Ludmila Barbă, realizatoarea proiectului televizat „Vectorul European” de la postul public de televiziune Moldova-1 a vorbit în cadrul unui interviu pentru CURENTUL despre evoluţia procesului de integrare europeană, despre obiectivele de importanţă majoră ale ţării noastre, dar şi despre planuri de viitor.

Curentul.md: Ludmila, 2014 este un an important pentru istoria Republicii Moldova, pentru parcursul ei european, dar şi pentru tine personal. Acum 10 ani ai lansat la postul public de televiziune Moldova-1 proiectul „Vectorul European”. Îţi mai aminteşti cum a fost atunci? Pe cît de populară era idea de integrare europeană?

Ludmila  Barbă: La finele anului 2003 la Chişinău, la invitaţia Institutului de Politici Publice şi a Ambasadei Germaniei în RM la Chişinău sosise într-o vizită de documentare comisarul european pentru extindere  Günter Verheugen. În ştirile de presă s-au strecurat mai multe erori, fiindcă nici jurnaliştii nu cunoşteau prea multe despre Uniunea Europeană, istoria, instituţiile şi politicile comunitare, dar mite oamenii de rînd. A trebuit să începem de la “zero” procesul de informare. Chiar şi peste 5 ani de la apariţia emisiunii nu-mi făceam iluzii, că emisiunea este vizionată de un public mare. Tematica nu este dintre cele distractive. Spre surprinderea mea, semnalele erau pozitive. Am găsit şi explicaţia mai tîrziu: pe la mijlocul anilor 90 ai secolului trecut a pornit primul val de migraţie. Apoi, al doilea.  Plecau ilegal şi nu puteau reveni cu anii în ţară. Cei de acasă le duceau dorul, iar apropierea de Europa, proces reflectat în “Vectorul European”, le dădea speranţa revederii, speranţa  “scurtării” distanţelor. De aici şi interesul pentru emisiune.

C.: Către 2004, cînd a fost lansat proiectul, deja avuse loc cel mai mare val de extindere al Uniunii Europene. Printre cele zece ţări noi-membre ale clubului European au fost şi statele baltice, care mai multe decenii la rînd au împărtăşit acelaşi destin cu noi. Republica Moldova de ce întîrziase atît de mult?

L.B.: Chiar dacă au fost unele discuţii la sfîrşitul anilor 89, începutul anilor 90 despre viitorul european, acestea aveau un caracter timid şi nu prea coerent. Cîtă lume adunată în Piaţa Marii Adunări Naţionale în 1989 ştia despre “revoluţiile de catifea” din Europa? Noi nu ne simţeam parte a unui mare proces pan-european, continental. Am fost axaţi mai mult pe aspecte ce ţineau de identitatea şi valorile naţionale. Îmi amintesc şi acum, că în programul de activitate  a Guvernului Sangheli (1994-1997) Uniunea Europeană era plasată în acelaşi rînd cu structuri internaţionale ca ONU şi OSCE. Autorităţile de atunci îşi propuneau “extinderea colaborării cu UE şi CSI”. În programul Guvernului Ciubuc I lipsea orice referinţă la UE. Însă dacă în programul Guvernului Ciubuc II deja apăruse un compartiment separat, dedicat problemei integrării europene, curs susţinut şi de Guvernul Sturza, apoi Guvernul Braghiş a făcut o turnură de 180 de grade. Nu am fost consecvenţi. Şi , spre regret, dacă urmărim poziţionarea partidelor politice şi, respectiv, a societăţii, vedem aceiaşi lipsă de consecvenţă. Nu am avut capacitatea să transformăm integrarea europeană într-o idee naţională.

C.: Deci, procesul de integrare europeană a început să se contureze mai evident pe timpul guvernării PCRM. Cum credeţi, de ce acum acest partid se poziţionează mai mult pe vectorul estic?

L.B.: Există mai multe motive. Cred că, în primul rînd, liderii PCRM sînt supăraţi pe partenerii europeni, că nu au putut depăşi atitudinea faţă de un “partid comunist”, chiar dacă PCRM are prea puţin în comun, cu partidul comunist de altă dată. Că nu au apreciat la justa valoare eforturile depuse pe calea apropierii de UE. În cel de-al doilea rînd, clasa politică autohtonă nu a avut prea mult timp la dispoziţie ca să se maturizeze. Peste două decenii la rînd lupta politică se dă cu preponderenţă, pe segmentul politicii externe. Electoratul este divizat în pro-estici şi pro-vestici. Nu trebuie să fii un oracul, ca să înţelegi că asta se va întîmpla şi de aceasta dată, la alegerile parlamentare din toamnă.

