Povestea de viaţă a lui Anatolie Palii, un veteran al transportului electric de pasageri din Chişinău, este una incredibilă. Dlui a acceptat să discute cu reporterul nostru despre impresionanta carieră pe care a făcut-o, despre anii de muncă şi dedicaţie, despre pasiunea cu care continuă şi acum să contribuie la activitatea parcului de troleibuze nr. 2 din capitală.
„În 1971, după ce am venit din armată, am mers la Chişinău unde am absolvit Tehnicumul electromecanic. Căutam ceva de lucru, dar cu condiţia să mi se ofere şi cămin, ca să am unde locui. Era un birou de angajare pe strada Frunze (actuala Kogălniceanu) şi acolo mi s-au oferit trei posibile variante, una dintre care era aşa-numita тролейбуcное управление. Aceasta se afla pe acelaşi teritoriu unde au staţionat şi unităţile de tramvai trase de cai. Am intrat la serviciul personal şi acolo mi s-a spus că de cinci ani s-a deschis un nou parc de troleibuze – nr.2 şi că aveau nevoie de oameni. M-au repartizat la sectorul reparaţii şi aşa mi-am început activitatea la parcul nr.2, unde lucrez deja de 53 de ani”, îşi aminteşte Anatolie Palii.
Atunci, parcul era construit doar pe jumătate şi fusese dat în exploatare cu multe dificultăţi. Spaţiul pentru sectorul electromecanic, spălătoria, dispeceratul, depozitele – toate acestea erau lipsă la acea etapă, fiind construite mai târziu. De aceea, prima zi de lucru l-a marcat profund pe Anatolie Palii.
„Era o mizerie straşnică, mişunau peste tot şobolanii. Am lucrat până la prânz şi am mers la masă cu constatarea că acest loc nu e pentru mine. Dar mi s-a oferit cămin şi am hotărât să rămân să lucrez prima lună, până la salariu. Prima mea leafă a fost de 39 de ruble – îmi amintesc de acest lucru şi acum. Iar ulterior cumva m-am acomodat şi am rămas să lucrez aici”, spune Anatolie Palii.
Acea perioadă din viaţa sa a fost îndeosebi importantă – după regulile acelor timpuri, el devenise candidat la calitatea de membru de partid, apoi a fost admis la Universitatea Tehnică. În paralel, eroul nostru se pregătea să susţină examenul pentru categoria 6. Toate acestea l-au ajutat să crească profesional. Întâi i s-a oferit funcţia de maistru şi aceasta l-a făcut să-şi amintească de tatăl său, care-i spunea că „maistru e un om mare”, pornind de la faptul că ştia o persoană în astfel de funcţie la locul său de muncă. Cuvintele tatălui l-au responsabilizat şi mai mult şi în scurt timp Anatolie Palii a fost recompensat pentru profesionalismul şi dedicaţia de care dădea dovadă cu funcţia de şef adjunct al secţiei reparaţii, apoi – şef al acestei secţii, iar ulterior – inginer-şef.
În 1982 a devenit director al Parcului de troleibuze nr.2, funcţie pe care a exercitat-o până în 2015. Cea mai grea perioadă pentru el a fost începutul anilor 90 ai secolului trecut când a trebuit să asigure trecerea parcului de troleibuze din perioada sovietică la noile realităţi. „Erau multe greve atunci, dar eu tot timpul am ieşit în faţa oamenilor, le-am explicat, am fost alături de ei şi mă bucur mult că am reuşit să păstrez colectivul, parcul pe linia de plutire”, îşi aminteşte Anatolie Palii.
Are amintiri şi din perioada sovietică, care l-au marcat pentru întreaga viaţă. „Acum condiţiile climaterice sunt mai bune, dar atunci erau ierni când zăpada era până la nivelul pilonilor. Ca să poată ieşi pe linie troleibuzele, zăpada era curăţată cu tractoare cu şenile. A fost o situaţie, până la venirea mea la întreprindere, când au fost aduse tancurile de la unitatea militară de pe fosta stradă Panfilov, pentru a curăţa zăpada – era pe data de 7 ianuarie 1966. Am avut o mulţime de situaţii când a trebuit să facem faţă unor mari provocări. În perioada sovietică, oamenii lucrau în 3 schimburi şi ca să-i putem transporta pe toţi la serviciu şi de la serviciu, lucram de la 5.00 dimineaţa până la 2.00 noaptea. Aveam doar trei ore la fiecare 24 de ore ca să aducem troleibuzele în regulă şi să le scoatem din nou pe rută. Troleibuzele în acea perioadă se defectau frecvent, dar, deoarece erau doar două tipuri de transport – troleibuze şi autobuze, oamenii se mulţumeau cu situaţia care era. Sau îmi amintesc cum până la deschiderea parcului de troleibuze nr. 3, nu aveam unde să staţionăm troleibuzele – şi ele erau parcate direct pe strada Munceşti sau Burebista. Dacă trebuia ceva de reparat, băieţii noştri mergeau până pe aceste străzi şi reparau totul pe loc. În genere, mulţi se deplasau atunci pe distanţe lungi – aveam angajaţi de la Revaca, Băcioi, Sângera etc. şi ei toţi veneau la lucru pe jos şi se duceau înapoi tot pe jos”, îşi deapănă firul amintirilor Anatolie Palii.
După plecarea din funcţia de director al parcului de troleibuze nr. 2 în 2015, Anatolie Palii a revenit în funcţia de inginer-şef, iar acum este specialist în securitate şi sănătate în muncă. Întrebat ce l-a ajutat cel mai mult în lunga şi impresionanta sa carieră, el răspunde simplu: „Ori de câte ori mi s-a stabilit o sarcină, nu am căutat motive să nu o îndeplinesc. Tot timpul îmi spuneam mie însumi că în spate e o groapă şi că trebuie să merg doar înainte. Iar dacă am promis, nimic nu trebuia să mă împiedice să fac ceea ce m-am angajat”.
Anatolie Palii este mulţumit de cum se modernizează Regia Transport Electric Chişinău, în special în ultimii ani. Potrivit lui, se observă schimbări majore spre binele angajaţilor şi a călătorilor, iar aceasta îl face şi mai mândru de întreprinderea căreia i-a dedicat întreaga carieră.
Cât despre planurile de viitor, Anatolie Palii susţine că nu-şi poate închipui viaţa fără lucrul în Parc. „Voi munci cât voi mai avea putere şi cât îmi va permite conducerea. Pe data de 5 iunie împlinesc 74 de ani, inclusiv am lucraţi 12 ani după ieşirea la pensie. Asta e viaţa mea şi voi fi aici cât va mai fi posibil”, ne-a spus Anatolie Palii la finalul discuţiei noastre.
