Ultimii ani, Chişinăul a pierdut din frumuseţea de altă dată. Clădirile vechi, istorice sunt demolate, iar în locul lor apar clădiri de sticlă, parcurile sunt distruse, ca în locul lor să apară blocuri de locuit, iar la fiecare colţ de stradă,  parcă din pământ răsar gherete, unde se vând ţigări şi băuturi alcoolice. Despre cum s-a ajuns la această situaţie citiţi în interviul acordat de Marcel Darie, Preşedintele organizaţiei neguvernamentale „ProChişinău”, scrie eco.md

Dle. Darie, cum apreciaţi modul în care arată municipiul Chişinău din punct de vedere arhitectural şi urbanistic?

 –         Personal am găsit o calificare care se potriveşte perfect situaţiei – „haos arhitectural”, care, de altfel, s-a bucurat de succes în rândul utilizatorilor de Facebook, a publicaţiilor online. Din păcate, la momentul de faţă Chişinăul în ceea ce ţine de aspectul arhitectural şi urbanistic, arată oribil.  Gherete, chioşcuri, tarabe, toate  amplasate orbeşte, nu lipsesc în nici o  intersecţie, lângă o instituţie sau un bloc de locuit. Anexele la blocuri, cea mai mare parte construite ilegal,  culorile pestriţe de pe faţade fac ca oraşul nostru, cândva verde şi frumos, să fie sumbru, iar clădirile  din sticlă, moderne, ridicate în  centrul istoric au distrus ceea cu ce orice oraş european se mândreşte  –  centrul vechi.

Acest lucru a devenit atât de evident încât oricărui cetăţean îi este clar că s-a întrecut orice limită. Presa mediatizează pe larg nenumărate cazuri de preluare ilegală a  terenurilor, de privatizări dubioase cu implicarea primăriei, autorizaţii eliberate ilegal, acapararea prin scheme frauduloase a parcurilor şi terenurilor de joacă, proteste ale locatarilor şi societăţii civile.

Direcţia Arhitectură şi Urbanism a devenit în ultimul timp subiect aprins de discuţii în cadrul dezbaterilor organizate de societate civilă, experţi şi chişinăuieni. Aceştia aduc grave acuzaţii de corupţie acestei structuri. Credeţi că sunt justificate aceste acuzaţii ?

–         În campania electorală din 2011, dacă vă aduceţi aminte, şi eu am adus  acuzaţii de corupţie funcţionarilor de rang înalt, anume din această direcţie. Apropo, să ştiţi că în cadrul Direcţiei generale există alte trei direcţii : Arhitectură şi urbanism, Reţele inginereşti şi Relaţii funciare! Fiecare direcţie are director şi adjuncţi, maşini de serviciu şi alte favoruri.

Din păcate lupta cu corupţia, anunţată cu atâta fast de Primar,  nu a dat rezultate. A fost eliminat din sistem doar Modîrcă. Ceilalţi funcţionari, bănuiţi de corupţie, inclusiv viceprimarul Grozavu au rămas în funcţii. Rezultatul dezastruos al acestei decizii a lui Chirtoacă îl resimţim şi acum.  De altfel, anume Direcţia Arhitectură este responsabilă de următoarele acţiuni ilegale: pregătirea proiectelor de decizii pentru înstrăinarea ulterioară a terenurilor de către consilierii municipali; eliberarea ilegală a autorizaţiilor de construire în cazul mansardelor, în lipsa unui regulament aprobat; autorizarea afaceriştilor care au preluat fraudulos terenuri municipale, parcuri şi locuri de agrement; eliberarea autorizaţiilor cu încălcarea normelor urbanistice în cazurile de schimbare a destinaţiei terenurilor şi nerespectării nivelului de înălţime şi zonării urbane; implementarea unei scheme de estorcare de bani de la agenţii economici şi persoanele fizice.

Într-un oraş european, cum totuşi se construieşte? Exista un plan care se respectă întocmai?

–          În 2004 cu suportul PNUD Moldova, a fost realizat Ghidul de zonare urbană în calitate de manual practic, aferent Planului Urbanistic General al mun. Chişinău. Din păcate, acest ajutor tehnic oferit chişinăuienilor de către organizaţiile internaţionale nu a fost luat în calcul de autorităţile municipale. În consecinţă Planul Urbanistic a fost adoptat în 2008 cu abateri grave şi nu corespunde în mare parte situaţiei reale, ceea ce creează spaţiu de manevră pentru funcţionarii iresponsabili.

