Interviu cu Simion Grişciuc, director general al Combinatului „Tutun-CTC”

D-l Grişciuc, anul 2015 deja e istorie. Dvs. cum l-aţi caracteriza?

Simion Grişciuc.: În opinia mea, atît politic, social, cît şi economic a fost un an destul de complicat la nivel naţional, dar şi internaţional, care ne-a făcut să trecem prin mai multe crize, intemperii politice, migrări şi exoduri în masă, dezechilibrarea mişcării valorilor financiare, corporatizare etc. Dacă e să privesc prin prisma „Tutun-CTC ”, anul a fost puţin cam dificil şi anevoios, însă trebuie să recunosc că, datorită colectivului, care a luptat cu vehemenţă pentru creşterea productivităţii şi calităţii, a conducerii MAIA, care în permanenţă ne-a asistat în formarea şi promovarea politicilor comerciale, a administraţiei CTC, împreună cu care ne-am străduit să transformăm obstacolele în oportunităţi, am diminuat din cheltuieli şi am omis unele riscuri. Pot spune cu mîndrie că am reuşit să finalizăm anul cu profit considerabil faţă de rigorile timpului.

Anume în 2015 aţi fost numit în calitate de director general al Combinatului „Tutun-CTC”. Ce aţi reuşit să realizaţi în această postură în jumătate de an?

Simion Grişciuc: Da, aşa cum am menţionat şi în alte surse media, am fost selectat pentru funcţia respectiva în acest an. Puţin m-am speriat la început, cînd am făcut cunoştinţă cu acest gigant naţional plin de istorie, care se întinde pe o suprafaţă de circa 11 ha în centrul Chişinăului şi altele vre-o 20 în toată ţara, dar am trecut rapid de această stare după ce am cunoscut colectivul profesionist. Un colectiv cu tradiţii, care, an de an, lucrează, creează şi trăieşte cu tot ce înseamnă această fabrica. Din nou, n-aş vrea să-mi atribui doar mie meritul, însă am reuşit să readuc în cîmpul muncii oamenii care în acel moment se aflau în şomaj de mai bine de jumătate de an. Am început o luptă asiduă pentru a recîştiga prezenţa pe raft, am tatonat teren pentru ieşirea la export datorită unor prieteni vechi ai întreprinderii, am majorat salariile muncitorilor, am readus în vogă „atenţiile sociale” către muncitori (gen lapte pentru nocivitate, sală de sport, excursii, menţiuni etc.). Cel mai important lucru, pe care consider că l-am realizat, este reaprinderea în ochii oamenilor a speranţei în ziua de mîine, a speranţei că „copilul” lor, „Tutun CTC”, are viitor, va trăi şi va genera în continuare locuri de munca şi ambianţă prietenoasă.

Ştim că situaţia la Combinat nu era prea optimistă. Aţi reuşit să îndreptaţi lucrurile, dar oferiţi-ne careva cifre…

Simion Grişciuc: Într-un fel sau altul am anticipat întrebarea dvs. Situaţia, după cum aţi remarcat, nu este tocmai cea mai favorabilă, la moment întreprinderea traversînd o perioadă destul de ostilă, provocată de cel puţin trei factori extrem de importanţi: producătorii internaţionali, care au inundat piaţa RM şi care indirect sunt favorizaţi de legislaţia naţională şi acordurile internaţionale, dar şi de unii factori de nivel central; producătorii autohtoni, care, de cele mai dese ori, promovează o politică de vînzare tendenţioasă, cu diferite aspecte subiective, neloială şi care miroase în cele mai dese cazuri a dumping. Iar al treilea factor, dar nu şi în ultimul rînd, este politica fiscală, care e defectuoasă, în opinia mea. Iată aici am pretenţia să spun că ultimul factor a fost primul care a determinat o situaţie, pe care dvs. aţi numit-o nu prea optimistă. Pentru a vărsa lumină, pot menţiona că, dacă în planul de afaceri iniţial s-a pornit de la o cotă de acciz de 75 lei per 1000 de tigări+24% din preţul stabilit pe pachet în 2014 şi care prezuma vînzări de circa 1,5 mlrd. de ţigarete, atunci, la început de 2015, am rămas terifiaţi cînd am aflat că, din varii motive, cota accizului a crescut la 200 lei+18%. Asta pe lînga faptul că cota fixă a crescut periculos de excesiv şi imprevizibil. Vedem o diminuare a părţii variabile de unde deducem lejer, fără mari cunoştinţe economice, dezavantajarea producătorului autohton faţă de cel extern – produsele autohtone se comercializează în jur de 10 lei, iar cele de import în jur de 20 lei. E simplu de dedus că majorarea respectivă a dus automat la micşorarea vînzărilor, astfel facilitînd „dispariţia” de pe raft, sacrificarea unor mărci de ţigări vechi şi cunoscute, care au scris istorie pentru CTC.

