Interviu cu Lilian Vultur, şef producţie primară în cadrul fabricii de tutun din Orhei – International Tobacco SRL

Î: Dle Vultur, fabrici de tutun în Moldova practic nu au mai rămas. Cum e să lucrezi la o astfel de fabrică?

L.V.: Pentru mine, fabrica de tutun din Orhei este nu doar un loc de muncă, ci şi ceva legat de suflet. Or, conducerea acestei întreprinderi mi-a întins o mână de ajutor şi mi-a oferit o şansă într-un moment greu din viaţa mea – urma să plec peste hotare, în căutarea unui loc de muncă pentru a-mi putea întreţine familia. Dar, datorită conducerii fabricii, am rămas acasă, alături de cei dragi, am un loc de muncă remunerat decent şi pot contribui la modul practic la economia ţării, la sistemul de protecţie socială, prin impozitele pe care le achit.

Dvs. aţi menţionat că în  Moldova practic nu au mai rămas fabrici de tutun. Aşa este şi eu personal consider că aceasta e o problemă pentru economia ţării. Anterior, în industria tutunului era implicat practic fiecare al patrulea salariat, iar acum mulţi au fost impuşi, exact ca şi mine la un moment dat, să părăsească ţara. Eu consider că statul ar trebui să-şi revadă atitudinea faţă de ramura tutunului. Oamenii care încă mai au curajul să ţină în viaţă această ramură importantă trebuie susţinuţi – pentru că numai ei şi alţii ca ei pot asigura locuri de muncă acasă. Numai datorită lor, oamenii vor reveni în Moldova şi vom putea vorbi despre un prezent şi un viitor prosper.

Î: E mare colectivul pe care-l aveţi la fabrică?

L.V.: Depinde cu ce îl compari. Noi suntem circa 80 de angajaţi şi pot să vă asigur că acesta e un colectiv unit, profesionist, prietenos, care lucrează cu multă dedicaţie. Conducerea întreprinderii ne-a creat toate condiţiile ca noi să devenim o adevărată familie, în cadrul căreia fiecăruia îi revin sarcini concrete, care, adunate într-un tot unic, fac ca lucrul nostru să fie eficient, să înregistrăm rezultate frumoase.

Deseori vorbim între noi şi pot să vă spun că, pe lângă salarii, pe lângă faptul că avem posibilitatea să muncim la noi acasă, avem şi un fel de mândrie că am rămas printre puţinii care ţinem în viaţă o ramură economică cândva de mare importanţă. Ne simţim parte a unui proces important şi, dacă cândva ramura de tutungerie va reveni la ceea ce a fost altă dată, ne vom mândri şi mai mult şi vom spune că acest lucru a devenit posibil inclusiv urmare a efortului depus de noi, echipa fabricii de tutun din Orhei.

Î: În ce condiţii se munceşte la Dvs. la fabrică?

L.V.: Destul de bune. Conducerea are grijă ca să fie respectate cu stricteţe normele de securitate în muncă şi noi, angajaţii, de multe ori resimţim pe viu grija care ni se poartă. Suntem trataţi ca oameni – vedem că celor din conducere le pasă de sănătatea noastră, de noi, în general.

Tot aici aş vrea să menţionez şi utilajul de la fabrică, care, în mare parte, e unul performant – se lucrează uşor şi în siguranţă. Iar investiţiile care se fac în permanenţă vizează nu doar calitatea produselor, ci şi calitatea utilajelor, tehnologiile aplicate, calitatea condiţiilor de muncă. Din câte cunosc, numai în ultimii 5 ani fondatorii au făcut investiţii de circa 40 milioane lei.

Î: Cum credeţi că va evolua situaţia la fabrică în continuare?

L.V.: Eu privesc cu mult optimism viitorul fabricii de tutun din Orhei. În primul rând, am mare încredere în conducerea întreprinderii, care munceşte mult, cu dedicaţie şi implementează un model de business cum nu des se întâlneşte în Moldova – un model bazat pe performanţă, eficienţă, investiţii şi, nu în ultimul rând, pe oameni.

Apoi, eu cred că la un moment dat şi statul îşi va schimba în bine atitudinea faţă de producătorii locali din industria de tutungerie. Eu nu zic că acum atitudinea e rea, dar cred că poate fi şi mai bună. Iar cei care iau decizii trebuie să se uite întâi de toate la cifre. Fabrica noastră achită anual impozite în valoare de circa 325 milioane lei. Câte întreprinderi din Moldova pot spune că fac acelaşi lucru?! Prea puţine. Suntem unul dintre cei mai mari contribuabili, care realmente ajută statul să facă faţă provocărilor de ordin social-economic.

Având atitudinea menţionată a conducerii întreprinderii, dar şi luând în calcul o posibilă schimbare de atitudine din partea statului faţă de ramură în general, eu cred că există toate şansele ca fabrica să se dezvolte în continuare şi să aibă un rol social-economic chiar mai important decât în prezent.

Î: Dvs., personal, ce planuri de viitor aveţi?

L.V.: După cum spuneam, fabrica de tutun din Orhei mi-a fost alături într-un moment dificil al vieţii mele. Venind aici, eu am găsit nu doar un loc de muncă plătit decent, ci şi o mare familie, unită de aceleaşi scopuri şi care înregistrează rezultate frumoase. Sincer m-am ataşat de fabrică, de echipă, îmi place ceea ce fac şi îmi doresc să cresc profesional în continuare anume aici. De aceea, toate planurile mele de viitor din punct de vedere profesional sunt legate de fabrica de tutun din Orhei.