Interviu acordat portalului www.oficial.md de către Eleonora Şaran, primar al oraşului Durleşti, lider al organizaţiei orăşeneşti Durleşti a Partidului Coaliţia pentru Unitate şi Bunăstare.

O: Dna Şaran, am vrea să vă provocăm la alt fel de discuţie decât Dvs. sunteţi obişnuită – nu despre primărie, rezultate şi provocări, dar despre femei în politică, rolul echipelor politice, interacţiunea puterii locale cu cea centrală etc.

E.Ş.: Accept provocarea, cu atât mai mult că temele menţionate de Dvs., în opinia mea, sunt importante şi interesante.

O: Atunci, să purcedem. Cum se simte o femeie în politică? Are aceleaşi şanse ca şi bărbaţii?

E.Ş.: Eu aş diviza răspunsul la această întrebare în câteva componente. În primul rând, dacă vorbim de activitatea la primărie, aici practic nu e loc de politică. Un primar trebuie să treacă politică pe planul secund în momentul în care obţine votul de încredere al alegătorilor. A doua zi după alegeri, te apuci de lucru pentru a realiza promisiunile electorale astfel încât fiecare membru al comunităţii să simtă efecte benefice, să vadă rezultate concrete, să nu regrete alegerea făcută. Şi abordarea e valabilă şi pentru femei, şi pentru bărbaţi.

În al doilea rând, ar fi de menţionat că, evident, şi eu, dar cred că şi alţi primari exponenţi ai partidelor politice, suntem implicaţi în activităţi partinice în timpul nostru liber, aşa cum prevede legislaţia. Nu ştiu cum e la alte formaţiuni, dar la noi democraţia internă funcţionează realmente – de aceea pot spune cu certitudine că femeile şi bărbaţii au aceleaşi posibilităţi de a se afirma, de a se impune.

În al treilea rând, desigur trebuie să avem în vedere politica în general. Şi aici, cu regret, constatăm că femeile sunt încă defavorizate în raport cu bărbaţii. E o reminiscenţă a trecutului nostru, or, noi fiind aşa-numita societate paternă, de multe ori ne lăsăm ghidaţi de stereotipuri despre rolul şi locul pe care trebuie să-l aibă femeia. Dar, treptat, lucrurile se vor schimba. Trendul este unul pozitiv şi, cu siguranţă, nu e departe momentul când vom putea vorbi de şanse egale pentru femei şi bărbaţi în politică.

O: Aţi pomenit echipa politică din care faceţi parte. Cât de important pentru un primar este afilierea politică?

E.Ş.: Nu ştiu cum e pentru alţi primari, dar pentru mine acest aspect este important. Atunci când eşti exponentul unei echipe politice, ai la dispoziţie un spaţiu de manevră mult mai larg pentru a-ţi îndeplini promisiunile electorale, a contribuii la dezvoltarea comunităţii tale. Întâi de toate, e vorba de echipa de consilieri, care e aleasă din partea partidului odată cu primarul. Ei sunt acei care ajută primarului să promoveze în viaţa ideile, viziunile de dezvoltare. Ei sunt acei care, prin nivelul de profesionalism pe care-l au, aduc plus valoare autorităţii locale. Desigur, un primar independent poate miza pe susţinerea consilierilor, însă nimeni nu-i garantează că nu se va ciocni cu obstacole ce vor reieşi din interesele politice ale partidelor exponenţii ai cărora aceştia sunt. În opinia mea, eficienţa este mult mai mare atunci când un primar poate miza pe colegii săi de partid, pe coechiperii care împărtăşesc aceleaşi viziuni, aceleaşi principii, aceleaşi valori.

Apoi, afilierea politică e importantă şi din alt punct de vedere – al susţinerii de care beneficiază primarii pe linie de partid. O formaţiune politică cum e CUB, are şi afiliere internaţională, şi diverse parteneriate externe, care generează beneficii pentru noi toţi. Nu în ultimul rând, având apartenenţă la un partid, un primar este mult mai protejat în faţa unor eventuale abuzuri politice. Am în vederea susţinerea care i-o acordă echipa când devină victimă a abuzurilor politice. Iar că asemenea abuzuri sunt fixate frecvent în Moldova, nu e un secret pentru nimeni.

Şi, cel mai important, nu uitaţi că un partid este o uniune a oamenilor ce împărtăşesc aceleaşi principii şi valori. Şi dacă un primar are aceleaşi principii şi valori ca şi un partid, cu siguranţă se va regăsi în rândurile acestuia. Eu m-am regăsit în totalitate în cadrul Coaliţiei Unitate şi Bunăstare. E un partid care reuneşte oameni cu principii şi valori autentice, profesionişti care şi-au făcut un nume în domeniile în care activează şi care, cu siguranţă, pot contribui la dezvoltarea reală a Republicii Moldova. Avem şi mulţi tineri promiţători, dornici să se implice şi să schimbe în bine situaţia din Republica Moldova. Toate astea mă fac să concluzionez că, CUB este un partid necesar Republicii Moldova, un partid care reprezintă o şansă reală pentru viitorul ţării noastre, al cetăţenilor.

O: Aţi uitat să amintiţi şi de alt beneficiu – dacă un partid e la guvernare, primarii membri ai acestuia au de câştigat….

E.Ş.: Aşa este, dar eu consider că acest lucru nu e normal. Puterea centrală nu trebuie să împartă primarii în „ai noştri” şi „ai altora”. Pentru că acesta e un afront direct adus cetăţenilor. Nu-i poţi transmite omului mesaj indirect sau uneori chiar direct că, dacă vrei susţinere din partea puterii centrale, trebuie să votezi un anume primar. Sau nu poţi discrimina primarii, dar şi cetăţenii pentru că au alte viziuni politice. Abordarea trebuie să fie una pentru toţi – e necesar să ne debarasăm odată şi pentru totdeauna de tratamentele discriminatorii ale aleşilor locali în baza principiilor politice. Practicile nesănătoase în acest domeniu nu doar compromit democraţia, dar şi afectează serios dezvoltarea comunităţilor locale, dezvoltarea noastră ca societate, ca ţară.

O: Dvs., ca exponent al autorităţilor locale, ce aşteptări aveţi de la autorităţile centrale?   

E.Ş.: Răspunsul meu va viza nu doar actualele autorităţi centrale, ci pe toţi acei care vor fi la putere de acum încolo în Republica Moldova. Eu mi-aş dori ca autorităţile centrale să schimbe paradigma şi, făcând abstracţie de interesul politic de a controla autorităţile locale, jucând pe dependenţa acestora de bugetul de stat, să promoveze o autentică reformă administrativ-teritorială, dar şi o reformă reală a administraţiei publice locale. Teritoriilor trebuie să li se creeze condiţii optime ca ele să poată trece la autogestiune. În rezultat, ar avea de câştigat toţi – teritoriile ar deveni mai independente, iar presiunea asupra bugetului de stat se va reduce. Şi atunci vor apărea premise reale pentru dezvoltarea Republicii Moldova, aşa cum o cer şi interesele cetăţenilor, dar şi interesul nostru ca stat de a ajunge la un moment dat în marea familie a Uniunii Europene nu ca o rudă săracă, dar ca un membru cu un apreciabil nivel de viaţă.

O: E real aşa ceva? Ce ar trebui pentru aceasta?

E.Ş.: Viziune şi dorinţă sinceră de a schimba situaţia. Şi noi toţi trebuie să insistăm ca acest lucru să se întâmple, căci altă alternativă sănătoasă nu există…