Construcția gazoductului Iași-Chișinău a fost o alternativă a autoritățile la procurarea gazelor. Subiectul construcției gazoductului Iași-Ungheni a fost discutat în cadrul dezbaterilor publice organizate de agenția de presă IPN, transmite CURENTUL.

În cadrul dezbaterilor, expertul în securitatea energetică, Sergiu Tofilat a menționat că Republica Moldova tinde să nu depindă de un singur furnizor de gaze.

„Principalul obiectiv urmărit de decidenții politici era anularea dependenței față de Federația Rusă. Opțiunea de a construi gazoductul a venit mai târziu. Soluționarea problemei depinde de sustenabilitatea autorităților separatiste din stânga Nistrului. Federația Rusă urmărește propriul scop, noi urmărim obiectivul nostru de a nu depinde de un singur furnizor. În 2000, la început de an, s-a întâmplat că Gazprom a sistat livrările de gaze și a impus câteva condiții abuzive în adresa noastră: achitarea imediată a datoriilor, interzicerea oricăror furnizori de gaze să vină pe piața RM și achitarea gazului în avans. În 2007 este aprobată o nouă strategie. În 2009 a urmat o criză de gaze din cauza unui conflict între Federația Rusă și Ucraina. Autoritățile atunci s-au gândit că ar trebui o soluție alternativă de unde vor procura gazele. Am ajuns la situația că în 2013 a pornit acest proiect de construcție a gazoductului. În 2020 avem finalizate lucrările, între timp Gazprom a construit în 2 ani 940 km de gazoduct sub apă. La noi încă urmează a fi finalizate lucrările pe teritoriul României”, a spus Sergiu Tofilat.

La rândul său, expertul în politici energetice IDIS „Viitorul”, Victor Parlicov a spus că rolul gazoductului va fi unul „de rezervă”.

„Gazoductul s-a făcut drept o securitate, una politică. Principala vulnerabilitate strategică a RM este Transnistria. Așa-numita independență transnistreană în cea mai mare parte se ține pe gazul gratuit livrat de F. Rusă. În momentul în care ei vor achita acest gaz, jumătate din buget va avea de suferit. După crizele de gaze care au avut loc, era evident că autoritățile trebuiau ceva să întreprindă. Primul pas a fost construcția unui gazoduct transbalcanic. Autoritățile din Transnistria nu mai puteau deconecta gazele decât dacă deconectează definitiv Balcanii. Neavând o altă sursă de gaz, argumentul la negocieri cu Gazpromul era că el trebuie să treacă prin regiunea transnistreană”, a spus Victor Parlicov.

Cristina Parfeni