Sondajele de opinie, atît cele care sînt date publicităţii, cît şi cele de uz intern ale partidelor, indică o situaţie îngrijorătoare – Republica Moldova continuă să fie divizată în două tabere distincte, practic egale ca şi pondere. E vorba de tabăra Estului, în care se regăsesc circa jumătate din cetăţeni (cei care pledează pentru integrarea euro-asiatică a Republicii Moldova) şi tabăra Vestului, în care se regăsesc o altă jumătate de cetăţeni (cei care pledează pentru integrarea europeană a Republicii Moldova).

Astfel, deocamdată nimeni nu poate spune cu certitudine că în Parlament vor intra cinci sau şase partide, după cum nimeni nu poate spune cu certitudine scorul electoral comun al cărei tabere va fi mai mare. Unii cred că viitoarea guvernare va fi constituită din Partidul Comuniştilor, Partidul „Patria” şi , eventual, Partidul Socialiştilor (care, potrivit unor sondaje trece în Parlament, iar potrivit altor sondaje – nu trece). În acest caz, cel mai probabil, vectorul politicii externe va fi îndreptat spre Est. Totodată, alţii cred că viitoarea guvernare va fi constituită de către Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat şi Partidul Liberal. În acest caz, vectorul politicii externe va fi îndreptat spre Vest. Diferenţa de voturi între cele două tabere este atît de mică şi se schimbă atît de des (de la sondaj la sondaj) încît nu cred că astăzi este cineva care ar putea spune cu certitudine ce culoare va avea viitoarea guvernare.

În aceste condiţii, în perioada postelectorală un rol important îl va avea de jucat Preşedintele Republicii Moldova, cel care va trebui să desemneze un candidat la funcţia de Prim-ministru după consultarea fracţiunilor parlamentare. Astfel, s-ar putea ajunge la o situaţie cînd poziţia şefului statului va fi determinantă pentru evoluţia din continuare a situaţiei politice. De candidatul la funcţia de Prim-ministru pe care-l va desemna Nicolae Timofti va depinde totul şi cînd spun „totul” nu exagerez deloc. Indiferent de majoritatea ce va fi creată, şeful statului are libertatea de a decide pe cine înaintează la funcţia de Prim-ministru. Şi în acest caz majoritatea va fi nevoită fie să se conformeze, fie să accepte ideea unor eventuale alegeri parlamentare anticipate (în cazul în care nu se reuşeşte învestirea în funcţie a Guvernului după două tentative, Preşedintele dizolvă Parlamentul şi se organizează alegeri anticipate).

Această situaţie îmi aminteşte de un banc destul de popular la timpul său. Cică, trei zile şi trei nopţi s-au bătut sovieticii cu nemţii pentru o pădurice, ocupînd-o pe rînd. Iar în a patra zi a venit pădurarul cu puşca şi i-a fugărit pe toţi din pădurice. Cam aşa e şi acum – Preşedintelui Nicolae Timofti îi revine rolul pădurarului care va trebui să iasă în scenă după aprigele lupte electorale pe care le dau acum partidele între ele. Cum va proceda pădurarul, rămîne să vedem…

Dumitru Spătaru