Cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități marcată anual la 3 decembrie, Biroul Naţional de Statistică prezintă informaţia privind situaţia persoanelor cu dizabilităţi în anul 2017, transmite CURENTUL.

Numărul estimat al persoanelor cu dizabilităţi1 în Republica Moldova este de 180,6 mii persoane, inclusiv 11,7 mii copii cu vârsta de 0-17 ani. Persoanele cu dizabilităţi reprezintă 5,1% din populaţia totală a ţării, iar copiii cu dizabilităţi constituie 1,7% din numărul total al copiilor din Republica Moldova.

În medie la 10 mii locuitori revin 509 persoane cu dizabilităţi şi 172 copii cu dizabilităţi la 10 mii copii în vârstă de 0-17 ani. Aproape fiecare a şaptea persoană cu dizabilitate se încadrează în categoria celor cu dizabilitate severă2.

Ponderea bărbaţilor în structura persoanelor cu dizabilităţi este mai mare şi constituie 52,4%. La 10 mii bărbaţi revin în medie 554 bărbaţi cu dizabilităţi comparativ cu 466 pentru femei.

În structura persoanelor cu dizabilităţi aflate la evidenţa organelor de asigurări sociale, pensionarii de dizabilitate reprezintă 73%, iar beneficiarii de alocaţii circa 27%. Pe parcursul anului 2017, aproximativ 131,9 persoane cu dizabilităţi au beneficiat de pensii de dizabilitate, inclusiv 0,9 mii persoane cu dizabilități fiind angajați ai organelor de forță3, iar 48,6 mii persoane au beneficiat de alocaţii sociale, dat fiind faptul că nu întrunesc condiţiile necesare pentru obţinerea pensiei.

Persoanele cu dizabilităţi în proporţie de 62 la sută sunt din mediul rural, iar comparativ cu anul 2013 ponderea lor s-a majorat cu 1,1 p.p. Astfel, rata dizabilităţii pentru mediul rural constituie 555 persoane la 10 mii locuitori, comparativ cu 442 persoane cu dizabilităţi la 10 mii locuitori din mediul urban.

În numărul total al pensionarilor cu dizabilităţi, cu excepția organelor de forță, predomină persoanele care au vârsta de 55-64 ani – 42,0% şi 30-54 ani – 36,2%. Dacă ne referim la cauza care a determinat dizabilitatea, constatăm că, în proporţie de 96 la sută din cazuri, dizabilitatea a survenit în urma unei boli obişnuite şi în circa 2 la sută din cazuri pe motiv de boală profesională şi accidente de muncă. Aproape fiecare al zecelea pensionar are dizabilitate severă.

În anul 2017, se atestă o creștere a numărului de persoane cu dizabilităţi – beneficiari de alocaţii sociale cu 3,3% comparativ cu anul 2013. Aproape fiecare al doilea beneficiar este o persoană cu dizabilitate din copilărie, iar fiecare al patrulea beneficiar este copil în vârstă de până la 18 ani. Femeile reprezintă 40,7% în structura beneficiarilor, iar persoanele din mediul rural reprezintă circa 67,0%.

Conform datelor Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă, în anul 2017 s-au adresat pentru a fi expertizate 14,3 mii persoane. Dintre acestea, au fost recunoscute cu dizabilitate primară 11,6 mii persoane (81%), inclusiv 10,2 mii adulți (79%) și 1,4 mii copii (96%).

Astfel, în anul 2017 în medie la 10 mii locuitori în vârstă de 18 ani şi peste revin 35 persoane recunoscute cu dizabilitate primară, comparativ cu 42 persoane la 10 mii locuitori în anul 2013. La 10 mii copii revin 21 cazuri noi de dizabilitate, comparativ cu 19 cazuri la 10 mii copii în anul 2013.

În structura persoanelor cu dizabilitate primară predomină bărbaţii cu o pondere de 62% faţă de 38% pentru femei. Rata dizabilităţii primare la bărbaţi constituie 42 cazuri la 10 mii bărbaţi și 24 cazuri la 10 mii femei.