C.: De ceva timp balanţa opţiunilor inclină mai mult spre Uniunea Vamală. Cel puţin, aşa arată sondajele. Cum explicaţi acest fenomen, ca la alegerile din 2009 şi 2010 mai mulţi cetăţeni au votat cu partidele pro-europene, însă în anii ce au urmat numărul euroscepticilor a crescut?

L.B.: Cît ar fi de regretabil faptul, dar aveţi dreptate. Este un fenomen, care necesită să fie analizat. Am putea contabiliza mai multe lucruri: criza financiară din zona euro, scandalurile politice pe interior, corupţia , etc. Cred că, eronată a fost şi atitudinea, că cetăţeanul de rînd ar fi trebuit să creadă în oportunităţile şi avantajele Uniunii Europene ca într-o axiomă. Iată că nu a fost să fie. Mai cu seamă, cînd forţele politice pro-estice au fost foarte active,  mesajele lor fiind complimentate de campania propagandistică abilă, promovată în spaţiul nostru informaţional de posturile TV din Federaţia Rusă.  Este pe de-a dreptul straniu, dar marea majoritate a oamenilor  recunosc că Uniunea Europeană este mai prosperă, că nivelul de viaţă este mult mai înalt, şi, în acelaşi timp, se pronunţă pentru aderarea la Uniunea Vamală. Asta mă face să cred, că “gîndirea comunitară” în societatea noastră este la un nivel incipient. Preferăm să avem avantaje personale, fără eforturi suplimentare, decît să schimbăm situaţia în general. Ne este suficientă pentru comunicare limba rusă şi nu mai învăţăm altele. Mergem în Rusia şi muncim la construcţie, iar cu banii cîştigaţi acoperim nişte cheltuieli curente. Este mult mai dificil să facem proiecte, să venim cu propriile contribuţii , beneficiind şi  de suportul european,  pentru a schimba lucrurile în întreaga comunitate.

Nu este vorba de toată lumea. Dar sunt foarte mulţi dintre cei, care vor să cîştige aici şi acum.

C.: Dar, să zicem, producătorii agricoli au nevoie să-şi vîndă marfa astăzi, să returneze creditele luate de la bănci.

L.B.: Negocierea Acordului de Asociere a durat trei ani. Toată lumea ştia, că Rusia nu va sprijini idea de integrare europeană. Politica embargourilor este demult aplicată de ruşi. De cîte lecţii mai avem nevoie? Recent, fiind în Polonia, am discutat cu reprezentantul unei asociaţii de producători agricoli. L-am întrebat dacă a avut de suferit în urma embargoului impus de Rusia şi polonezilor. “Deloc, fiindcă nu am făcut afaceri în acest spaţiu. Rusia înseamnă mită, neachitări la timp, standarde duble. Activăm pe piaţa internă şi cea a Germaniei”. Este adevărat, că în acest scop s-au asociat tocmai 37 de producători, ca să poată construi şi echipa un complex modern de sortare a merelor. Circa 50 la sută din cost le va fi restituit de către Uniunea Europeană, după ce vor demonstra că funcţionează stabil şi afacerea este durabilă.

C: Să revenim la emisiunea “Vectorul European”, pe care o realizaţi timp de un deceniu. Ce planuri aveţi?

L.B: Cu ajutorul misiunilor diplomatice acreditate la Chişinău, încerc să le prezint telespectatorilor schimbările care s-au produs în ţările ce au aderat la UE, efectele pe care le-a avut eurointegrarea asupra oamenilor, asupra localităţilor. În septembrie vor fi prezentate mai multe materiale din Polonia. Poate exemplul polonezilor va fi convingător pentru noi?

C: Recent v-a fost oficial conferit titlul “Om Emerit”. Este aprecierea eforturilor dvs. pentru promovarea ideii de integrare europeana?

L.B:  Nu am văzut dosarul meu, dar ştiu că au existat mai multe demersuri din partea Diasporei pentru aportul adus la consolidarea conexiunilor între reprezentanţii diasporei şi ţara de origine. Şi, pe această cale, aş dori să le aduc mulţumirile mele tuturor celor, care au apreciat munca mea.

În opinia mea, integrarea europeană şi diaspora sunt două obiective de importanţă majoră pentru ţara noastră.

C: Felicitările noastre. La mai mult şi la mai mare!