trenduri
Oricât ar părea de paradoxal, dar, deopotrivă cu sărăcia, și progresul tehnologic se face tot mai observat în Republica Moldova, inclusiv, „în persoana” dronelor. Niște jucării la prima vedere, care însă tot mai des ridică întrebări legate de securitate și protecția vieții private, scrie bizlaw.md.
Definite în legislațiile altor state ca fiind aparate de zbor/aeronave fără pilot, acestea, utilizate inițial în scopuri militare, au început să aibă în lume o aplicabilitate foarte variată în domeniul civil: supravegherea ordinii publice, asistență în situații de urgență, inspectarea liniilor electrice, de gaz, a căilor rutiere și feroviare, în agricultură etc. În țara noastră, deocamdată, dronele sunt utilizate ca jucării de weekend și, mai nou, fiind echipate cu aparate foto/video, sunt exploatate de către jurnaliști pentru filmarea de la înălțime a proprietăților demnitarilor, precum și a diverselor manifestații.
În Republica Moldova, exploatarea acestor aparate de zbor fără pilot încă nu este reglementată, însă primii pași au fost deja inițiați prin includerea unor prevederi sumare în Codul aerian al Republicii Moldova și reglementări mai detaliate într-un regulament elaborat de un șir de autorități, printre care Ministerul Transporturilor, Serviciul Informații și Securitate și Autoritatea aeronautică civilă. Ambele acte normative sunt la etapa de proiect. Acestea vor conține condițiile de obținere a certificatului de înmatriculare, stabilirea zonelor permise, asigurarea aeronavelor pentru daune produse terțelor, zonele permisive, regulile de utilizare a dronelor.
În absența unei legislații care să stabilească regulile de exploatare a dronelor, se pare că acestea pot fi utilizate de practic oricine, în orice mod, în orice spațiu și la orice înălțime, însă nu și în orice scopuri, aici intervenind legislația privind protecția datelor cu caracter personal și protecția vieții private.
Ce au dronele cu viața privată?
Datorită posibilităților nelimitate ale dronelor echipate cu aparate de filmat, care pot capta orice imagini, de la diverse înălțimi, cu durate de câteva ore, oricând putem fi țintele unor incursiuni nedorite în intimitatea noastră. Putem să ne trezim cu drone care planează deasupra casei sau în fața geamului, captând imagini cu activitățile noastre, deplasările în spațiu, persoanele care ne vizitează, bunurile noastre și multe altele.
Legea privind protecția datelor cu caracter personal protejează orice informaţii referitoare la persoanele fizice identificate sau identificabile, cum ar fi: imaginea; vocea; situaţia familială; datele de geolocalizare/datele de trafic; datele personale ale membrilor de familie; datele din certificatul de înmatriculare; situaţia economică şi financiară; datele privind bunurile deţinute; adresa; profesia şi/sau locul de muncă; obişnuinţele/preferinţele/comportamentul; caracteristicile fizice; informaţia care dezvăluie convingerile politice, religioase, privind starea de sănătate sau viaţa intimă, și altele.
Filmarea cu o dronă echipată cu aparate de înregistrare a imaginilor ce conțin informații despre o persoană/un grup de persoane, stocarea, diseminarea în orice mod, constituie, în termeni juridici,prelucrarea datelor cu caracter personal, care trebuie să respecte regulile din legea menționată.
Care sunt regulile de utilizare a dronelor care prelucrează informații personale?
Pentru prelucrarea legitimă a informațiilor personale, legea impune câteva condiții, printre care:
Sunt câteva excepții de la regula existenței consimțământului: executarea unui contract la care persoana vizată este parte; îndeplinirea unei obligaţii care îi revine persoanei care prelucrează datele, conform legii; protejarea vieţii, integrităţii fizice sau a sănătăţii persoanei vizate; executarea sarcinilor de interes public sau care rezultă din exercitarea prerogativelor de autoritate.
Deci, supravegherea de către organele de drept a ordinii publice în cadrul unui protest, urmărirea cu o dronă a unui infractor, căutarea cu ajutorul dronei a unei persoane pierdute în locații greu accesibile cu scopul de a-i acorda ajutor, executarea unui contract de prestări servicii de filmare cu drona a unui eveniment de familie, ar fi legitimă, chiar și fără consimțământul persoanelor filmate.