Pe măsura înaintării în vârstă creşte şi riscul survenirii dizabilităţii, astfel încât rata dizabilităţii primare pentru persoanele care au depăşit vârsta de 50 ani constituie 54 persoane la 10 mii locuitori de vârsta respectivă.

Circa 92 la sută din persoanele cu dizabilitate primară sunt în vârstă aptă de muncă, iar circa 64 la sută din ei sunt din mediul rural. Rata dizabilităţii primare în cazul persoanelor în vârstă aptă de muncă a înregistrat tendinţe uşoare de scădere în ultimii ani. În anul 2017, la 10 mii locuitori în vârstă aptă de muncă revin circa 40 persoane cu dizabilitate primară.

Conform gradului de dizabilitate menţionăm că 19,1% sunt persoane cu dizabilitate severă (gradul I), 48,6% cu dizabilitate accentuată (gradul II) şi 32,3% cu dizabilitate medie (gradul III). Totodată, în structura persoanelor cu grad sever de dizabilitate, ponderea femeilor constituie 34,4%, 38,2% din persoanele cu dizabilitate accentuată și 41,0% din total persoane cu dizabilitate medie. Comparativ cu anii precedenți ponderea persoanelor cu dizabilitate accentuată a scăzut, dar a crescut în cazul persoanelor cu dizabilitate severă și medie.

Rata dizabilităţii primare este mai mare în mediul rural constituind 63,0% în anul 2017. În ultimii ani atât la adulți cât și la copii se constată o reducere a ratei dizabilităţii primare atît în mediul urban cît și în mediul rural.

Cauzele principale care determină dizabilitatea primară sunt tumorile (19,4%), bolile aparatului circulator (17,5%), după care urmează bolile sistemului osteo – articular, ale muşchilor şi ţesutului conjunctiv (11,4%). În cazul a peste o mie de persoane, dizabilitatea primară a survenit din cauza bolilor sistemului nervos (8,8%), iar în circa șapte sute cazuri din cauza bolilor endocrine, de nutriție și metabolism (6,3%). Atât pentru populaţia din mediul urban cât și pentru cea din mediul rural în structura dizabilităţii primare predominante rămân a fi tumorile (22,2% și respectiv 17,8%).

În anul 2017, printre principalele maladii care determină dizabilitatea severă sunt tumorile – 41,3%, 14,9% din cazuri sunt determinate de bolile aparatului circulator, după care urmează bolile sistemului nervos − 7,0%. Dizabilitatea accentuată este acordată preponderent persoanelor care suferă de boli ale aparatului circulator – 20,5%, tumori – 18,6% și boli ale sistemului osteo-articular, ale mușchilor și țesutului conjunctiv– 8,6%. În cazul dizabilităţii medii în topul afecţiunilor se plasează bolile sistemului osteo-articular, ale mușchilor și țesutului conjuctiv- 21,2%, bolile aparatului circulator – 14,5% și sistemului nervos – 11,9%. În categoria altor boli sunt incluse boli ca tuberculoza, bolile ochiului şi anexelor, bolile aparatului respirator, care însă ocupă ponderi mai mici în structura dizabilității primare.

În cazul copiilor, cauza principală a dizabilității o constituie malformațiile congenitale (26,1%) și tulburările mentale și de comportament (24,0%), iar în cazul persoanelor adulte, începând cu 18 ani și peste, preponderent din cauza tumorilor. Astfel, pentru persoanele cu vârsta 18-29 ani, dizabilitatea primară a fost stabilită în proporţie de 16,1% din cauza tumorilor și 14,4% din cauza tulburărilor mentale şi de comportament. Persoanele cu vârsta 30-39 ani cel mai des au fost recunoscute cu dizabilitate având tumori (18,8%) și tuberculoză (12,5%). Pentru grupul de vârstă 40-49 ani în top sunt tumorile (22,3%) și bolile aparatului circulator (13,5), iar începând cu vârsta de 50 ani, dat fiind faptul că, structura morbidităţii generale a populaţiei în vârstă este dominată de bolile caracteristice acestei vârste, respectiv şi dizabiltatea primară este determinată în cea mai mare măsură de boli ale aparatului circulator (26,9%), după care urmează tumorile (22,3%).

