fapt, nu pot face altceva decât să plece peste hotare ca să-și facă un rost. Însă în una din zile am hotărât să mă alătur tinerilor care erau acolo și luptau pentru ceva. Din momentul în care am început să contactez cu ei mi-am dat seama că fiecare din ei este capabil și are ambiția să aducă o schimbare majoră în această țară.

C: Atunci s-a produs schimbarea de optică asupra potențialului tinerilor? Ce anume te-a făcut să gândești altfel?

V.C.: Probabil oamenii pe care i-am cunoscut acolo, la proteste. Am început să mă implic în activitatea asta, făceam multe lucruri împreună. Ceea ce m-a motivat foarte mult a fost reacția oamenilor la cântecele mele. Am simțit un feedback atât de impresionant! Astfel am reușit să vorbesc și să cânt în fața a mii de oameni și asta m-a încurajat, m-a făcut mult mai încrezătoare și am realizat că puterea e în noi înșine. La un moment dat am realizat și altceva – că suntem atât de diferiți și multilaterali, specializați în diverse domenii, pregătiți pentru a ne lua cu viața de piept… Dar un lucru ne unea și ne unește chiar și acum. Acest lucru e dorința de a trăi la noi acasă. Toți eram uniți în această aspirație pentru realizarea căreia, de fapt, am și început lupta.

C: Cine erau tinerii cu care te-ai împrietenit de-a lungul protestelor? Cu ce erau mai deosebiți decât alții?

V.C.: Printre primii din acei tineri l-am cunoscut pe Dinu Plîngău, actualul președinte al organizației de tineret a Platformei DA. El, de fapt, începuse protestele în iarna lui 2015, a fost ca un deșteptător. La început l-au auzit puțini, dar avalanșa protestelor începuse cu el, ca apoi să se desfășoare din plin cu Platforma DA. Apoi este vorba de Liviu Vovc. Nu știam că e arhitect atunci, am aflat asta mai târziu. El avea un fel de magnet care ne aduna în jurul lui, întotdeauna calm, optimist, grijuliu cu toată lumea. Și pe Ecaterina Pitel am cunoscut-o atunci. Așa plăpândă, subțirică cum era, nu bănuiai ce forță interioară are. Ecaterina e medic. Dinu e jurist. Daniel Ulinici e muzician. Vă ziceam că eram diferiți ca personalitate și specializare, dar uniți prin visul nostru. Atunci mi-am zis că e posibil să le reușim pe toate. Noi, tinerii, avem resursele necesare pentru a întruchipa viitorul în toate instituțiile statului.

C: După 6 luni de proteste împreună, a trebuit să te retragi. Ai mers să faci un schimb de experiență în Coreea de Sud. Cum a fost călătoria, ce ai învățat din această experiență?

V.C.: Da, a trebuit să plec, era o oportunitate pe care nu era cazul s-o ratez, dar cu inima eram alături de cei ce luptau acasă. Sincer vorbind, am fost extrem de impresionată de Coreea de Sud și m-am întrebat nu o singură dată de ce nu s-ar putea construi și la noi o societate la fel de civilizată și prosperă. Deși locuiam acolo într-un orășel numit Gimcheon, aveam mereu impresia că sunt pe altă planetă sau într-un film SF. Această localitate, obișnuită de altfel pentru băștinași, este mult mai dezvoltată din toate punctele de vedere decât mica noastră capitală, Chișinău. Au în localitatea aceea o bibliotecă mare, teatru, instituții publice de toată frumusețea cu servicii prietenoase. Nu mai zic de infrastructură, drumuri, condiții de trai. Trebuie să recunosc că m-a impresionat mult faptul, că deși Gimcheon este un orășel modern, implementând în serviciul public cele mai performante tehnologii, locuitorii îi respectă istoria și au grijă de vestigii. În cele mai vechi timpuri, Gimcheon a fost renumit pentru cei trei munți (Geumo, Daedeok, Hwangak) și două râuri (Gamcheon, Jikjicheon). În timpul dinastiei Chosun, Gimcheon a avut una dintre cele cinci mari piețe din regiune. Orașul a fost, de asemenea și un nod de trafic al regiunii, iar sloganul sau marca orașului este „Central Gimcheon”. E o recunoaștere a faptului că localitatea este situată aproape în centrul Coreei. Am fost impresionată, inspirată de această localitate și aș vrea să împărtășesc și să pot implementa o mulțime de idei și proiecte alături de tinerii DA la noi în capitală, la Chișinău.

C: Acolo, în Coreea de Sud, ai mers la Universitatea din Gimcheon. Cum găsești procesul de studii acolo în comparație cu ceea ce se întâmplă la noi?