Se spune că pentru a reuşi într-o profesie dificilă e nevoie de o încredere oarbă în tine însuţi. Misiunea pe care o aveţi Dvs. este dificilă, dar încredere în puterile proprii aveţi? Sunteţi pregătit să faceţi faţă tuturor provocărilor?

Simion Grişciuc: Da, aveţi dreptate, pentru a reuşi, oriunde, într-o profesie (sport, business etc.) e nevoie să fii hotărît, să munceşti mult asupra ta, să ai curaj să iei decizii dificile şi, cel mai important, să ai puterea să-ţi asumi responsabilitatea pentru eşecuri. Este cunoscut un fapt: formula succesului la CTC, ca şi în oricare alt loc, este 10% noroc şi 90% muncă. Reieşind din cele spuse, lucrez mult asupra mea pentru a mă autoperfecţiona în domenii pe care anterior le cunoşteam mai puţin, cum ar fi: analiza preţurilor şi a conjuncturii acestora, prognozarea economică, contabilitatea financiară, analitică şi managerială. O maxima de care mă folosesc permanent în viaţă este: „Orice s-ar întîmpla, trebuie de mers înainte” şi „Cel mai grav nu e să te mişti încet – cel mai grav e să te opreşti!!!”.

În ultimul timp statul depune eforturi constante pentru ca numărul de fumători să scadă. Care este poziţia întreprinderii la acest capitol?

Simion Grişciuc: De fapt, aceasta este o tendinţă şi OMS este în perpetuă căutare de noi metode restrictive pentru diminuarea numărului de fumători. O retrospectivă deloc minuţioasă arată că restricţiile nu fac decît să determine majorarea preţurilor, apariţia de produse confecţionate la negru şi artizanal, dezvoltarea contrabandei şi, în final, să concentreze banii globali care circulă în domeniul tutungeriei în cîteva mîini. Este relevant în context exemplul oferit la timpul său de Uniunea Sovietică, atunci cînd Gorbaciov a introdus restricţii, amenzi pentru consumatorii de alcool, defrişînd podgorii şi falimentînd fabrici de prelucrare a strugurilor, sub pretextul însănătoşirii populaţiei. Credeţi că numărul de consumatori s-a micşorat? Pe naiba! Din magazine dispărea apa de colonie, cunoscută în popor ca „troinoi”, oamenii au început să miroase clei, se producea prin subsoluri spirt, votcă, ţuică din orice, coniacul se colora după imaginaţie, preţurile au crescut şi se vindea alcool la negru. Mai tîrziu s-a constatat că acesta a otrăvit şi îmbolnăvit mult mai mulţi oameni decît sufereau de alcoolism şi s-a renunţat la idee. S-a revenit la normal: care vrea – consumă, care nu vrea – nu consumă, iar cantitatea şi calitatea depinde deja de cultura fiecăruia. Aici risc sa fiu apostrofat de unii, însă toată lumea din jurul meu ştie că pe toţi absolut îi îndemn să facă sport, să meargă mai des la biserică, să-şi viziteze mai des părinţii, să citească şi să protejeze mediul, dar dacă tot au şi unele vicii, cum ar fi fumatul, să consume produsele noastre autohtone, controlate, testate, monitorizate de unicul laborator acreditat de stat. Este corect şi patriotic ca banii, care tot aţi decis să-i daţi pe ţigări, să rămînă în ţară, să contribuie la buget sub formă de dividende, taxe, accize, de care ulterior au de beneficiat bătrînii noştri sub formă de pensii, copii noştri sub formă de salarii la educatori şi profesori etc.

Aţi fost deputat, iar acum administraţi o întreprindere. Unde, totuşi, vaţi simţit cel mai bine? Vă este dor de politica activă?