Dizabilitatea repetată reprezintă expertizarea repetată a capacităţilor vitale pentru aprecierea reabilitării sau agravării stării de sănătate a persoanei şi reacordarea gradului de dizabilitate. Pe parcursul anului 2017 au fost expertizate repetat 48,9 mii persoane, cu 8,7% mai mult comparativ cu anul 2013 (45,0 mii persoane). Ponderea persoanelor reîncadrate în grad de dizabilitate după reexpertizare, rămâne practic constantă, constituind 98,6% în anul 2017.

Dizabilitatea fără termen de reexpertizare în anul curent a fost stabilită pentru 4,0% din total persoane cu dizabilitate primară (459 persoane) şi pentru 14,8% (7126 persoane) din cei reîncadraţi într-un anumit grad de dizabilitate. Totodată, din numărul total al persoanelor încadrate repetat în grad de dizabilitate fără termen de reexpertizare 6,6% sunt copii și câte 8,6% sunt femei în vârstă de 57 ani şi peste și bărbaţi cu vârsta de 62 ani şi peste.

Mărimea medie a pensiei de dizabilitate în anul 2017 a constituit 1149,3 lei, comparativ cu 1527,9 lei pentru total pensionari. În funcţie de gradul de dizabilitate mărimea acesteia variază de la 646,7 lei pentru persoanele cu dizabilitate medie până la 1429,7 lei pentru cele cu dizabilitate severă. Comparativ cu anul 2013 mărimea medie a pensiei de dizabilitate s-a majorat în medie cu 39,1%, în timp ce mărimea medie a pensiei per total a crescut cu 49,7%. Pentru participanţii la lichidarea avariei de la Cernobâl şi militarii în termen mărimea medie a pensiei a constituit 2590,5 lei.

Valoarea minimului de existență, în anul 2017, a constituit în medie pe lună pentru o persoană 1862,4 lei, astfel mărimea medie a pensiei de dizabilitate face posibilă acoperirea minimului de existență în proporție de 61,7% (vezi anexa, tabelul 5). Pensia medie de dizabilitate severă acoperă minimul de existență în proporție de 76,8%, pensia medie de dizabilitate accentuată – 65,8% iar cea de dizabilitatea medie – 34,7%.

Pensie de dizabilitate cu cuantum minim primesc 23,7% din pensionari de dizabilitate. Comparativ cu anul 2013, ponderea acestora s-a redus cu 5,9 p.p. Circa 60% din acești pensionari au dizabilitate accentuată. Cuantumul minim al pensiei de dizabilitate severă constituie 720,8 lei, 672,7 lei în cazul pensiei de dizabilitate accentuată și 480,5 lei pentru pensia de dizabilitate medie. Respectiv, acestea acoperă într-o proporție și mai mică valoarea minimului de existență: 38,7% în cazul pensiei minime de dizabilitate severă, 36,1% în cazul pensiei minime de dizabilitate accentuată și 25,8% pentru pensia minimă de dizabilitate medie.

Persoanele cu dizabilităţi care nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru obţinerea unei pensii beneficiază de anumite prestaţii sociale sub formă de compensaţii, alocaţii, ajutor social, etc. În anul 2017, mărimea medie a alocaţiei sociale de stat a constituit 436,6 lei, fiind în creştere cu 70,0% faţă de anul 2013. Cuantumul alocaţiei este mai mare la copiii cu dizabilităţi severe în vârstă de până la 18 ani (615,2 lei) şi persoanele cu dizabilităţi severe din copilărie (599,9 lei).

Persoanele cu dizabilitate severă beneficiază și de alocaţie pentru îngrijire. În anul 2017 aceasta s-a majorat, constituind 769,8 lei. De această alocaţie, au beneficiat aproape 15,1 mii persoane cu dizabilităţi. De o alocație în mărime de 500 lei beneficiază persoanele cu dizabilități severe, imobilizate la pat, care au suferit în urma catastrofei de la Cernobîl.

