Scriitoarea Corina Bezdîga-Verlot a petrecut anii de școală în satul său natal şi mereu era prima la învăţat. Pentru CURENTUL a vorbit despre această perioadă.

Ea a spus că, atunci când a mers la școală în clasa întâi, era cea mai mică din clasă, pentru că a mers cu un an mai devreme decât ceilalți copii.

„Cea mai frumoasă amintire din anii de școală sunt momentele în care la sfârșit de an îmi era citit numele la mențiunile celor mai buni elevi, mereu eram prima și eram mândră de reacția părinților mei, care erau atât de emoționați. Cel mai greu în acea vreme era pieptănatul de dimineața. Eu eram creaţă și aveam părul foarte lung, așa că în fiecare dimineață aveam unele dificultăți atunci când mama încerca să îmi descurce părul și să mi-l împletească”, a povestit Corina.

Scriitoarea a spus că obiectele ei preferate au fost limba română și limba franceză. „Toți profesorii mi-au fost foarte apropiaţi şi am avut relații deosebite cu ei, unii dintre ei au plecat deja către cele sfinte, iar cu alții mă mai văd și acum când merg acasă. Aveam o relație cu totul specială cu doamna profesoară de limba română. Doamna Valeria Cocerba și cu doamna Larisa Musteata, profesoara de franceza. La fel, o relație de suflet am avut și am cu prima mea învățătoare, care este și Nana mea, doamna Maria Țurcanu”, a mărturisit ea.

Corina a mai spus că școala a învățat-o să fie responsabilă, organizată și să se descurce în multe situații delicate, relațiile cu oamenii și desigur cultura generală de bază pe care mai apoi s-au așezat toate şi totul.

„Anii de școală sau cei de studenție? Totuşi, cei de școală. Eram acasă, cu ai mei, fără prea multe griji și doruri. La facultate eram deja la Braşov și mi-a luat ceva vreme până să mă adaptez. Dacă aș da timpul înapoi – în anii de școală sau de studenție, aș… nu cred că aş schimba. A fost totul cum a trebuit sa fie și îmi place cum mi-am construit viața”, a dezvăluit scriitoarea, venind și cu un sfat pentru cei care sunt elevi și studenți în această perioadă: „să fie niște copii sau studenți asumați. Să își asume alegerile și drumul. Asta contează, mai apoi când te uiți în trecut, să știi că ai făcut propriile alegeri și ca ești unde ești din cauza greșelilor sau a lucrurilor corect făcute, în dependentă de fiecare”.

Cristina Tomac