În ultima perioadă, tot mai des îi auzi pe unii spunînd că, din cauza conflictului din Partidul Comuniștilor, o parte din electoratul acestei formațiuni se va dezamăgi și nu va ieși la vot. Alții spun că o bună parte din electorat nu va ieși la vot din cauza dezamăgirii față de partidele de la guvernare, care nu au știut să răspundă așteptărilor lor.

Afirmații deloc mai optimiste se fac și vizavi de Partidul Liberal din Moldova, unii din alegătorii căruia sînt dezamăgiți de scindarea formațiunii, iar alții – de faptul că Mihai Ghimpu nu vrea să cedeze conducerea acesteia. Există și o categorie care afirmă că o parte a electoratului de stînga nu va ieși la vot fiind dezamăgită de comportamentul formațiunilor de pe această parte a eșichierului politic, care, promovînd activ interesele Rusiei, ignoră totalmente riscul unei destabilizări a situației interne, în rezultat urmînd să aibă de suferit cetățenii simpli.

Cu alte cuvinte, despre dezamăgire se vorbește la tot pasul, acest termen fiind folosit chiar mai des decît „speranță”, noțiune care de obicei caracterizează perioadele preelectorale și electorale. Iar aceasta ne duce la gîndul că în acest an ne-am putea confrunta cu un fenomen electoral mai rar, care este absenteismul. În ultimii ani, noi ne-am confruntat cu cîteva astfel de cazuri, cele mai bune exemple în acest sens fiind cele cîteva tentative eșuate de alegere a primarului capitalei din 2005. Atunci, electoratul, fiind dezamăgit, nu ieșit la alegeri și banii publici pur și simplu s-au pierdut. S-au pierdut bani și în cazul referendumului din septembrie 2010 și tot din cauza faptului că oamenii nu au participat la plebiscit, deși atunci cauza a fost puțin diferită, comuniștii îndemnîndu-și membrii să stea acasă.

Revenind la problema abordată, trebuie să recunosc că mă îngrijorează faptul că rezultatele alegerilor parlamentare din acest an ar putea să nu fie validate din cauza prezenței slabe a electoratului la votare. Or, aceasta ar însemna că cele 52 de milioane de lei prevăzute pentru respectivul scrutin pur și simplu vor fi aruncate în vînt. Și mai grav este că aceasta ar însemna începutul unei noi crize politice, care nu se știe cît va dura. Alegerile vor trebui repetate, ceea ce va însemna nu doar pierdere de timp prețios, ci și menținerea stării de instabilitate în societate, rămînerea oamenilor pe baricade. Iar dacă adăugăm aici că eventualele alegeri parlamentare repetate ar putea veni peste alegerile locale ordinare, care urmează să aibă loc la jumătatea anului viitor, atunci lucrurile se complică cu totul. Ce vom face în această situație: Vom „împinge” cît mai departe alegerile locale, organizînd întîi alegeri parlamentare repetate?; Vom prelungi mandatul actualei guvernări pînă după alegerile locale și abia atunci le vom repeta pe cele parlamentare?

Sînt întrebări deloc de ignorat, pentru că, dacă nu le vom lua în calcul de pe acum, am putea ajunge într-o situație politică extrem de complicată, am putea chiar pierde în totalitate anul viitor în interminabile scrutine și lupte politice în continuu. De aceea, soluții trebuiesc identificate de pe acum, chiar dacă nu există certitudinea că ele vor fi aplicate. Pur și simplu, trebuie să fim pregătiți de orice evoluție sau involuție a situației. Care pot fi aceste soluții, sînt sigur că politicienii noștri le cunosc. Tot ce trebuie la moment este ca ei să nu se teamă și să recunoască că în scurt timp ne putem confrunta cu grave probleme. Dacă vor tăcea și nu vor acționa, nu au decît să-și asume și consecințele unor eventuale situații de genul celor menţionate mai sus.

Dumitru Spătaru