[ X ]
[ X ]
[ X ]
[ X ]
(INTERVIU) Elena Pahomova: „Îmi doream foarte mult să muncesc, chiar şi fără remunerare”
18 Ianuarie
foto: facebook.com

Într-un interviu acordat portalului CURENTUL, jurnalista Elena Pahomova a vorbit despre cum a ajuns să profeseze în acest domeniu, de ce a plecat de la un post de televiziune de la Chișinău la Tiraspol, cum reușește să îmbine viața personală cu cea profesională, dar și despre o potențială împlicare în politică.

C.: Cînd ați început să faceți jurnalism și ce v-a determinat să alegeți această meserie?

E.P.: Totul a fost întîmplător. În acea perioadă studiam la Facultatea de Arte Frumoase și nu aveam nici o tangență cu jurnalismul. Am văzut la televizor că se anunța o preselecție pentru jurnaliști. Am participat și am trecut. Din 300 de oameni au fost selectați trei. Acum este greu de imaginat acest lucru, dar la finele anilor ’90, mulți doreau să activeze în televiziune. Am crescut cu emisiunile „Взгляд”, „МузОбоз”, „Времечкa”.

Îmi doream foarte mult, să muncesc, chiar și fără remunerare, însă, mi-au plătit din start și chiar decent.

Astfel, ai posibilitatea să cunoști oameni interesanți și să ajungi acolo unde nu pot ajunge muritorii de rînd. Ce altceva poți să îți mai dorești?

C.: Dacă e să parcurgeți cei 15 ani de jurnalism. Care au fost cele mai frumoase activități? Dar cele mai dificile momente?

E.P.: Dificultățile sunt un dar. Fără ele e plictisitor. Acest lucru e sigur. Îmi place să le depășesc, îmi plac noile proiecte și însărcinările neordinare. Îmi este greu să evidențiez care ar fi momentele dificile. Fiecare loc de muncă e o etapă? Ce e și mai bine e faptul că: prima emisiune în viață a fost despre viața boschetarilor, dar și emisiunea „Стоп-кадр”, „След в истории”. Mai sînt și nopțile nedormite de dragul noilor proiecte sau pentru organizarea primului concert în aer liber al Carla’s Dream? Toate proiectele sînt diferite și sînt ale mele. Și, le iubesc egal.

C.: Ce v – a determinat să renunțați la funcția de director de programe de la „Publika” TV?

E.P.: Să zicem că, a fost o decizie de comun acord. Am mers pe căi diferite. Despărțirea a fost fără probleme. Este imposibil să excluzi 4 ani de Publika pentru că aceasta a fost o chemare. Am riscat multe și am riscat mult în fața multora. Am răspuns cu capul pentru greșeli, dar am reușit să schimbăm mult. Nici nu îmi puteam imagina că un asemenea proiect ar putea exista în Moldova. El a avut loc și și-a jucat rolul.

C.: Cum descrieți actuala dvs. activitate, cea de redactor – șef al „Primului canal transnistrean” de la Tiraspol? Ce greutăți întîmpinați?

E.P.: Nu voi descrie această activitate. Voi spune următoarele: ușor nu este niciodată, nicăieri. Pe mine nu mă invită nimeni în proiecte simple. În ultimii 4 ani, fiind jurnalist, am devenit și manager.

Eterul, jurnalismul sînt de suflet pentru mine, iar activitatea principală este gestionarea sistemului de lucru și planificarea strategică.

C.: În ce condiții ați reveni în presa de la Chișinău?

E.P.: Dar cine a zis că am plecat? Sînt alături. Văd tot, înțeleg. Dacă va fi un proiect interesant și care mă va interesa – voi participa la realizarea lui.

C.: Admiteți o schimbare de cariera? Să zicem, în politică?

E.P.: Anterior, spuneam “niciodată”, “pentru nimic”. Și, am primit cîteva lovituri de la viață după care am renunțat să mai zic așa.

Niciodată nu zic niciodată. Deocamdată, nu văd un lider în politica moldovenească, pe care l-aș urma. Mai concret, știu cîțiva, dar ei încă cresc. Vor prinde la forțe și atunci, vom vedea.

C.: Există afirmații precum că pentru a deveni un jurnalist bun trebuie să renunți la viața personală. Dvs. ce considerați? Și, cum ați reușit să îmbinați viața personală și cariera?

E.P.: Doamne ferește! Am o familie, care mă înțelege și mă acceptă. Sau cel puțin așa arată. Dar, știu sigur că sînt iubită. Tot ceea ce fac, o fac de dragul lor. Soțul meu este fostul meu șef, de aceea înțelege ce fel de “bucătărie” este aceasta. Iar, pe fiul meu, practic, l-am născut la serviciu. Desigur, nu avem o viața de familie tipică. Noi nu știm ce e acela concediu de 28 de zile.

Energia mea este greu de a fi oferită în întregime, de aceea o pot oferi doar în porții. Se poate spune că așa procedez eu acum cu familia mea.

C.: Transmiteți un mesaj jurnaliștilor în devenire. De ce este nevoie pentru a-și crea un nume sonor în domeniu?

E.P.: Unu. Nu vă temeți chiar și atunci cînd vă este extrem de frică. Mergeți înainte. Dar, înainte de a face pasul, vedeți ce vă așteaptă înainte. Nu sîntem pisici – avem doar o viață. Așa că riscați bine – gîndit.

Doi. Purtați responsabilitate pentru cei despre care scrieți. Toți sîntem oameni și trebuie să rămînem indiferent de meserie.

Trei. Rețineți profesorii voștri, chiar și pe acei care v-au învățat cum NU TREBUIE să procedați. Orice experiență este utilă.

Kristina Gurez



Inapoi la arhiva noutaților