Persoanele cu dizabilităţi de război beneficiază de alocaţii lunare de stat. În anul 2017, numărul acestor beneficiari a constituit 2,7 mii persoane cu dizabilităţi. Mărimea medie a acestor alocații constituie 579,1 lei. Pentru o persoană cu dizabilitate severă cuantumul acestei alocaţii este de 715,6 lei, pentru cei cu dizabilitate accentuată – 568,6 lei şi dizabilitate medie – 505,9 lei.

Totodată, de suport financiar au beneficiat 151,7 mii persoane cu dizabilităţi a căror cuantum după indexarea pensiei nu a depăşit 1500 lei. Pentru o persoană cu dizabilitate severă cuantumul acestei alocaţii este de 180 lei, pentru cei cu dizabilitate accentuată – 120 lei şi dizabilitate medie – 100 lei.

Pentru compensarea parţială a călătoriilor în transportul public urban, suburban şi interurban, sunt alocate compensaţii pentru servicii de transport, cuantumul mediu al căreia constituie 46 lei/lunar pentru persoanele cu dizabilităţi severe şi copii cu dizabilităţi şi 23 lei/lunar pentru persoanele cu dizabilităţi accentuate. În anul 2017, au beneficiat de aceste compensaţii 151,6 mii persoane cu dizabilităţi și 15,3 mii persoane cu dizabilităţi ale aparatului locomotor.

Pe parcursul anului 2017, circa 44 mii persoane au beneficiat de ajutoare materiale în mărime medie de 665,0 lei, iar 7,1 mii de familii care au la întreţinere copii cu dizabilităţi au beneficiat de ajutoare în mărime medie de 617,0 lei.

Serviciile sociale primare se acordă la nivel de comunitate şi au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate care pot cauza marginalizarea sau excluziunea socială. Cantinele de ajutor social, au menirea de a oferi beneficiarilor aflați în dificultate prînzuri, pe parcursul anului 2017 activînd 68 cantine sociale, care au deservit în medie 3,9 mii persoane lunar, inclusiv persoane cu dizabilităţi (comparativ cu 7,7 mii în anul 2016).

Serviciile sociale specializate pot fi prestate atât la nivel comunitar, cât şi raional sau naţional. În anul 2017, activau 15 centre de zi, 12 centre de plasament temporar, 35 centre multifuncţionale, 6 centre de reabilitare socio-medicală şi 32 centre de plasament de lungă durată care au prestat servicii sociale lunar pentru 7,4 mii persoane/familii adulte, vârstnici, inclusiv persoane cu dizabilităţi.

Serviciile sociale cu specializare înaltă includ o combinaţie dintre serviciile socio-medicale specializate. Aceste servicii sunt prestate inclusiv în cele 6 instituţii rezidenţiale destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi şi celor 2 instituţii pentru copii. În anul 2017, de serviciul acestor instituții au beneficiat circa 2,3 mii persoane în etate și cu dizabilități intelectuale și psihosociale.

În anul de studii 2017/18 în instituțiile de învățământ din țară au fost înscriși 10589 elevi cu cerințe educaționale speciale și dizabilități, inclusiv 9840 elevi în instituții de învățământ general și 749 elevi – în școli pentru copii cu deficiențe în dezvoltarea intelectuală sau fizică.

În instituțiile de învățământ general au fost integrați 8415 copii cu cerințe educaționale speciale și 1425 copii cu dizabilități, numărul cărora s-a diminuat cu 2,9% comparativ cu anul de studii 2016/17. Mai mult de o treime din elevii cuprinși în învățământul general sunt fete, ponderea lor micșorându-se pe parcursul ultimilor 5 ani cu 4,2 puncte procentuale.

Numărul elevilor din școlile pentru copii cu deficiențe în dezvoltarea intelectuală sau fizică (14 unități) a înregistrat o tendință de micșorare de la 1807 persoane în anul de studii 2013/14 până la 749 în 2017/18, majoritatea elevilor fiind cu deficiențe în dezvoltarea intelectuală – 59,1%.

Rata de participare pe piața forței de muncă a persoanelor cu dizabilități a constituit 19,7% în comparație cu 49,2% la persoanele fără dizabilitate. Printre bărbații cu dizabilități rata de activitate a fost de 20,3%, iar în cazul femeilor de 19,0%. În mediul urban rata de participare a constituit 16,8% și în mediul rural – 21,5%.