Simion Grişciuc: Dacă pornim de la ideea că drumul e cucerit de cel care merge, iniţial, în ambele locuri am păşit spre ceva necunoscut mie, însă ştiam cu certitudine că mă voi descurca. În Parlament, mi-a trebuit o perioadă să înţeleg calea unei iniţiative pînă a ajunge lege, apoi m-am implicat plenar şi m-am străduit să-mi aduc aportul prin tot ce sunt şi tot ce pot pentru îmbunătăţirea cadrului legal, „fabricînd” legi. Aici, la CTC, e tot fabrică, numai că deja se implementează ceea ce se produce acolo sus şi de aici poţi vedea mai lejer unele lacune, imperfecţiuni şi locuri pasibile ajustării. Ambele domenii sunt şi asemănătoare şi diferite în acelaşi timp, ambele sunt, dacă vreţi, fabrici, în ambele ai o responsabilitate majoră şi răspunzi de soarta şi destinele mai multor oameni, ambele sunt în slujba ţării, dar în acelaşi timp sunt total diferite prin forma organizatorică, prin competenţe şi atribuţii. Dacă le-am pune pe o balanţă, cred că aceasta ar înclina mai mult spre CTC din simplul motiv că aici pot lua singur decizii şi mă bucur cînd văd roadele în termen scurt, ceea ce nu prea vezi în Parlament, unde votezi, dar implementarea, roadele sau lacunele le simt alţii. Dacă responsabilitatea aici e a mea şi pentru ea sunt pasibil de răspundere, acolo e una colectivă, politică şi, în cele mai dese cazuri, răspund sau se bucură alţii de faptele tale. Nu pot să zic că-mi este sau nu dor de politică pentru ca n-am ieşit din ea. Ştiţi, noi mai ironizam că „omul din politica-l scoţi, dar politica din om nu o poţi scoate”.

Ce planuri aveţi în calitate de director al „Tutun-CTC” pentru 2016? Planificaţi cumva o „revoluţie” în domeniul producerii ţigaretelor?

Simion Grişciuc: Am muncit mult la planificare, cum am mai spus-o, am elaborat o strategie şi un plan de acţiuni pentru a spori vînzările şi optimiza cheltuielile şi suntem foarte hotărîţi să menţinem trendul de majorare a profitului. „Revoluţie” în producerea ţigaretelor poate e prea mult spus, însă nişte „mitinguri” deja sunt planificate.

Moldova este ţara în care V-aţi născut, trăiţi, munciţi. La ce viitor visaţi pentru Dvs., familia Dvs., dar şi pentru toţi cetăţenii R. Moldova?

Simion Grişciuc: R. Moldova este ţara pe care o iubesc cel mai mult din lume! Ea este printre puţinele ţări de pe mapamond care ne dăruieşte 4 anotimpuri, este ţara care a dăinuit în timp prin datini, tradiţii, obiceiuri, colinde, balade, este ţara horelor, florilor, ţara în care barzii au scris cele mai frumoase şi melodioase versuri, ţara care a dat naştere unui mare apărător al creştinismului – Ştefan cel Mare. Doar aici poţi întîlni cei mai primitori şi mărinimoşi oameni din lume, doar aici poţi găsi cele mai delicioase şi originale bucate, aici s-au născut părinţii, aici s-a născut şi a făcut primul pas copilul meu, aici vreau să trăiesc şi aici aş vrea la timpul meu să mor. Spre regret, în ultima perioadă, acest colţişor de rai nu trece tocmai prin cele mai fericite timpuri, asta însă nu trebuie să ne sperie, să ne determine să plecăm, să emigrăm, pentru că se spune că „Dumnezeu pune pe umerii fiecăruia povara pe care crede el că fiecare o poate duce” şi dacă el a decis să trecem prin vremuri mai puţin blînde pentru noi, asta pentru că are încredere că la capătul drumului va fi mai bine sau, cum se mai spune: „la capătul suferinţelor tale se află cele mai mari comori ale tale”. Sunt sigur că în curînd va fi mai bine, situaţia economico-financiară se va redresa, e nevoie doar de mai multă comunicare, mai multă dragoste de ţară din partea unora şi mai puţină făţărnicie.

Sursa: Almanahul Politic al Republicii Moldova 2015