Urmăresc atent opiniile analiştilor politici, a jurnaliştilor şi politicienilor despre alegerile din Adunarea Populară a Găgăuziei ce urmează să aibă loc în acest an şi încerc să-mi fac şi eu propriile concluzii. Astfel, în timp ce unii cred că scrutinul din Găgăuzia va fi umbrit de alegerile prezidenţiale din RM, în general, alţii consideră că partidele din Moldova nu prea sînt interesate de respectivul scrutin, iar a treia categorie spun că nu e exclus ca rezultatele alegerilor din Găgăuzia să nu coincidă cu voinţa poporului. Anume la această opinie aş dori să mă refer în continuare.
Însă, înainte de a trece la subiectul propriu-zis, aş vrea să precizez că ideea de a scrie acest material mi-a sugerat-o un deputat din Parlament, membru al coaliţiei majoritare. În timpul unei discuţii despre scrutinul din Găgăuzia, eu am făcut o scurtă trecere în revistă a opiniilor ce există la tema dată (opinii pe care le-am menţionat mai sus), după care l-am întrebat şi pe el ce crede la această temă. El mi-a spus sincer că-i este interesantă presupunerea că e posibil ca rezultatele alegerilor din Găgăuzia să nu coincidă cu voinţa poporului. Iar mai jos voi încerca să explic atît logica deputatului, cît şi să expun unele frînturi de gînduri pe care le am la această temă.
Pe scurt, deputatul crede că în alegerile din Găgăuzia se va încerca aplicarea unui scenariu similar celui de acum patru ani. Pentru cei ce nu-şi amintesc despre ce este vorba, precizez că marea majoritate a deputaţilor de la Comrat aleşi atunci, au obţinut mandatele ca şi independenţi, iar după scrutin s-au dovedit că ei nu erau tocmai independenţi – s-au adunat împreună şi au format o fracţiune majoritară, care s-a dovedit a fi a unui partid de la Chşinău, ce nu obţinuse nici un mandat în alegeri. Deputatul mi-a spus că şi acum probabil se va merge pe aceeaşi formulă şi un partid, care de facto practic nu va participa la alegeri, va avea ulterior o fracţiune majoritară.
Ceea ce m-a şocat din cele spuse de el a fost faptul că, deşi aceasta e incorect în raport cu alegătorii, pentru Republica Moldova, în general, „va fi foarte bine”. „Dacă schema va merge în Găgăuzia, aceasta va fi un argument în plus pentru cei cu putere reală de decizie ca să trecem la un sistem uninominal în următoarele alegeri parlamentare. Iar ce poate fi mai bine pentru oameni decît să-şi aleagă singuri deputaţii!?”, a menţionat el.
Trebuie să recunosc că în cele spuse de deputat este o logică oarecare. Moldova într-adevăr are nevoie, dacă nu de un sistem uninominal, măcar de unul mixt (ca măcar jumătate din deputaţi să-i alegem direct, dar nu pe liste de partid). Şi parcă actuala putere ar avea şi ea interes ca să schimbăm sistemul electoral, căci ar avea mai mari şanse de a avea o prezenţă semnificativă în viitorul Parlament în cadrul unui sistem uninominal sau a unui sistem mixt decît în cadrul celui de acum. Dar, totuşi, am o întrebare: Pe cît de corecţi ar fi cu alegătorii acei care ar decide trecerea la sistemul respectiv, urmărind propriul interes şi punînd din start la cale o mare păcăleală naţională?
Părerea mea este că, dacă se va ajunge să se discute problema respectivă în viitorul apropiat, va trebui să ne gîndim şi la unele „măsuri de securitate”. Spre exemplu, fiecare candidat la mandatul de deputat să semneze şi o declaraţie precum că, dacă candidează independent, atunci independent va rămîne pe toată durata mandatului sau, dacă candidează din partea unui partid, în cazul în care nu-i mai place partidul, să-şi depună mandatul. Numai aşa ne vom asigura că „proxeneţii politici” nu ne vor plasa în alegeri „prostituatele” lor, prezentîndu-le drept „fete neprihănite”.
Dumitru Spătaru
