Nicoleta Caun din 2019 e însoţitoare de bord, dar pe lângă aceasta mai are încă două joburi, ba mai mult îşi dezvoltă o afacere. Astfel, într-un înterviu pentru CURENTUL, ea a vorbit despre aviaţie și perioada de carantină.

CURENTUL: Care e povestea ta? Cum ai ajuns însoțitoare de bord?

Nicoleta Caun: Povestea mea a început în 2019, am luat decizia de a schimba ceva în viaţă, deşi concret ar fi spus să adaug ceva în viaţă. Atunci, la începutul primăverii 2019 am mers la interviu la companie, am trecut toate etapele şi am început cursurile. Astfel, la sfârşitul verii eu am ajuns în Vietnam cu titlu de Cabin Crew.

C.: Cum ţi-a schimbat viaţa acest job?

N.C.: Schimbarea cea mai mare în viaţă care mi-a oferit-o acest job a fost realizarea cunoaşterii de sine în plăcerile personale. Acest job e cea mai mare satisfacţie în viaţa, e ceea ce mă face să zbor din toate punctele de vedere.

C.: Datorită jobului în ce ţări ai fost? Care cel mai tare te-a impresionat şi unde ai stat cel mai mult?

N.C.: Am locuit în Vietnam, alte destinaţii erau doar pe pământul altor ţări, căci noi zburăm tur-retur.

C.: Ce iubeşti cel mai mult la această meserie? Ai întâlnit dificultăţi?

N.C.: Cel mai mult iubesc utilitatea mea. Iubesc statutul oferit, iubesc strictețea, responsabilitatea, oamenii, dedicaţia. Eu totul iubesc în aceasta meserie, chiar şi dificultăţile. Cele mai mari dificultăţi erau la început de carieră, când mă adaptam la supunere şi reacţiile negative a oamenilor. Iar acum dificultăţile au ramas în insultarea şi insatisfacţia pasagerilor care transmit energie negativă chiar la început de cursă, însă mândria mea cea mare e că eu am învăţat să nu suprapun aceste emoţii şi indiferent de cât negativ primesc, eu rămân pozitivă natural.

C.: Cum împaci viaţa personală cu cea profesională?

N.C.: Acest job are grafic ca şi oricare altul, poate diferit pentru că nu e de la 08:00-18:00, însă e o mare parte din viaţa fiecărui ca şi oricare alt lucru. Viaţa personală depinde de corelaţia şi dragostea dintre oameni, nu de serviciu.

C.: În aceste momente grele în care lumea se confruntă cu noul virus, e greu să fii stewardesă? Nu ai avut în gând să renunţi?

N.C.: În această perioadă, aviaţia, dupa mine, a avut cel mai mult de suferit pentru o perioadă îndelungată. Mulţi din noi s-au reprofilat, însă nu știu pe cineva să fi refuzat. Nu am plan până când să mă refuz de acest job până la pensie. Temporar noi zburăm, acest moment ne oferă oportunitatea să lucrăm şi altceva. De altfel, la moment, dezvolt afacerea mea de Hostesse, Cn Hostess Agency şi paralel lucrez la un centru de decor, astfel combin 3 joburi. Ne descurcăm cum putem.

C.: Cum a fost perioada de carantină?

N.C.: Perioada de carantină a fost una foarte grea, deşi şi după e foarte grea pentru că ne-având zboruri nu-s nici bani, nici satisfacţie. Dacă, mai exact referitor la carantină, eu în perioada aia am avut COVID, nu ştiu, de la una din curse sau poate de la magazin. La mine a fost o formă uşoară. Am pierdut gustul şi mirosul, plus dureri de cap. Am luat antivirale şi diferite căi naturale de ridicare a imunităţii. Am rămas dezamagită de medicina în acea perioadă şi de oameni pe alocuri.

C.: Ce mesaj ai pentru cei care doresc să fie însoțitor de bord?

N.C.: Le recomand celor care vor să încerce acest job să se informeze detaliat ce presupune, să realizeze dacă le place lucrul cu oamenii, dacă sunt gata să se dedice totalmente, iar restul se învaţă.

C: Mulțumesc!

Cristina Tomac