Urmăresc cu mare atenţie polemicele (politice) în jurul creşterii preţurilor la carburanţi în ultima perioadă. La prima vedere, s-ar părea că toţi cei antrenaţi în respectivele polemici au într-un fel dreptate, căci, până la urmă, ceea ce rezultă din declaraţiile şi postările la temă este „grija enormă pentru bieţii oameni, care acum sunt impuşi să achite mai mult pentru acelaşi produs”. Însă, aceasta e doar la prima vedere, căci în realitate „grijile” politicienilor sunt cu totul de altă natură. Dar, să le luăm pe toate pe rând.
Nimeni nu ştie mai bine decât politicienii din Parlament că Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică nu are nici o treabă cu creşterea preţurilor la carburanţi. Şi tot nimeni nu ştie mai bine decât politicienii din Parlament ce atribuţii şi ce marjă de acţiune are Consiliul Concurenţei în raport cu situaţia de pe piaţa produselor petroliere. Dar, chiar dacă ştiu aceste lucruri, politicienii nu se „sfiesc” să atace respectivele instituţii cu treabă şi fără treabă. Iar logica acestor atacuri e simplă până la primitivism: deoarece o parte a clasei politice încearcă să demonstreze că ar exista o legătură între creşterea preţurilor la produsele petroliere şi venirea Maiei Sandu în funcţia de Preşedinte (ceea ce e o aberaţie), cealaltă parte (echipa Maiei Sandu) consideră de datoria lor să-şi apere liderul şi să schimbe accentele. Iar cel mai uşor acestea pot fi schimbate găsindu-se un ţap ispăşitor, care în cazul de faţă se dovedeşte a fi Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi Consiliul Concurenţei. Adică, două dintre cele mai importante instituţii ale statului, au devenit victime ale jocurilor politice pe care le fac două mari tabere politice, pregătindu-se de alegeri parlamentare anticipate.
Nu sunt avocata acestor instituţii de stat, dar mă deranjează două lucruri: 1) cinismul politicienilor, modul în care ei încearcă să prostească masele largi; 2) faptul că, în timp ce nimeni nu vrea să-şi asume responsabilitate pentru situaţia din ţară şi mulţi intenţionat contribuie la degradarea acesteia urmărind scopuri electorale, se atentează la instituţiile statului, cărora şi aşa le revine o misiune extrem de dificilă – să asigure administrarea treburilor publice la un nivel cât de cât până când politicienii se vor sătura de războaie şi se vor preocupa de problemele reale ale ţării.
Aşa că îndemnul meu pentru politicieni poate fi doar unul: dacă nu vreţi sau nu puteţi să vă asumaţi responsabilitate, cel puţin nu ne prostiţi şi lăsaţi în pace instituţiile statului. Dacă nu vă respectaţi pe voi (căci, e clar că politicienii ce-şi permit să manipuleze opinia publică în acest hal, nu se respectă pe sine), respectaţi măcar instituţiile statului şi cetăţenii!
Cristina Pendea