V.C.: Coreea de Sud a avut mult de suferit în timp, însă datorită accentului pus pe educație, sârguință, respect, corectitudine, muncă au reușit să ajungă acolo unde sunt astăzi. Am studiat la Universitatea din Gimcheon, e adevărat, și iarăși am fost uimită de multe lucruri și acolo. Probabil, pentru lumea civilizată ceea ce o să vă spun este o normalitate, dar nu și pentru noi. Deci, cum e Universitatea din Gimcheon? Este o Universitate în care prevalează respectul, indiferent dacă e vorba de atitudinea studentului față de profesor, colegul său sau invers. Instituția este dotată cu absolut tot ce e necesar pentru procesul de studii: campus, autobuze, tehnologie modernă, tot! Acolo nu există corupție și, culmea, nimeni nu copiază! Și atunci din nou mi-am dorit să implementăm sistemul acesta la noi acasă. Cred că aș fi cel mai fericit om dacă am reuși să scăpăm și noi de practicile astea vicioase: corupție la toate nivelele, atitudine total lipsită de respect față de om, dorința nesănătoasă de căpătuire cu orice preț… Oh, multe avem de schimbat aici. Zic, să începem din Chișinău și după asta pas cu pas schimbăm lucrurile și în toată țara!

C: Victoria, mentalitatea populației este cel mai greu de schimbat, pentru asta e nevoie de ani și ani. Crezi că e posibil să se întâmple așa ceva în Republica Moldova? Crezi că mai avem șanse să construim aici un stat civilizat, de drept, democratic?

V.C.: Altfel nu abordam subiectul. Da, cred că se poate! Pentru mine tinerii DA sunt o inspirație și o speranță spre schimbare, vreau să vin cu ideile pe care le-am căpătat în Coreea de Sud pentru a putea schimba capitala noastră și mai apoi întreaga țară. M-am decis chiar zilele astea să fac un plan de acțiuni în ideea implementării unor proiecte bazate pe experiența Coreii de Sud pentru a fi discutat cu cei din echipa DA. O să ne fie foarte utile după ce preluăm guvernarea locală în capitala noastră. Și mai vreau să spun ceva. Cu dezamăgirea nu ajungem nicăieri. Da, până acum am tot dat în gropi cu cei pe care i-am ales, dar asta nu înseamnă că nu mai ieșim la vot. Ar fi o mare greșeală! Istoria nu se face într-un an, doi. Uneori e nevoie de generații întregi pentru schimbarea calitativă a vieții. Așa că la peste 25 de ani de la proclamarea independenței e tocmai timpul să se schimbe radical și spre bine lucrurile în țara noastră. Acum știu că tinerii sunt în stare să facă transformări sociale fundamentale pentru că au mult potențial, viziune, energie și dorință. Noi avem o echipă foarte puternică, în care oamenii se completează reciproc, o echipă cu viziuni clare, o echipă deschisă la noi provocări, o echipă ambițioasă cu demnitate şi adevăr! Poate că sunt un pic patetică, dar atunci când protestam, cântecul „pleacă guvernare” a fost auzit în Moldova, sunt sigură de asta! Și dacă cei mai în vârstă au obosit, noi, tinerii, trebuie să ducem lucrurile la capăt, căci asta e viața și viitorul nostru! La 20 mai trebuie să ieșim cu toții la vot, să începem schimbarea de aici, din Chișinău.

C: Ai vorbit despre colegii tăi din Tinerii DA, dar nu te-am întrebat ce profesie vei avea tu…

V.C.: Eu voi fi traducătoare, asta îmi doresc. Și știți ceva? M-am gândit să convertez versurile acestei piese în engleză și în coreeană, ca să ne audă o lume întreagă și să cunoască că noi azi, la noi acasă, începem schimbarea.

C: Cum începe schimbarea în opinia ta?

V.C.: Este foarte importat să ieșim la vot la 20 mai. Așa vom începe procesul transformărilor. Probabil, este prima dată când chiar avem o șansă reală să o facem. Oamenii trebuie să voteze cu Andrei Năstase, să nu își risipească voturile pe candidați care cu certitudine nu vor trece în turul doi. Înțeleg că e multă dezamăgire în societate, dar ea trebuie învinsă. Trebuie să aducem experiențe pozitive acasă și să construim aici raiul pe pământ. Dar primul pas e votul din 20 mai. Dacă vrem cu adevărat să schimbăm ceva, s-o începem cu un vot pentru Andrei Năstase!

Cristina Pendea