Rata șomajului (conform definiției Biroului Internațional al Muncii) la persoanele cu dizabilități a fost de 2,9% față de 4,1% în rândul șomerilor fără dizabilitate.

Persoanele cu dizabilități sunt ocupate într-o proporţie mult mai mică: în timp ce rata de ocupare a persoanelor fără dizabilitate este de 47,2%, în rândul persoanelor cu dizabilități aceasta constituie doar 19,1%. La bărbați acest indicator a înregistrat 19,7%, la femei, respectiv 18,5%. Rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități din mediul rural a fost mai înaltă (21,1%) în comparație cu cea din mediul urban (16,0%).

Din distribuția persoanelor ocupate cu dizabilități pe activități economice rezultă că majoritatea acestora lucrează în sectorul agricol (52,6%). La fel, într-o proporție mai mare aceste persoane se regăsesc în activitățile de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, hoteluri şi restaurante (11,1%), urmate de activitățile din industrie și construcții (8,7%) și învățământ (8,4%).

Din totalul persoanelor ocupate cu dizabilități, salariații alcătuiesc 46,8%, comparativ cu 65,7% în cazul persoanelor fără dizabilități. Marea majoritate a salariaților lucrează în mediul urban (54,8% din total salariați). Pe de altă parte, persoanele ocupate non-salariate se regăsesc în principal în mediul rural (87,1% din total non-salariați). Ponderea persoanelor ocupate pe cont propriu în agricultură este mai mare la persoanele cu dizabilități și constituie 38,7% comparativ cu 23,0% în cazul persoanelor fără dizabilități.

În anul 2017 din total gospodării, 16,5% au avut în componenţa lor cel puţin o persoană cu dizabilitate. Din aceste gospodării, 26,2% erau formate doar din persoane cu dizabilităţi, iar restul 73,8% fiind gospodării în componenţa cărora erau şi alte persoane. Majoritatea gospodăriilor cu persoane cu dizabilităţi sunt gospodăriile în componenţa cărora persoana cu dizabilitate este un adult şi doar în cazul a 6,1% din gospodării, persoana cu dizabilităţi este copilul. În cazul a 10,6% din gospodării în componenţă erau 2 persoane cu dizabilităţi, fiind înregistrate şi cazuri cu 3 persoane şi mai mult (0,5% din total gospodării cu persoane cu dizabilităţi).

Gospodăriile cu persoane cu dizabilităţi rămân a fi în condiţii mai puţin avantajoase în ceea ce privește nivelul de dotare şi confort al locuinţelor. Astfel, aceste gospodării dispun de apeduct în interiorul locuinţei în proporţie de 66,1% comparativ cu 67,9% în cazul gospodăriilor fără persoane cu dizabilităţi, grup sanitar în interiorul locuinţei (WC) este disponibil pentru 39,0%, comparativ cu 46,2% în cazul celor fără persoane cu dizabilități. Cu un nivel mai mic de dotare a gospodăriilor cu principalele utilităţi se confruntă în special persoanele cu dizabilităţi din mediul rural care, în proporţie de 50,5% dispun de apeduct în interiorul locuinţei, comparativ cu 88,9% în mediul urban şi doar 15,7% dispun de grup sanitar în interiorul locuinţei (WC) faţă de 73,1% în mediul urban.

Prezenţa cel puţin a unei persoane cu dizabilitate în gospodărie influenţează nivelul de trai al acesteia. Astfel, gospodăriile care nu au în componenţă persoane cu dizabilităţi mai frecvent apreciază nivelul de trai ca fiind foarte bun sau bun (14,4%), pe când cele cu persoane cu dizabilităţi mai rar apreciază nivelul de trai ca fiind bun sau foarte bun (7,5%). La fel e şi în cazul aprecierii nivelului de trai comparativ cu anul precedent, unde ponderea celor care trăiesc mai rău este mai mare pentru gospodăriile cu cel puţin o persoană cu dizabilitate (14,0% faţă de 9,3% în cazul gospodăriilor fără persoane cu dizabilităţi).