Se ştie deja că activitatea profesională a sportivilor, a dansatorilor de performanţă, a altor categorii specifice este una scurtă – 15-20 de ani. După trecerea acestor ani, respectivele persoane trebuie să-şi înceapă viaţa practic de la zero, găsindu-şi alte ocupaţii, alte profesii. Viaţa de politician, mai bine zis perioada în care o persoană poate face politică, nu poate fi limitată în timp, cel puţin din punct de vedere teoretic. La modul practic însă lucrurile stau cu totul altfel.
Spre exemplu, astăzi în Republica Moldova practic nu avem politicieni care ar fi fost în politică de la începuturi (din timpul mişcării de eliberare naţională) şi pînă în prezent. Exemplele lui Mihai Ghimpu şi a lui Ion Hadîrcă nu sînt relevante în acest sens, pentru că, la modul practic, ei au lipsit din marea politică mai bine de 10 ani (din 1998 pînă în 2009). Cînd spun viaţă politică, am în vedere o activitate continuă, fără pauze, dar nu resuscitări de politicieni la anumite etape. Iar din acest punct de vedere, Moldova nu prea are cu ce se lăuda. Un exemplu cît de cît relevant este Vladimir Voronin, care face continuu politică de nivel înalt din 1993. Un alt exemplu, dar cu unele rezerve, poate fi Dumitru Diacov, care este în marea politică din 1994, dar, totuşi, a trebuit să facă o pauză din 2001 pînă în 2005. Cariera politică a unui alt lider ce ar fi putut fi invocat drept exemplu, Iurie Roşca, s-a rupt în 2009, deşi în cazul lui trebuie de menţionat că a reuşit totuşi să facă politică de nivel înalt circa două decenii. În rest, cariera politică a altor politicieni a fost destul de scurtă. Unde sînt astăzi acei care dădeau cîndva tonul vieţii politice din Moldova? Unde sînt: Valeriu Matei, Vasile Nedelciuc, Dumitru Moţpan, Andrei Sangheli, Ion Ciubuc, Ion Sturza, Alexandru Moşanu, Dumitru Braghiş, Serafim Urechean, Petru Lucinschi, Mircea Snegur, Vasile Tarlev, Eugenia Ostapciuc etc.? Veţi spune că unii dintre cei menţionaţi au deja o vîrstă şi se odihnesc, dar nu uitaţi că, în lumea civilizată, spre care tindem cu toţii, majoritatea politicienilor de prim rang sînt anume oameni în vîrstă. Există chiar şi un fel de proverb în aceste ţări şi anume că politica adevărată se face după 70 de ani! Din acest punct de vedere la noi se pare că „urmează” standardele internaţionale doar Vladimir Voronin. Să nu credeţi că eu nu sînt pentru înnoirea clasei politice, pentru o nouă generaţie în politica moldovenească, dar, totuşi, nu înţeleg acest caracter de spontanietate al politicii moldoveneşti, care poarte fi lesne redat prin formula: am venit, am făcut gălăgie şi am plecat.
Viaţa politicienilor din Republica Moldova este una foarte şi foarte scurtă şi nu am în vedere zilele pe care ei le trăiesc, ci aflarea lor în politică. Dacă e să facem o medie în baza exemplelor invocate mai sus, putem deduce că durata medie a vieţii politicienilor în Moldova este de circa 8 ani, iar aceasta, fiţi de acord, nu e deloc serios. Ce poate face un politician în opt ani? Iarăşi, dacă facem o scurtă analiză a istoriei politice moderne a Republicii Moldova, vedem că acest termen este folosit pentru soluţionarea unor probleme personale sau de grup, după care politicianul dispare. Ştiind că viaţa politică este una scurtă, nici un politician nu se va gîndi la problemele ţării, ci doar cum aflarea lui în politică să-i asigure confortul pentru tot restul vieţii. Şi dacă vii cu asemenea planuri în politică, nu ai cum să ai şi rezultate pe măsura aşteptărilor poporului. Iar dacă nu ai rezultate, poporul, evident, te va sancţiona. Adică, avem un fel de cerc vicios: politicienii nu cred că cetăţenii le vor acorda mai mult timp în politică decît circa opt ani şi se străduiesc în această perioadă să-şi rezolve toate problemele, iar poporul, văzînd atitudinea politicienilor, se străduieşte cît mai repede să-i schimbe cu alţii. Şi acest cerc vicios îl pot rupe doar politicienii, schimbîndu-şi atitudinea, iar poporul va avea o reacţie pe potrivă. Atunci şi viaţa politică în Moldova va fi mai lungă. Ce ziceţi, dragi politicieni, încercăm?
Dumitru Spătaru
