Fiind considerată boala secolului XXI, depresia a devenit cea mai frecventă afecțiune mintală la nivel de comunitate. Potrivit ultimelor statistici, peste 125 milioane de oameni din întreaga lume se confruntă cu această problemă, având parte de stări de neliniște, anxietate și nesiguranță psihică. Despre ce este depresia, cum poate fi identificată și care sunt metodele de tratament, a vorbit Natalia Rotaru-Sîrbu, psiholog, psihoterapeut sistemic de familie și cuplu în supervizare, în cadrul unui interviu pentru CURENTUL.

Curentul: Ce este depresia și cum o identificăm?

Natalia Rotaru-Sîrbu: Conform dicționarului de psihologie, depresia se definește ca o tulburare afectivă care durează cel puțin 2-3 săptămâni, iar din punct de vedere psihiatric este manifestată cu caracteristici adăugătoare de lipsă de somn, modificări ale apetitului, fatigabilitate (stare de oboseală cronică și lipsă de energie), schimbarea dispoziției de la o stare la alta, iritabilitate combinată cu agitație psihomotorie sau tristețe combinată cu lentoare în acțiune. Datorită stărilor care se schimbă, organismul uman este mereu în stres și aceasta trezește senzație de neliniște și anxietate, care influențează direct stima de sine și nesiguranța psihică. Persoanele mai rigide nu acceptă așa rapid schimbările bruște ale organismului, de aceea se panichează când acestea apar.

C.: Care sunt cele mai frecvente cauze ale depresiei?

N.R-S.: Acum este la modă să spunem: „sunt în depresie”, de fapt nu toate persoanele depresive sunt gata să recunoască starea lor, dar toate ființele umane trăiesc, cel puțin, o dată în viață, stări de depresive. De obicei, ele apar la etapele de trecere de la o vârstă la alta, odată cu apariția multor schimbări și condiții care sunt nestabile în viața omului.

O altă cauză a depresiei este prezența următoarelor trăsăturilor de personalitate care nu sunt acceptate mental sau comportamente care sunt refuzate de persoana în cauză. Persoanele cu tendințe de anxietate, iritabilitate, ciclotimie, foarte ambițioase și cu multe taskuri, senzoriale sau puternic afective, deseori vor rezista până în ultimele clipe apoi pur și simplu vor „claca” (vor întrerupe brusc activitățile intense din cauza surmenajului și lipsei forțelor fizice).

O altă cauză a depresiei este faptul că în timpul copilăriei persoanele cu tendințe depresive nu au avut persoane – resurse pentru a-i susține și a-i îndruma atunci când se aflau în situații problemă și nu știau cum să procedeze. Crescând mari, aceste persoane au ajuns să își formeze convingerea că oricând se află în situații dificile, nu pot cere și nu cred că vor primi ajutor din partea altor persoane (indiferent că sunt rude, prieteni sau specialiști).

Alte persoane cad pradă depresiei din considerentul că sistemul nervos central este mai slab și mai puțin inert și aceasta le frânează capacitatea de a se adapta la situații noi, etape noi de viață, persoane noi sau chiar medii necunoscute.

C.: Care sunt pașii pe care ar trebui să-i întreprindem în caz că ne confruntăm noi înșine cu această problemă?

N.R-S.: Depresia trebuie acceptată și tratată la timp. Când vorbesc de tratament, nu mă refer imediat la cel medicamentos. La momentul observării că tristețea este emoția care ne domină mai mult de 1-3 săptămâni, deja este cazul să ne întrebăm:

– Ce anume din această perioadă mă frământă și nu îmi aduce confort?

– Cine sau ce poate să mă ajute ca să clarific lucrurile și să revin la dispoziția din perioadele anterioare?

– Am sau nu prieteni care pot fi transformați în resurse umane de încredere pentru a găsi posibilități de recuperare? Dacă da, apelez la ei, dacă nu, caut specialiști.

– Apelând la specialist, am realizat care este blocajul și de cât timp durează în viața mea acest blocaj? Dacă nu am dedus acest fapt, atunci trebuie să caut ajutor și în altă parte. Se poate întâmpla că uneori clienții se deprind atât de bine cu stările depresive, încât, în momentul de a apela la ajutor ei prezintă multe resurse independente pentru a depăși starea. Însă în interiorul lor sunt multe întrebări care le pot deschide cu timpul, abia când stabilesc o relație de încredere și confort cu specialistul. De aceea: nu vă opriți la o singură ședință la psiholog, faceți cel puțin 5-10 întâlniri, ca să puteți debloca comportamentele întărite în timp.

– Dacă aveți o stimă de sine scăzută sau mică, numărul ședințelor trebuie să fie de cel puțin 20. Ceea ce nu a fost corectat și consolidat în copilărie, e mai greu de schimbat la vârsta matură.

