În campania electorală, partidele s-au întrecut în declaraţii care mai de care, demonstrînd că promovează femeile în politică (aşa cum cer partenerii externi ai Moldovei şi ONG-urile), că promovează tinerii (aşa cum o cer organizaţiile de tineret), că promovează reprezentanţii mediului rural (aşa cum o cer diverse organizaţii ce reprezintă interesele acestei categorii) etc. Şi, într-adevăr, ca şi număr şi procente, în listele de candidaţi s-au regăsit şi femei, şi tineri, şi reprezentanţi ai teritoriilor (exact în proporţia solicitată), numai că nu pe locuri de trecere. Iar minciuna politicienilor a ieşit la iveală imediat după alegeri, cînd a devenit clar tabloul general al noului Parlament.

Astfel, din noul Parlament fac parte 80 de bărbaţi şi doar 21 de femei, pe cînd minimul prevăzut de standardele internaţionale în acest sens este o treime.

De asemenea, în noul Parlament se regăsesc doar 14 tineri cu vîrsta de pînă la 35 de ani, pe cînd, ţinînd cont de ponderea tinerilor în societate, aceştia ar fi trebuit să constituie măcar o pătrime din numărul deputaţilor.

Şi mai gravă este situaţia în cazul reprezentării mediului rural în noul Parlament – doar 7 deputaţi din 101. Cel mai interesant este că din cei 94 de deputaţi din mediul urban 78 sînt din Chişinău. Astfel se creează impresia că la 30 noiembrie 2014 s-a ales nu Parlamentul Republicii Moldova, ci Consiliul Municipal Chişinău.

Politicienii au minţit alegătorii şi atunci cînd au declarat că vor aduce în Parlament feţe noi. Astfel, în noul Parlament se regăsesc 40 de deputaţi „vechi”, majoritatea dintre care stau „încleiaţi” de fotoliile lor deja de patru-cinci legislaturi. Dacă socialiştii nu ar fi furnizat marea surpriză în alegerile din 30 noiembrie 2014, înregistrînd un rezultat neaşteptat de nimeni (25 de mandate din 101) şi aducînd în Parlament „feţe noi”, atunci numărul deputaţilor noi în Parlament ar fi constituit doar circa o treime.

Toate aceste date arată că politicienilor noştri le este în cot de standarde internaţionale în materie electorală, de angajamente şi promisiuni făcute diferitor categorii sociale. Tot ce contează pentru ei este să reuşească să prostească electoratul de fiecare dată în alegeri, în realitate protejînd şi promovînd un grup anume de persoane, „concrescute” cu puterea şi cu toate schemele aferente acesteia. Şi situaţia, din păcate, nu are cum să se schimbe. Dacă, desigur…

Dumitru Spătaru