Filmarea cu drona are o problemă cu regula prelucrării unor informații adecvate, pertinente şi neexcesive în ceea ce priveşte scopul pentru care sunt prelucrate ulterior. Chiar dacă filmarea are un scop legitim, drona, mai exact aparatul video de pe aceasta sau incorporat în aceasta, nu diferențiază informația captată. Astfel, în cadru pot intra informații care nu au legătură cu scopul legitim al filmării. Aici, este de obligația operatorului de a nu supune prelucrării ulterioare informațiile irelevante scopului filmării.
Jurnaliștii și dronele
În ultima vreme, jurnaliștii delectează, și în același timp, revoltă publicul cu imagini ale proprietățile demnitarilor filmate cu drona. În cazul în care cineva, pe lângă întrebarea legalității dobândirii averii de către persoanele vizate, și-a mai pus întrebări legate de legitimitatea acestor filmări, ar fi bine de știut că jurnaliștii, în calitatea lor de câini de pază ai societății, au anumite privilegii. Legea le acordă dreptul de a filma proprietățile demnitarilor, cu condiția că aceasta se efectuează strict în scopuri jurnalistice și în strânsă legătură cu calitatea de persoană publică a persoanei sau de caracterul public al faptelor în care aceasta este implicată.
Și o persoană privată poate face obiectul filmărilor cu drona, cu condiția că informațiile despre sine au fost făcute publice în mod voluntar. Astfel, în condițiile actualei legislații, un participant la o manifestație publică, în principiu, nu se poate plânge pentru faptul că imaginea sa a fost captată cu drona și difuzată în cadrul unui reportaj jurnalistic.
Mai mult, aparent, jurnaliștii nu au obligația de a solicita consimțământul persoanelor filmate, și nici cel puțin obligația de informare, în cazul în care acest fapt ar compromite realizarea investigației jurnalistice. Este exclus și dreptul persoanelor vizate de opoziție și solicitare a modificărilor și rectificărilor asupra informației colectate despre sine.
Însă, rămâne valabilă regula ca utilizarea ulterioară a imaginilor să fie făcută conform scopului pentru care s-a făcut colectarea acestora.
Cum ne protejăm viața privată de dronele curioase?
Trebuie de reținut faptul că, indiferent de faptul dacă exploatând o dronă, posesorul acesteia respectă legea sau nu, încălcându-ne nelegitim spațiul privat, nu suntem în drept să aruncăm în aceasta un papuc ca să dăm de înțeles că ne deranjează și drepturile noastre sunt încălcate. În orice caz, vom repara prejudiciul cauzat proprietarului acesteia pentru bunul deteriorat.
Ceea ce putem face, în primul rând, este informarea posesorului dronei, în cazul în care îl putem identifica, despre faptul că nu beneficiază de consimțământul nostru de a ne filma. Apoi, putem cere asistența organelor de poliție care să facă un act de constatare a faptului. Ulterior, acesta va fi utilizat pentru sesizarea CNPDCP cu plângere cu privire la prelucrarea neautorizată a informațiilor personale și sancționarea pentru comiterea contravenției administrative, precum și intentarea unei acțiuni civile în instanța de judecată pentru apărarea prejudiciului moral cauzat prin violarea vieții private garantate de articolul 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Cadrul legal existent nu este adaptat suficient specificului acestui mijloc de prelucrare a informațiilor personale. De exemplu, se pare că vecinul nostru, în cazul în care ne filmează cu drona dintr-o curiozitate personală, fără a efectua prelucrări ulterioare, cum ar fi stocarea și diseminarea înregistrării, nu este obligat să notifice CNPDCP. Noi nu putem să aflăm că suntem filmați de jucăria care zboară în curtea vecină, deoarece legea nu obligă amplasarea pe dronă a unei avertizări cu privire la faptul că este dotată cu capacități de captare a imaginilor.
Instanțele naționale nu au avut ocazia să statueze în materia dronelor și incidențele acestora asupra vieții private a persoanelor. De aceea, nu ne rămâne decât să sperăm că lipsa unui cadru juridic și etic clar și previzibil în această privință este o chestiune de timp și încă nu e cazul să ne cuprindă crize de tehnofobie.
Sursa: www.bizlaw.md