– În cazul când sunt vizibile deja schimbări în corp: pierderea în greutate, lipsa interesului pentru activități vitale, lipsă de energie sau stare de somnolență continuă, disconfort emoțional fără o cauză clară, atunci deja e nevoie de o combinație dintre psihoneurolog, uneori chiar și psihiatru plus psiholog sau psihoterapeut. În marea majoritate a cazurilor cu persoane depresive, ele au modelul preluat de la unul din părinți sau din rude apropiate, de aceea în cadrul reabilitării trebuie implicate multe persoane direct (cu prezența lor în terapie) sau indirect (prin aplicarea tehnicilor de scaun gol, scrisori, sculpturi, etc.).

C.: Cum ar trebui să procedăm dacă o persoană din anturajul nostru se află în depresie?

N.R-S.: Pentru a ajuta o persoană din mediul nostru să depășească stările de depresie și depresia în sine, trebuie de luat în considerație două aspecte importante: să îi descriem ce vedem la ea altfel decât mai înainte, pentru ca în așa mod să aibă loc conștientizarea problemei. Al doilea lucru important este să o susținem în a merge la specialiști( uneori la mai mulți, cu o periodicitate oarecare).

Atenție: Nu faceți în locul persoanei depresive nimic din ceea ce poate face ea, fiindcă aceasta îi va intensifica sentimentul că nu este capabilă să iasă singură din starea depresivă.

Persoana care se află în depresie trebuie să primească tratament combinat între suport și susținere psihologică, trebuie să lupte, să depună efort pentru a depăși situația și pentru a se adapta din nou la viața socială și îndeplinirea activităților zilnice. Dacă se fac prea multe lucruri pentru persoana respectivă, atunci depresia devine pentru ea o zonă de confort și nu își mai dorește să iasă din starea dată (acesta fiind un moment inconștient de a cere dragoste și grijă).

C.: Cum depresia ar putea determina o persoană să recurgă la suicid?

N.R-S.: Suicidul este ultima fază, în care omul nu mai vede nici într-un fel că ar putea trăi pe pământ. Dacă persoana a ajuns în a verbaliza aceste momente sau din contra – în a încerca acțiuni de acest fel, este important să acționăm urgent și calculat:

– Să apelăm la ajutorul specializat.

– Să urmărim ca să ajungă la specialist și să mergem împreună cu persoana dată la terapie. Poate uneori să refuze să îi fim alături, însă insistența și suportul oferit îi va fi de mare ajutor.

– Să discutăm cu oamenii din jurul persoanei depresive, pentru a-i convinge să o susțină în terapie și poate să meargă împreună cu ea la ședințe.

– Să încurajăm persoana să discute sincer despre problemele pe care le are, căci dacă este o persoană adultă și ea refuză să spună situația după cum este, atunci nu toți specialiștii sunt gata să o maturizeze, iar plecarea ei din terapie, ar putea avea consecințe letale.

– Unele persoane au mecanisme foarte puternice de apărare, de aceea, ele au nevoie de timp și efort comun pentru recuperare.

– Dacă se primește tratamentul medicamentos, atunci trebuie să i se ofere timp pentru a dormi. Somnul este unicul și cel mai bun tratament pentru persoanele supraepuizate.

– Să ne bucurăm și să construim momente în care să serbăm micile schimbări ale persoanei care luptă și vrea să își schimbe momentele de depresie în momente de acceptare a situației. Atenție: Nu depuneți efort prea mare pentru a colora lumea în nuanțe roz. Acest fapt îi poate intensifica starea depresivă. Totul trebuie să fie coerent și natural, cât mai aproape de viața reală ulterioară sau anterioară.

C.: Ce recomandări ați putea oferi oamenilor ca să prevină evoluția stărilor depresive și consecințele triste ale acestora?

N.R-S.:

– Depresia este o stare care vine și pleacă, dacă este tratată la timp și dacă în viața noastră există oameni cu care putem discuta despre problemele noastre și ale lor.

– Uneori în discuțiile cu alte persoane, poți să găsești soluții la propriile probleme sau stări de tristețe.

– Socializarea este momentul cheie în a diminua din stările de tristețe.

– Prietenii te ajută, dar ei nu sunt specializați în a trata, chiar dacă sunt specialiști buni în domeniul lor. Apelează la specialiști străini pentru a avea încrederea că ești auzit și că acesta nu este părtinitor.

– Oferiți-vă momente în care să vă bucurați de viață zilnic: o floare, un asfințit de soare, o persoană cu care să zâmbești, o rudă pe care să o suni, etc.

– Tristețea este o perioadă care ne face să reflectăm asupra vieții, chiar dacă am fost trădați sau separați de persoane apropiate, însă nimic niciodată nu va fi mai scump ca propria viață, pe care o putem face și reface ori de câte ori ne dorim noi și nu cei din jur.

– „Nimeni și nimic nu îmi poate strica dispoziția mea, dacă eu nu accept acest fapt” – trebuie să fie motoul nostru zilnic. Iar dacă totuși cineva a reușit să ne influențeze starea, atunci trebuie să ne întrebăm „de ce alți oameni au ai multă prioritate în viața noastră decât noi înșine?”.

C.: Vă mulțumesc!

Doina Buruiană