Zonarea urbană, folosită obligatoriu în oraşele europene, înseamnă împărţirea oraşului în zone cu anumite funcţiuni urbane: comerciale, locative, industriale, de afaceri şi zona centrului istoric. Reieşind din cele spuse mai sus devine clar de ce Spitalul de Urgenţă se află în zona centrală şi la aşa intersecţie de străzi ce pot asigura acces rapid din toate sectoarele oraşului. În cazul spitalului „Sfînta Treime” ar trebui să fie categoric interzis orice tip de construcţie care ar afecta zona de interes vital pentru funcţionalitatea instituţiei medicale. Construcţia unui centru comercial care îngrădeşte accesul ambulanţelor este o crimă, iar autorizarea acestor lucrări de către primărie, denotă grave probleme la nivel de integritate în primul rând a Primarului care nu a intervenit prompt. În zonele cu funcţiuni locative ar trebui să existe magazine accesibile, servicii utile, şcoli, grădiniţe, centre de sport pentru copii etc. Centrele comerciale trebuie să fie amplasate în zonele comerciale. Marele reţele comerciale, cum sunt Metro, Megapolis, MallDova, venind din lumea civilizată, respectă aceste principii şi au fost construite după cum vedem anume în aşa locuri.

În oraşele dezvoltate studenţii locuiesc şi învaţă în campusuri universitare. La noi, în centrul istoric, pe strada Kogălniceanu, studenţii îşi usucă lenjeria intimă. Consider că centrul Chişinăului ar trebui să fie plin cu oameni de afaceri şi turişti care ar contribui substanţial la dezvoltarea economică.

Ce împiedică Primăria să renoveze clădirile istorice? De ce acestea sunt distruse sau stau în paragină?

–       Majoritatea clădirilor de importanţă istorică naţională se află în proprietate privată. Dar acest lucru nu încurcă ca aceste edificii să corespundă anumitor standarde impuse de autorităţile municipale şi centrale. Consider că demult ar fi trebuit să fie adoptată o decizie a Consiliului Municipal Chişinău, prin care proprietarii de clădiri cu valoare istorică să fie impuşi să menţină şi să renoveze faţadele după modelul arhitectural autentic. De asemenea, trebuia să fie strict interzisă reconstrucţia cu schimbarea regimului de înălţime, iar demolarea să fie pedepsită penal. De exemplu, în Italia nici mafia nu se încumetă în proiectele sale imobiliare să încalce acest principiu. Evident, ei se pot lăuda cu rezultate remarcabile în păstrarea patrimoniului naţional. Despre atitudinea, responsabilitatea şi implicarea lui Dorin Chirtoacă în demolarea şi distrugerea monumentelor de arhitectură vă dau doar un exemplu. Pe strada Sciusev 52 se află un monument de arhitectură de importanţă naţională care a fost sacrificat şi demolat cu suportul Direcţiei de arhitectură, care eronat a introdus în certificatul de urbanist sintagma „monument de importanţă locală” şi a permis demolarea. Apoi această operaţiune a fost legalizată de Grozavu prin eliberarea autorizaţiei pentru construcţia unui hotel cu opt etaje.

În final, după numeroase scandaluri cu implicarea societăţii civile, oamenilor şi a presei, Primarul Chirtoacă a ieşit la faţa locului şi a blagoslovit această crimă. Cei interesaţi pot veni pe această adresă şi se pot convinge ce monstru din beton se înalţă. Reieşind din aceste exemple, este clar că monumentele de arhitectură se distrug intenţionat şi premeditat.

La un moment dat, Primăria a declarat război gheretelor. Totuşi, acestea continue să apară. Care ar fi soluţia?

Gheretele au devenit în ultimii ani o gravă problemă a mun. Chişinău care pe lângă aspectul arhitectural haotic şi respingător mai implică şi dimensiunea morală şi etică. O grupare de afacerişti mediocri au împânzit oraşul cu mii de gherete care vând aproape în exclusivitate ţigări şi ce este total inadmisibil, sunt amplasate lângă şcoli, universităţi, staţii de transport şi alte locuri aglomerate şi frecventate în special de tineri. De exemplu, clădirea Universităţii de Stat din Moldova este înconjurată din toate părţile de aceste „forme arhitecturale mici” numite aşa delicat de Primar. Cetăţenii le consideră mai degrabă sicrie, în care este inuman de exploatat munca oamenilor în etate care lucrează până la ore târzii. Unica soluţie este evacuarea tuturor gheretelor din Chişinău, compensarea pierderilor salariale ale angajaţilor pe o perioadă de timp şi crearea locurilor de muncă civilizate.

 De ce fel de Primar are nevoie municipiul Chișinău?

–         Eu cred că pentru toţi chişinăuienii este clar că,  un Primar General al unei capitale europene în care pretindem să locuim, trebuie să fie cît mai departe de politică şi mai aproape de problemele reale ale chişinăuienilor. Chişinăul nu este un sat şi nici oraş – este Capitală. Pentru a conduce eficient aşa o structură trebuie să fii foarte pregătit din punct de vedere profesional, să ai o clarviziune economică, capacităţi de organizare inedite și, desigur, să mai fii și bun gospodar. Nu în ultimul rînd va conta voinţa şi capacitatea de a fi integru.