Vineri, a expirat mandatul actualului Parlament, astfel că, până la convocarea viitorului Legislativ, acesta va avea atribuţii reduse. Iar expirarea mandatului este un bun motiv pentru a face un bilanţ şi a încerca să găsim răspuns la întrebarea: Cum va rămânea în istorie Parlamentul actual?
În primul rând, trebuie de menţionat că acesta a fost unicul Parlament din istoria RM care şi-a început activitatea „cu stângul” – formaţiunile declarate pro-europene, având un număr suficient de voturi pentru a crea o coaliţie de guvernare, nu au reuşit să ajungă la un numitor comun şi, în rezultat, a fost învestit un Guvern minoritar. În aceste condiţii, o criză guvernamentală era doar o chestiune de timp, şi ea s-a produs la patru luni de la învestirea Executivului.
În al doilea rând, acesta a fost unicul Parlament din istoria RM, care, având deja o majoritate clară (formată în iulie 2015, prin învestirea Guvernului Streleţ), nu a reuşit să o menţină nici măcar jumătate de an. Astfel, două crize de Guvern în mai puţin de un an au generat o stare de haos şi de instabilitate politică totală.
În al treilea rând, reuşind să creeze o majoritate cât de cât stabilă (PD, PL, un grup de deputaţi ex-comunişti un grup de deputaţi ex-liberal-democraţi), entităţile menţionate au pus Parlamentul într-o situaţie fără precedent în istoria ţării – nici unul din partidele care se plasaseră pe primele trei poziţii în preferinţele alegătorilor la alegerile din 2014 nu s-a regăsit la guvernare, aceasta fiind reprezentată de partidele ce se clasaseră pe locurile 4 şi 5.
În al patrulea rând, actualul Parlament cu siguranţă va rămânea în istorie ca Legislativul cu cele mai multe „mişcări pe interior”. Astfel, fracţiunile PSRM şi PLDM „au pierdut” cam 3/4 din deputaţi, unele pierderi de acest fel a suportat PL şi PSRM (dar în proporţii mult mai mici), iar marii beneficiari au devenit fracţiunile PD şi PPEM, care au ajuns să conducă împreună Republica Moldova. Asta în condiţiile în care PPEM nici nu participase la precedentele alegeri, iar PDM avea la începutul legislaturii 19 deputaţi.
În al cincilea rând, actualul Parlament are toate şansele să rămână în istorie ca „Legislativul condus din exterior”. În aceşti ani au răsunat mai multe acuzaţii în adresa Parlamentului precum că ar avea doar rolul de executant al deciziilor luate în altă parte.
Acestea sunt caracteristici mai puţin plăcute pentru actualul Parlament. Dar au existat şi momente pozitive, pe care cei ce s-au interesat de activitatea Legislativului nu le pot trece cu vederea. Spre exemplu, începând cu 2016, acest Parlament a reuşit să asigure o stabilitate politică oarecare; a reuşit să implementeze mai multe prevederi importante din Acordul de Asociere RM-UE; a reuşit să facă faţă cerinţelor partenerilor de dezvoltare, în primul rând, ale Fondului Monetar Internaţional; a reuşit să-şi sincronizeze agenda cu Executivul, asigurând o eficienţă oarecare în administrarea ţării; a reuşit să pună bazele unei bune colaborări cu legislativele ţărilor din regiune şi, cu siguranţă, va rămânea în istorie ca Parlamentul care a introdus sistemul electoral mixt.
Pe scurt, cam acestea sunt lucrurile bune şi mai puţin bune cu care actualul Parlament va intra în istorie.
Dumitru Spătaru
