În aceste zile am recitit romanul de Premiul Nobel al lui Thomas Mann „Alesul” şi, cum dese ori mi se întîmplă, am raportat cele citite la realităţile politice moldoveneşti, găsind o mulţime de asemănări.

Pentru cei care nu au citit acest roman, voi reda pe scurt conţinutul lui. Eroul principal este un copil născut în păcat (din iubire dintre frate şi soră). Imediat după naştere, este pus într-un butoi şi lăsat să plutească pe mare în voia valurilor. Este salvat ca prin minune de doi pescari, iar copilăria şi adolescenţa şi le petrece pe o insulă într-o mănăstire. Ulterior, părăseşte mănăstirea şi apucă calea pribegiei, ajungînd erou în timpul „Războiului din Amor” şi salvînd regatul pe care-l conducea (fără ca el să aibă măcar cea mai vagă idee) cea care i-a dat viaţă. Se căsătoreşte (fără a şti) cu propria mamă, iar din căsnicia lor rezultă doi copii, astfel păcatul căpătînd proporţii ameţitoare. Cînd află acest lucru, îşi ia lumea în cap şi se refugiază pe o stîncă din mijlocul unui lac pentru a-şi ispăşi păcatele prin rugăciune tot restul vieţii. După ani de zile petrecuţi pe acea stîncă, alimentîndu-se doar cu seva pămîntului, este vizitat de un negustor şi de o înaltă faţă bisericească, care au avut o viziune Dumnezeiască, Cel de Sus transmiţîndu-le un mesaj clar unde trebuie să-l găsească pe cel ce avea să devină noul Papă. Astfel, un copil născut în păcat şi care o bună parte a vieţii a trăit-o în păcat, dar care şi-a ispăşit păcatele prin rugăciuni şi prin smerenie ani de zile, ajunge să conducă Biserica Catolică, el fiind Alesul lui Dumnezeu.

Veţi întreba ce are romanul lui Thomas Mann cu politica moldovenească? E simplu: în scurt timp se eliberează „tronul Republicii Moldova” şi nu cred că există măcar un păcătos de politician care să nu privească cu jind la funcţia de Preşedinte. Mai mult ca atît, cel mai des în contextul funcţiei de Preşedinte se vehiculează anume numele celor mai păcătoşi politicieni. Desigur, păcatele lor nu se compară cu cele ale eroului lui Thomas Mann, dar aceasta nu diminuează deloc din gravitatea lor.

În ce mă priveşte, nu văd o problemă ca „tronul Republicii Moldova” să fie ocupat de vre-un păcătos de politician. Pentru că, sincer, nu văd politicieni fără păcate în Moldova. Problema nu este în cine şi cîte păcate a făcut, ci dacă le-a înţeles, le regretă şi le-a ispăşit sau e gata să facă acest lucru. Or, anume asta e morala din romanul lui Thomas Mann, scoasă în evidenţă de mai mulţi critici: mai puţin contează cît de păcătos ai fost sau eşti – contează dacă eşti gata să-ţi ispăşeşti păcatele prin smerenie şi prin rugăciune. Dar, spre regret, eu văd că în politica moldovenească avem „eroi” care se aseamănă cu eroul lui Thomas Mann doar în prima parte a vieţii lui, adică făcînd păcate cu nemiluita. Nu văd nici un politician „păcătos” care s-ar fi pocăit sau ar fi gata să se pocăiască. Iar aceasta mă îngrozeşte şi mă face să-mi pun tot mai des întrebarea: Deci, cine, totuşi, va fi Alesul?

Dumitru Spătaru