O tânără din Republica Moldova a descoperit o nouă metodă de exprimare prin colaje. Este vorba despre artista Adriana Banari, ale cărei lucrări au reușit să ajungă pe copertele mai multor cărți și albume. În interviul ce urmează, Adriana ne-a relatat în ce constă tehnica colajului, cum decurge procesul de creație și ce proiecte planifică pentru anul 2021.

Curentul: În Republica Moldova, arta colajului este mai puțin cunoscută și răspândită. Ai putea să ne explici care este specificul acestui tip de artă?

Adriana Banari: Când oamenii aud de colaj, ei văd mai multe elemente decupate și asamblate, însă, în viziunea mea, colajul este o dimensiune aparte, în care eu creez lumea și ea mă creează pe mine, astfel, înțelegând mai profund de unde vin, încotro mă îndrept și CUM aleg să trăiesc.

Arta colajului pare simplă la prima vedere. Câteva decupații încleiate împreună nu cântăresc mult, în opinia unora (ei nu știu cât efort și muncă include procesul). Dar părerea mea e că arta e acolo unde se vede emoția și se aude culoarea… De aceea, nu contează dacă desenezi un simplu cerc sau lipești o frunză pe perete, ideea e să știi CUM să transmiți ideea frumos, ca să ajungă la mai multe inimi. Colajul îți oferă o varietate de posibilități, în care poți uni incomparabilul într-un tot întreg, poți folosi toate materialele care îți trec prin minte și anume acest lucru, face această tehnică unică și curioasă.

C: Cum are loc procesul de creare al unei lucrări?

A.B.: Procesul de creare a unei lucrări, are loc simplu. Mă așez la masa de lucru și mă pierd (ca să mă regăsesc) în multitudinea de hârtii. Menționez că îmi ia mult timp ca să colecționez materialele, să le selectez, să le decupez, așa că, dacă cineva e interesat/ă de acest tip artă, trebuie să considere colectarea multor imagini. E una când găsești în trei secunde imaginea pe Google și e cu totul altceva, când cauți elementul pierdut în miile de cărți și reviste. Desigur, colajul digital are frumusețea sa. De obicei, nu am un subiect stabilit sau o idee fixă despre ceea ce vreau să creez. Doar mă las dusă de val, ca să văd ce diamante voi scoate la suprafață cu rațiunea deconectată. E o metodă bună de a mă studia și de a mă conecta cu Sinele. După ce instinctul și-a dat verdictul, asamblez decupajele și le lipesc pe hârtie (anevoios proces). Câteodată pictez fonul, când am mai mult timp la dispoziție.

C.: Cum selectezi elementele pentru colaje și cum înțelegi care dintre ele se combină mai armonios?

A.B.: Precum am povestit anterior, mă bazez pe instinct și viziune. Nu știu cum se întâmplă, dar SE! Procesul de creație e un fel de transă divină. Când mă trezesc din ea, rămân un pic șocată de unde, cum, de ce și înțeleg de unde vine și curiozitatea oamenilor, pentru că e abracadabrant! În privința armoniei culorilor, cred că vine din studiul naturii, cea mai bună profesoară. Nu am făcut școală de artă, însă natura m-a învățat cum să văd și eu am analizat păsările, copacii, plantele, animalele, cu ochi mari de copil curios. Toate secretele se ascund în natură, numai să vrei să vezi…

C.: Ce elemente de colaje utilizezi cel mai frecvent în lucrările tale?

A.B.: Luna și bufnițele se invită foarte des în viziunile mele. Folosesc multe simboluri, pentru că îmi place lumea lor și misterul în care te învelesc. Luna reflectă cunoașterea interioară sau fazele stării omului pe pământ, deoarece controlează valurile, ploile, apele și anotimpurile. Este mijlocul dintre lumina soarelui și întunericul nopții și, prin urmare, reprezintă adesea tărâmul dintre conștient și inconștient. În astrologie, luna este un simbol al sufletului și oferă analogie pentru etapele dezvoltării umane: luna nouă este copilăria, semiluna este tinerețe și adolescență, luna plină este maturitate și sarcină, iar luna în scădere reprezintă declinul vieții, somnul.

În ceea ce privește bufnița, cred că majoritatea își dau seama că este un simbol al înțelepciunii paranormale, al tăcerii regale și al inteligenței acerbe. Nativii americani considerau că această pasăre este combinația înțelepciunii și morții, că este un gardian al cunoașterii sacre și deține secretele vieții de apoi.

C.: Când ai descoperit de fapt arta colajului?

A.B.: Prefer să spun că arta colajului m-a descoperit. Decupam ziare și reviste de mică, însă nu m-a trăsnit niciodată ideea să le combin, până în anul II de facultate. Viața îmi testa tăria de caracter pe atunci, îmi furase abilitatea de a scrie și de a mă exprima prin cuvinte și aici a intrat în joc colajul, care mi-a oferit o altă metodă de exprimare. Când am creat primul colaj, credeam că am inventat o metodă nouă în artă. Dar desigur, au fost mulți deștepți care s-au gândit la asta înaintea mea.

C.: Crezi că arta colajului trebuie dezvoltată în Republica Moldova?

A.B.: Consider că orice metodă a artei trebuie dezvoltată de oricine și oriunde. Carantina ne-a demonstrat că viața fără artă e seacă și fără culoare. Ce am fi făcut fără ea…

Dacă punem în acest context Republica Moldova, atunci îmi apar dubiile. Desigur, țara noastră e un tărâm virgin în care poți implementa multe idei noi, doar că, partea tristă, e că majoritatea oamenilor nu sunt gata să primească aceste idei, din cauza mentalității conservative și limitate. Altă parte întunecată, este că oamenii de acasă nu prea apreciază talentele, doar atunci când străinii „te botează”, intri în gura lumii. Iar pentru un om de artă, e foarte important să fie auzit, dacă nu el, măcar arta sa.

C.: Pot fi colajele o sursă de venit?

A.B.: Sigur că da. Doar că trebuie să investești un pic. Până acum, venitul meu a constat din vânzarea de printuri și micile comenzi. Originalele nu le vând (încă) pentru că le pregătesc pentru o viitoare expoziție. Însă, mulți dintre frații și surorile mele în domeniu, monetizează colajele prin printarea lor pe diverse suprafețe – tricouri, căni, perne, frunte etc. Eu încă nu sunt sigură dacă vreau să le dau această notă colajelor mele. Îmi doresc ca, colajele mele să ajungă coperte de cărți și de albume, ceea ce deja se întâmplă.

C.: Ce activități mai practici pe lângă cele artistice?

A.B.: Cu câteva luni în urmă, mi-am schimbat locul de trai și am emigrat în Anglia, în plină carantină. Pandemia nu mi-a oferit multe oportunități și m-am angajat într-o companie de arendare a mașinilor. Lucrez în oficiu, vorbesc la telefon cu clienții și prietenesc cu calculatorul toată ziua. E o muncă de rutină, însă nu mă descurajez, pentru că e doar o etapă, care va fi depășită cu răbdare. Am ieșit din zona de confort, învăț că pot face față la toate testele care-mi sunt aruncate în cale și asta mă bucură. Am mult mai puțin timp pentru a crea, dar mă strădui să le reușesc pe toate. Vorba noastră: „înainte la plăcinte, înapoi doar la război”!

C.: Ce proiecte planifici în 2021?

A.B.: O expoziție, numaidecât! Și mai am niște idei de video și animație. Totul pentru oameni din suflet – pentru suflet. Vă iubesc!

C: Vă mulțumim!

Doina Buruiană